Video Drumeții montane de iarnă în rezervații naturale și sate arhaice din vestul României
1Autostrăzile construite în ultimul deceniu au făcut mult mai accesibile cele mai spectaculoase zone montane din vestul României. Numeroase trasee turistice din Retezat, Șureanu și Apuseni – rezervații ale naturii – îi așteaptă pe turiștii aflați în căutarea zăpezii în excursii de o zi.
Plecați la drum dis-de-dimineață, de la poalele munților Apuseni, Retezat și Șureanu, întinderile din vestul României declarate rezervații ale naturii, turiștii pot ajunge după câteva ore de mers pe drumurile forestiere și potecile montane în locuri unicat, pe care podoabele de zăpadă și gheață ale iernii le fac și mai spectaculoase.
Marile rezervații ale naturii din vestul României
Unele rute, cum sunt cele din Munții Retezat, îi aduc pe călători până pe crestele aflate la peste 2.500 de metri altitudine, care se înalță deasupra prăpăstiilor și a lacurilor glaciare. Parcul Național Retezat (video Adevărul - Râușor, Retezat) cuprinde aproape 40.000 de hectare, este admirat pentru lacurile și circurile rămase în urma glaciațiunilor, mai dificil de explorat în timpul iernii, dar și pentru zona sa mai „blândă“ din Retezatul Mic – un ținut al pajiștilor alpine ocupate de capre negre și al monumentelor naturii modelate de forțele naturii în relieful calcaros.
Fotograful Marius Turc a surprins în imagini farmecul munților Retezat, iarna.
Alte trasee populare iarna urcă în Munții Șureanu, ale căror vârfuri se înalță la peste 2.100 de metri. Datorită climei lor mai blânde și a reliefului mai tolerant al regiunii din vestul României, au fost locuiți și cutreierați din cele mai vechi timpuri de oameni.
În Munții Șureanu se află Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina, o rezervație a naturii de peste 38.000 de hectare, acoperită în mare parte de păduri, în mijlocul cărora se găsesc puține așezări omenești, locuite de doar câteva sute de oameni, sate și cătune uitate, înființate de mult de păstori și lucrători ai pădurilor. Munții au păstrat rămășițe ale marilor cetăți dacice și ale castrelor romane, înconjurate de păduri sau înșirate pe creste.
Munții Apuseni se întind peste județele Arad, Bihor, Cluj, Alba și Hunedoara, iar în centrul acestui ținut se află Parcul Natural Apuseni, care cuprinde, pe cele peste 75.000 de hectare, numeroase monumente ale naturii, dar și așezările pitorești ale moților – locuitorii din munți despre care se spune că ar fi una dintre cele mai vechi populații de pe teritoriul României.
Iarna, micile sate din Apuseni, cu case vechi de lemn și acoperișuri de paie, înconjurate de munții înzăpeziți, devin extrem de atractive pentru amatorii de fotografii, arată imaginile publicate de Marius Turc, pe pagina sa de Facebook.
Iar odată cu construirea în ultimii ani a autostrăzilor din vestul României (A1, A3 și A10), locurile unicat din Apuseni, Șureanu și Retezat au devenit mult mai apropiate ca timp de orașe ca Sibiu, Cluj-Napoca și Timișoara.
Retezatul, tărâmul caprelor negre și al lacurilor glaciare
Masivul Retezat a devenit, la mijlocul anilor ’30, primul parc național din România. Potecile sale au fost explorate încă din secolele trecute, iar printre oaspeții săi de seamă din secolul al XIX-lea s-a numărat și prințul Rudolf al Imperiului Austro-Ungar, pasionat de vânătoare și de cercetarea naturii.
În timpul iernii, unele dintre traseele montane ce duc spre lacurile glaciare și crestele din Retezat sunt închise, fiind considerate riscante pentru turiști sau prea greu accesibile din cauza lungimii lor. Alte zone din Retezat, ca Rezervația științifică Gemenele, au fost interzise turiștilor încă din anii ’50, pentru conservarea și protejarea biodiversității.
Traseele din Retezatul Mic rămân însă accesibile călătorilor, iar cei care le parcurg descoperă priveliști uimitoare. Acolo, călătorii ajung traversând orașele miniere din Valea Jiului de Vest, pe Drumul Național 66A din Hunedoara, o șosea care se oprește, la circa 20 de kilometri de orașul Uricani, într-o zonă sălbatică din munți, aflată la limita județelor Hunedoara și Gorj.
Călătorii intră, aici, în Parcul Național Retezat, părăsind șoseaua pentru a urca pe drumurile forestiere şi pe potecile de munte, care îi duc spre cele mai înalte vârfuri ale Retezatului Mic: Piule (2.081 metri), Drăgşanu (2.080 metri), Piatra Iorgovanului (2.014 metri) şi Şaua Iepei (1.950 metri). În poienile de la poalele lor, stânele părăsite în timpul iernii dau farmec așezării și pot fi folosite, la nevoie, ca adăposturi.
Unul dintre cele mai spectaculoase trasee ajunge la Piatra Iorgovanului, un vârf stâncos, al cărui nume a fost dat de legenda lui Iovan Iorgovan, un Hercule al mitologiei românești. Acolo, pe pajiștile înzăpezite ale munților, iarna turiștii pot întâlni adesea turme de capre negre, prezențe obișnuite în zonele alpine ale masivului.
„Pe raza parcului, specialiştii estimează un număr de peste 200 de capre negre. Capra neagră are habitatul în zonele stâncoase montane din Europa. Având musculatura foarte dezvoltată şi copite despicate, capra neagră se poate deplasa cu uşurinţă în zone stâncoase, inaccesibile altor specii, unde-şi procură hrana şi se refugiază din faţa prădătorilor. România are o populaţie dezvoltată de capre negre, specialiştii în cinegetică estimând-o la peste 7.000 de exemplare“, informează Romsilva.
Fundăturile, cele mai căutate locuri din Munții Șureanu
Iarna, așezările pastorale din Munții Șureanu sunt părăsite de crescătorii de animale, însă turiștii le vizitează atrași de farmecul și de liniștea lor, aduse de primele ninsori. Unul dintre cele mai căutate locuri din Munții Șureanu este Fundătura Ponorului, numită și „Palma lui Dumnezeu“ datorită înfățișării sale.
Părăsite odată cu răcirea vremii, câteva case arhaice de lemn, stâne și sălașe înconjoară valea pârâului Ponor din Munții Șureanu, în locul unde apele curg în bucle înainte de a se face nevăzute intrând sub munte. „Iarna, unii localnici se mai întorc în Fundătura Ponorului cu carele pentru a-și aduce fân în gospodăriile lor din Federi și Ohaba Ponorului, locuri unde își țin vitele și oile până la primăvară“, povestește un localnic din satul Federi, aflat la vreo cinci kilometri de „Palma lui Dumnezeu“.
Fundătura Ponorului (video) se află pe Via Transilvanica, la marginea comunei Pui din Hunedoara, traversată de Drumul Național 66 Hațeg-Petroșani. De aici, un drum local urcă prin satele Ponor, Ohaba Ponor și Federi, traversează pădurile din Parcul Natural Gădiștea Muncelului-Cioclovina și coboară în locul tot mai căutat de turiști de pe Via Transilvanica.
Ponoarele din Munții Șureanu traversează un ținut sălbatic, împânzit de rămășițele unor stâne înființate în vremea dacilor și așezări mai noi ridicate de crescătorii de animale stabiliți aici pe timpul verii sau aflați în transhumanță de-a lungul anilor.
„Ponoarele sunt locuri în care apele de suprafaţă se scurg în subteran. Pe teritoriul Parcului Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina au fost identificate un număr de 57 de ponoare, unele dintre ele având caracter temporar. După ce parcurg kilometri întregi prin sisteme carstice subterane, apele reies la suprafaţă din resurgenţe (izbucuri) sau din peşteri. Cele mai spectaculoase ponoare sunt Fundătura Ponorului, Lunca Ponoriciului şi Poiana, unde frumuseţea este dată de pereţii de stâncă, traseul şerpuit al râurilor, vegetaţia specifică zonei calcaroase şi mărimea depresiunii carstice“, informează reprezentanţii Parcului Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina.
Deasupra ponoarelor, culmile domoale, de peste 1.000 de metri, au fost din cele mai vechi timpuri traversate de ciobanii care își duceau oile de la șes spre pășunile alpine din Munții Retezat, Munții Șureanu, Munții Țarcu și Munții Cindrel.
Satele arhaice din Țara Moților
În Munții Apuseni, satele răsfirate în locurile greu accesibile, cu gospodării arhaice aflate la mari distanțe unele de altele, înconjurate de păduri, au fost locuite din cele mai vechi timpuri de români, oameni ai muntelui care au primit numele de moți.
Moții au fost locuitorii băștinași ai așezărilor montane din împrejurimile orașelor miniere Câmpeni și Abrud, însă termenul de moți a prins rădăcini și în alte comunități rurale din Apuseni, sate de munte din Alba, Bihor, din nordul Hunedoarei și chiar în zone din Cluj și Arad.
Satele moților păstrează gospodării autentice țărănești, unele vechi și aproape neschimbate de peste un secol. Casele se disting prin simplitate, dar mai ales prin acoperișurile lor de paie, construite într-un mod complex, dar care era la îndemâna meșterilor din Apuseni. Localnicii povesteau că așezarea paielor, de grâu sau secară, era o muncă minuțioasă, ce presupunea învârtirea în jurul acoperișului și călcarea acestora pentru nivelarea lor. Paiele aveau o greutate redusă, erau bune izolatoare, permiteau aerisirea casei și aveau o durată ridicată de viață, de peste 60 de ani.
Unele localități au supraviețuit trecerii timpului, chiar dacă au rămas fără școli și fără o mare parte din forța de muncă activă. Sunt locuite de familii de vârstnici și căutate de turiști, în toate anotimpurile. Un astfel de sat din Apuseni, cu numeroase case tradiționale, este Dumești (județul Alba), unde mai locuiesc câteva familii, dar numărul turiștilor a fost în continuă creștere.
„Este un sat uitat de lume, în inima Transilvaniei, cu dealuri superbe, case tradiționale cu arhitectură țărănească, unde animalele sătenilor sunt lăsate să cutreiere pășunile“, spune fotograful Cristian Resiga, care a surprins panorama satului din Apuseni într-o dimineață geroasă.
În apropierea satului Dumești, turiștii descoperă o mulțime de monumente ale naturii. Cele mai cunoscute sunt Cascada Șipote, Cascada Vânătările Ponorului, Huda lui Papară, Peștera Poarta Zmeilor și Detunatele.
Aproape fiecare comună din Munții Apuseni oferă atracții turistice unicat, ce pot fi vizitate şi iarna. Vârful Bihorului, Ghețarul Focul Viu, zona turistică Padiș și ținutul minelor de aur de la Roșia Montană sunt cele mai populare.
Sfaturi de călătorie în timpul iernii
În timpul iernii, drumurile și potecile devin mai greu accesibile, vremea este mai răcoroasă și mai capricioasă și zilele sunt mai scurte. Drumețiile pe munte în timpul iernii sunt un mijloc de a rămâne activi, fiind considerate revigorante și benefice pentru sănătate, însă turiștii care pornesc la drum trebuie să țină cont de câteva recomandări date de salvamontiști.
Unul dintre sfaturi este ca întotdeauna înainte de a porni în expediții montane în această perioadă, drumeții trebuie să verifice prognoza meteorologică din zona unde călătoresc și condițiile de ascensiune pe munte. De asemenea, ei trebuie să acorde importanță calității echipamentelor și îmbrăcăminții. Trebuie să rămână hidratați și hrăniți, lucruri necesare în reglarea temperaturii corpului. Este recomandată evitarea acțiunilor riscante.
„Niciodată să nu intrați într-o zonă închisă. Nu plecați singur. Consultați buletinele meteorologice, prognozele referitoare la avalanșe și informațiile locale. Folosiți materiale adecvate și verificați-le starea. Anunțați o persoană de contact pe ce traseu veți merge. Urmați sfatul unei persoane experimentate, bună cunoscătoare a zonei pe care doriți să o parcurgeți. Nu înaintați în grup, ci unul în spatele celuilalt, la distanță de siguranță. Anunțați dacă întârziați. Solicitați informații de la profesioniști: salvatori montani, ghizi montani, cabanieri, monitori de schi. Considerați că nu există zonă sigură“, este recomandarea Salvamont România, pentru cei care vor să parcurgă trasee montane în condiții de iarnă. Dacă aveți nevoie de ajutorul echipelor de la Salvamont, sunați la numărul unic de urgență 112.
Potrivit salvamontiștilor, din bagajul celor care se aventurează în vreme de iarnă pe munte nu trebuie să lipsească sistemele de comunicare și navigație (busolă, telefon cu aplicații GPS, hartă), îmbrăcămintea adecvată (echipamente impermeabile pentru ploaie sau ninsoare, pulover gros sau un polar, căciulă și mănuși, bocanci, parazăpezi, îmbrăcăminte lejeră care să nu jeneze și care să nu vă facă să transpirați.
Pe traseele de munte sunt necesare și bidonul cu apă, alimentele, lanterna (cu baterii de rezervă), o trusă de prim-ajutor, bricheta şi chibriturile pentru foc, o pătură care ar putea fi folosită ca adăpost de urgență și un sac pentru strângerea deșeurilor, care nu trebuie aruncate pe munte.
Se încarcă comentariile...
