Capitala gastronomică a Italiei
0
Cuneo este locul de obârşie al trufelor albe, cel mai scump aliment de pe Pământ. Aici se produc unele dintre cele mai bune vinuri roșii din Italia. De curând am fost invitat în Italia, la cel de-al VIII-lea Forum Media Internaţional pentru Protecţia Naturii, organizat de Asociaţia GreenAccord.
Conferinţa s-a desfăşurat la Cuneo (Côni în piemonteză), capitala provinciei cu acelaşi nume din nord-vestul Italiei. Într-una dintre pauzele conferinţei am vizitat pe cont propriu acest oraş fortificat, vechi de 900 de ani, cunoscut astăzi mai ales pentru arhitectura sa renascentistă, a cărei principală caracteristică o reprezintă cei opt kilometri de galerii şi arcade de‑a lungul cărora se găsesc ateliere meşteşugăreşti, anticariate, cofetării şi cafenele.
Situat la poalele Alpilor maritimi, la egală distanţă (circa 90 de kilometri) de Torino şi de Nisa (în Franţa), Cuneo are o formă unică, ascuţită („cuneo" înseamnă „vârf" în italiană), fiind construit pe platoul aflat la confluenţa râurilor Gesso şi Stura di Demonte. Poziţionat în dreptul trecătorilor care coboară de peste munte din Franţa, a avut de-a lungul secolelor un rol de pază pe care şi l-a îndeplinit cu succes (până la războaiele napoleonice), rezistând tuturor asediilor la care a fost supus de francezi între 1515 şi 1741, fapt care i-a atras denumirea de „oraşul celor şapte asedii".
Cuneo este şi capitala „celei mai franceze provincii italiene", totodată una dintre cele mai mari din Italia, motiv pentru care i se mai spune şi „la granda" („cea mare"). Provincia Cuneo face parte din regiunea Piemont, ce a jucat un rol-cheie în unificarea Italiei. De altfel, Torino, capitala Piemontului, a fost şi prima capitală a Italiei unite - urmată mai târziu de Florenţa, şi acum de Roma.
Podul de acces în Cuneo, cu Alpii Maritimi în fundal
Datorită poziţiei sale geografice excentrice, provincia Cuneo a rămas multă vreme relativ neatinsă de „progres", cu mici oraşe medievale perfect conservate şi cu o puternică tradiţie artizanală şi rurală, datorită cărora astăzi este faimoasă în Italia şi în lume pentru gastronomia şi vinurile sale.
Este locul de obârşie al trufelor albe, cel mai scump aliment de pe Pământ - un kilogram poate ajunge să coste şi 150.000 de euro! Tot aici se spune că se găsesc cele mai fine alune din lume - le-am gustat şi am tendinţa să confirm. Provincia Cuneo mai este cunoscută şi ca locul unde se produc unele dintre cele mai bune vinuri roşii italieneşti (a se citi din lume), între care spectaculosul Barolo, dar şi Barbera, Barbaresco sau Dolcetto. Aici se fac şi vinuri albe foarte bune, cum ar fi Asti Spumante, Moscato d'Asti sau Roero Ameis.
Pâine de castane
Oraşul Cuneo este un punct de plecare perfect pentru plimbări în regiune, prin micile orăşele istorice învecinate. În sezonul de iarnă este un punct de plecare către staţiunile montane din provincie, unde se găsesc nenumărate piste de schi. Dar nu este nevoie să ieşi din oraş ca să întâlneşti natura. Oraşul însuşi are patru mari parcuri în care te poţi plimba.
Am văzut Cuneo chiar în ziua în care aici începea Sărbătoarea Castanelor. Piaţa Galimberti, o mare piaţă pătrată, care separă partea medievală a oraşului de partea modernă, era punctul de pornire a unei extraodinare desfăşurări de alimente şi băuturi, de-a lungul unei jumătăţi de kilometru cât ţine Via Roma, axa centrală a centrului istoric.
Într-o forfotă continuă şi vorbind în italiană, piemonteză, franceză, occitană, ţărani nu foarte deosebiţi de ai noştri prăjeau castane, măcinau mălai, vindeau pâine, cârnaţi, brânzeturi, fructe, ulei de măsline, vin şi rachiu de struguri („grapa"). Printre ei se plimbau localnicii şi turiştii, gustând ici, cumpărând colo.
Târgul castanelor are loc în luna octombrie
Nu m-am putut abţine şi am gustat şi eu din pâinea de castane („marroca di casola"), salamul de asin, brânzeturile maturate în fân sau aromate cu must, castanele glasate sau ciocolata de casă cu alune. Până la urmă, am cumpărat însă doar specialitatea locului, bomboanele de ciocolată „cuneesi al rhum", puternic alcoolizate cu rom, aşa cum spune şi numele - foarte bune, precum şi... mălai („farina del pignulet") - despre care mi s-a spus că este cel mai bun din lume, dar pe care nu l-am testat încă. Celor cărora le par naiv, le-aş aminti că bucătăria italiană este reputată pentru felul în care foloseşte mălaiul - există peste o sută de reţete numai pentru „polenta" (mămăliga italiană, în traducere liberă), în afară de alte preparate spectaculoase, cum ar fi budincile şi prăjiturile din mălai!
Tren prin 80 de tuneluri
Plimbarea prin oraşul vechi m-a dus până în dreptul celui mai impresionant complex arhitectonic, San Franceso, o catedrală construită în secolul al XV-lea, care adăposteşte acum Muzeul Civic. Complexul este în curs de restaurare în cadrul unui proiect european de nu mai puţin de 5 milioane de euro. Cuneo are însă multe alte catedrale construite în diverse stiluri - romanic, baroc, neoclasic, între care cea mai veche, Chiesa di Sant'Ambrogio, datează din anul 1230. Dacă-mi pare rău de ceva este că n-am avut timp să fac şi plimbarea cu trenul de la Cuneo la Nisa, trecând prin Ventimiglia. Se spune că acest traseu, iniţiat în 1856, în epoca Regatului Piemontului, şi finalizat abia în 1928, cu cele 80 de tuneluri ale sale - între care unele în spirală, pentru a câştiga altitudine - este un paradis pentru iubitorii trenurilor de epocă. Rămâne pentru la anul!
La Cuneo cu Alexandru Săvulescu
La capătul oraşului este amplasată statuia simbolizând unirea râurilor Gesso şi Stura di Demonte
Geofizician de profesie, Alexandru R. Săvulescu a revenit după 1989 la pasiunile sale dintotdeauna, scrisul şi fotografiatul. A colaborat, începând din 1990, cu o serie de ziare şi reviste din România, cum ar fi „Eco Magazin", „Cotidianul", „Perspective", „Dilema Veche", şi „Adevărul", ca şi cu agenţii sau reviste din străinătate, printre care: „Environment News Service" (SUA), „Eco Decision" (Canada), „Danube Watch" (Austria), „Green Horizon" (Ungaria) şi „Natura" (Republica Moldova).
Specializat iniţial în protecţia mediului, publică în prezent din ce în ce mai mult articole de călătorie. Călătoriile sale de studiu şi documentare l-au purtat până acum de la Cercul Polar de Nord până în Africa de Sud, şi din Japonia până în Argentina.
Nu rataţi!
- Târgul de produse locale - are loc în fiecare marţi dimineaţa în piaţa Galimberti.
- Festivalul muzical al verii - începe în luna iunie şi include diverse tipuri de reprezentaţii în mai multe spaţii din întreg oraşul.
- Târgul castanelor - se desfăşoară pe parcursul mai multor zile în luna octombrie; include un Târg Naţional al Castanelor de patru zile; întreaga lună octombrie este însă dedicată sărbătoririi castanelor - prezentări, degustări, vânzări, evenimente culturale etc.
- Târgul verii - are loc la sfârşit de august început de septembrie; este principalul eveniment comercial al provinciei Cuneo.
- Sărbătoarea ocrotitorului oraşului, Sf. Arhanghel Mihail - se celebrează la 29 septembrie.
- Târgul brânzeturilor - are loc la fiecare început de noiembrie.
Se încarcă comentariile...
