Atena, trei zile acasă la zei: muzee, droguri şi pietre albe
0O excursie în Atena poate dura şi două săptămâni, dar şi trei zile sunt de ajuns: în acest interval veţi avea timp pentru turismul istoric, vă veţi relaxa, vă veţi emoţiona şi vă veţi speria. Veţi dori să plecaţi, dar şi să vă întoarceţi.
Trei zile, atât am petrecut în Atena la început de septembrie, aşa că, dacă vreţi o excursie scurtă şi provocatoare, puteţi s-o organizaţi chiar şi la un sfârşit de săptămână. Deşi cei mai mulţi oameni îşi iau concediu vara, trebuie să ştiţi că în lunile iunie-iulie, în Atena temperaturile depăşesc lejer 35 de grade, iar ziua, între orele 11 şi 17, o plimbare pe străzile oraşului poate fi uneori chiar insuportabilă. Acesta e un argument bun pentru a vă plasa excursia în capitala Greciei pentru primăvară sau pentru toamnă, când temperaturile oricum pot fi similare celor de vară de la noi. Pentru mijlocul lui octombrie, meteorologii anunţă zile cu 27 de grade Celsius în Atena. Aşadar, nu vă pregătiţi haine groase.
Dacă veniţi cu avionul, e bine de ştiut că Aeroportul „Eleftherios Venizelos“ este legat de oraş printr-o linie de metrou (în prima parte a liniei, un tren de suprafaţă), aşa că este foarte uşor să ajungeţi în aproximativ 50 de minute până în centru. Există, desigur, şi variante cu autobuzul. Dacă veţi alege să mergeţi cu metroul (recomandabil dacă sosiţi seara), veţi cumpăra un bilet special, valabil doar pe cursele care merg de la şi spre aeroport.
Unde vă cazaţi, ce să evitaţi
Un alt lucru foarte important este ca, atunci când vă alegeţi zona în care vreţi să locuiţi, să faceţi o mică documentare. Spre exemplu, dacă alegeţi zona Pieţei Omonia, una ultracentrală, căutând pe forumurile de specialitate, veţi găsi şi oameni care s-au plâns de criminalitatea crescută. Chiar dacă vi se pare incredibil, mai ales că în apropiere se află instituţii importante (sedii de universităţi şi de muzee), adevărul este că zona este una
ciudată.
Împânzită de cerşetori şi de oameni fără casă, Piaţa Omonia din centrul Atenei îşi întâmpină seara turiştii cu guri de metrou urât mirositoare, cu o îmbulzeală neprietenoasă şi cu ganguri neluminate. Din loc în loc, pe bulevardele largi, împânzite de hoteluri, turiştii pot „admira“ rămăşiţele crizei financiare: clădiri enorme, părăsite, care în urmă cu câţiva ani însemnau sedii de firme, birouri, locuri de muncă. Acum, monştrii de ciment zac abandonaţi, cu parterul vandalizat de graffiti, cu unele geamuri sparte, cu aparatele de aer condiţionat atârnând moarte în dreptul ferestrelor închise de ani buni (foto dreapta).
Zona Omonia văzută seara seamănă cu un cartier mărginaş, un mic ghetou central, o combinaţie de mizerie şi civilizaţie. Afară, la ieşirea din metrou, o patiserie enormă ademeneşte trecătorii cu zeci de tipuri de prăjituri, plăcinte tradiţionale, raiuri de baclava, delicioasele galaktoboureko (cu cremă de vanilie) sau simple sandviciuri proaspete, cu brânză de capră.
Lângă aceeaşi ieşire din metrou, veţi întâlni şi vagabonzi cuprinşi de aburii alcoolului, iar cartierul se va revărsa spre voi cu întunecimi şi cu mirosuri acide de urină. Veţi spune că şi în Paris, de exemplu, pe multe străzi pluteşte acelaşi miros, şi veţi avea dreptate. În orice caz, aşa cum veţi afla şi de la hotel, ar fi bine totuşi să mergeţi în cameră, eventual cu plasa plină de delicii, ca să nu vă prindă orele târzii pe străzi. Dacă veţi avea puţin noroc şi hotelul ales are şi o terasă pe acoperiş, puteţi admira de acolo Acropolisul (faimoasa colină) şi Partenonul (templul Atenei), în mijlocul oraşului, luminând în noapte (foto jos).
Prima zi în Atena ar trebui să înceapă cu vizitarea Muzeului Naţional de Arheologie, iar dacă aţi ales să staţi la un hotel din zona Omonia, acest lucru e foarte simplu: vă aflaţi foarte aproape de unul dintre cele mai importante obiective turistice din oraş. Muzeul are un număr de aproximativ 11.000 de exponate care îi trec pe vizitatori prin civilizaţia greacă, de la preistorie până la finalul antichităţii. Muzeul e găzduit de o clădire impunătoare, de sfârşit de secol 19, şi cuprinde cinci mari colecţii permanente, printre care colecţia preistorică, sculpturile şi atichităţile egiptene. Dincolo de descrierile din manualele de istorie, muzeul are însă o viaţă a lui şi puncte de atracţie care nu trebuie ratate. Printre acestea se numără tezaurul Micenian, bijuterii fabuloase, sculpturi uimitoare datând chiar şi din secolul 4 î.Hr.
Cel mai vechi computer din lume
Cel mai important lucru pe care l-am văzut în Muzeul Naţional de Arheologie din Atena (loc pentru care aţi putea să vă rezervaţi chiar şi o jumătate de zi) este faimosul „mecanism din Antikythera“. Miraculosul obiect ar fi fost construit între 150 şi 100 î. Hr., iar rămăşiţele lui au fost recuperate în 1900, dintr-o epavă descoperită lângă insula Antikythera. Complexitatea obiectului a fost înţeleasă mult mai târziu şi, de fapt, este analizată şi în zilele noastre.
Mecanismul ar fi fost pur şi simplu „un computer mecanic“ antic, ce avea ca scop calcularea poziţiilor astronomice pentru diverse corpuri cereşti. Mai mulţi cercetători au realizat diverse modele de mecanisme similare de-a lungul anilor, pentru a demonstra cum a arătat la origini aparatul, iar unele dintre acele modele sunt expuse în muzeu, alături de original. De subliniat că unii specialişti numesc acest mecanism „cel mai vechi computer din lume“ (foto jos).
Dacă pentru o primă zi este cam multă informaţie, după ce plecaţi din muzeu, vă puteţi îndrepta spre Monastiraki, o altă zonă centrală foarte importantă. Veţi ajunge acolo cu metroul, foarte repede, iar la ieşire veţi fi cuceriţi de forfota unei pieţe întinse chiar la poalele Acropolisului. Da, ştiu, vreţi să urcaţi până la Partenon, dar în miezul zilei nu e cel mai bun moment pentru a face asta. Chiar dacă e toamnă, soarele este încă dogoritor, aşa că cel mai bine ar fi să hoinăriţi pe străduţele din Monastiraki, să vă lăsaţi amăgiţi de vânzătorii de nimicuri, să gustaţi delicioasele smochine colorate în nuanţe de albastru şi să vă opriţi pentru un prânz la una dintre terasele din zonă (foto jos).
Oriunde aţi alege să vă aşezaţi, în primul rând vi se va aduce o sticlă de apă plată (în Grecia se găseşte destul de greu apa minerală cu dioxid de carbon) şi un aperitiv, cum ar fi o delicioasă pâine prăjită, stropită cu ulei de măsline şi asezonată cu pastă de măsline (cel mai probabil veţi plăti pentru aceste antreuri). La final, din partea casei veţi primi o băutură digestivă (de exemplu un păhărel de lichior de smochine) şi un mic desert (struguri sau lubeniţă). De restul felurilor de mâncare vă ocupaţi voi! Trebuie neapărat să încercaţi salatele, atât cea mediteraneană, cât şi cea grecească (da, există diferenţe între cele două), ambele însoţite de o bucată de brânză, feta sau de capră.
Dacă tot sunteţi în Grecia, nu vă sfiiţi să încercaţi un souvlaki cu carne de miel (frigărui cu un tip de carne care a fost anterior marinată în ulei şi în diverse ierburi), asezonat cu un sos tzatziki răcoritor (iaurt, castraveţi, ulei de măsline, usturoi şi mărar) sau chiar o musaca. La souvlaki veţi mai primi felii de ceapă proaspătă şi chiar o alăturare ciudată de orez şi cartofi. Optaţi pentru o bere Mythos, nu e cea mai grozavă din lume, dar merge de minune într-o zi de toamnă târzie. Nu uitaţi ca la plecare să aveţi pregătiţi între 20 şi 30 de euro pentru un prânz de două persoane. În fond, sunteţi în centrul Atenei, unde totul este mai scump.
În drumul înapoi spre hotel, să nu vă miraţi dacă veţi descoperi pe străzi urme ale manifestaţiilor stradale greceşti, cum ar fi un banner pe care scrie „We are not made by history, we create history“ (n.r. – „Nu suntem creaţi de istorie. Noi facem istoria“). Dacă s-a făcut deja 17.00, reţineţi că multe din magazine se închid deja şi, după cum veţi observa, s-au mai închis o dată, o oră, la prânz, pentru faimoasa siestă grecească. V-aţi putea folosi după-amiaza pentru a vă plimba pe străduţe, pentru a admira combinaţia de vechi şi nou, de clădiri de epocă alături de malluri, de biserici vechi de secole, în jurul cărora s-au dezvoltat adevărate cartiere de cumpărături. Nu vă speriaţi dacă, undeva prin centrul oraşului, poate chiar pe lângă biblioteca naţională, o să vedeţi într-o tufă doi bărbaţi care îşi injectează ceva în vene. Dacă veţi crede că vi s-a părut, să ştiţi că nu-i aşa, chiar asta aţi văzut. E doar o după-amiază târzie şi leneşă, cu foarte puţină poliţie pe străzi, iar problema drogurilor nu-i ceva nou pentru atenieni.
Urcuşul spre Partenon
O excursie pe colina din centrul Atenei, pentru a vedea faimosul Partenon, trebuie să înceapă dimineaţa devreme. Vă veţi înarma cu răbdare şi cu o pălărie de soare, apoi veţi coborî la staţia de metrou Akropolis şi în câteva minute vă veţi găsi la o coadă de bilete respectabilă. Veţi scoate din buzunar 12 euro de persoană, preţ în care este inclusă vizitarea altor 6 obiective în afară de Acropolis. Apoi, porniţi la drum! La urcat e mai greu, mai ales dacă soarele, fie el şi de toamnă, bate destul de tare.
Vă puteţi ascunde la umbra măslinilor, dar e musai să aveţi cu voi o sticlă cu apă şi încălţăminte potrivită. După un urcuş de vreo 30 de minute, veţi fi sus. Acolo puteţi admira Partenonul, o adevărată capodoperă dedicată zeiţei Atena, construit în perioara 447-432 î.Hr. La coborâre, opriţi-vă câteva momente pentru a admira priveliştea: e chiar mai spectaculoasă decât clădirea pentru care aţi urcat până acolo. La picioarele voastre se va întinde oraşul, cu clădirile lui albe, cuminţi (da, totul e alb, de la pietre la case), iar în depărtări, dacă veţi privi cu atenţie, veţi observa marea.
La coborâre, nu uitaţi să vă opriţi în faimoasa Agora ateniană, locul unde a apărut democraţia, iar mai apoi puteţi continua drumeţia spre Parlament, în faţa căruia veţi asista la schimbarea gărzii, atunci când soldaţi îmbrăcaţi în haine tradiţionale vor mărşălui în paşi de jucării cu cheiţă, sub privirile uimite ale turiştilor. Mai apoi, plimbându-vă de-a lungul unei străzi cu clădiri ale diverselor ambasade, e musai să faceţi o oprire la Muzeul de Artă Cicladică. Pe lângă fascinantele expoziţii permanente, cel puţin până la finalul lunii octombrie puteţi admira şi operele controversatului artist şi activist chinez Ai Weiwei (foto jos).
Lăsaţi cumpărăturile pentru a treia zi în Atena, atunci când sunteţi siguri că aţi văzut cel puţin obiectivele turistice de bază. Mai apoi, porniţi într-o aventură prin caleidoscopul de bazare din zonele Monastiraki, acolo unde chinezăriile se amestecă printre cele mai interesante obiecte handmade. Nu părăsiţi Atena înainte de a face o călătorie până în portul Pireu. Fie că aţi trăit cu acest nume în minte de pe vremea când citeaţi „Toate pânzele sus“, fie că sunteţi pur şi simplu curioşi să vedeţi cum arată un mare port, o dimineaţă pe malul Mării Egee, într-o cafenea, este mai mult decât necesară. Vă puteţi lua doar o cafea şi puteţi admira vasele enorme care au străbătut oceanele lumii, îmbulzeala turiştilor grăbiţi, dar şi calmul bătrânilor greci veniţi acolo pur şi simplu pentru a citi ziarul.
Excursie pe insule
Dacă vă veţi prelungi vacanţa, nu rataţi o călătorie cu vaporul din portul Pireu, de unde puteţi ajunge foarte uşor pe insulele din apropiere. Puteţi alege între Aegina, Hydra, Poros, Spetses sau Kythnos. Cea mai cunoscută este însă Aegina (un drum cu vasul până acolo durează între 40 de minute şi o oră), unde vara sau toamna devreme puteţi face baie în apa extrem de caldă şi de sărată a Mării Egee. Nisipul e foarte fin, iar preţurile – mai mici ca pe litoralul românesc. Aegina merită însă vizitată oricând, pentru Mănăstirea Agios Nektarios (foto jos), unde se odihnesc moaştele Sfântului Nectarie, pentru priveliştea fabuloasă, dar şi pentru producţia de fistic.
Poetul sandalelor
Dacă ajungeţi în zona Monastiraki, nu ezitaţi să vă pierdeţi pe străzile întortocheate, pe lângă clădirile alb-albastre, şi să căutaţi micuţul atelier al lui Melissinos, „poet şi sandalier“. Într-adevăr, aterierul este o adevărată poezie. Veţi pătrunde într-un univers ai pielii, o încăpere întunecoasă, pe ai cărei pereţi atârnă sandale şi genţi de toate felurile, cu mirosuri adânci, şi veţi fi uimiţi de numărul de doamne şi domnişoare care îşi aşteaptă acolo perechea potrivită de sandale.
Melissinos şi ucenicii lui vor dori să vă încalţe cu mai multe perechi de sandale, până veţi găsi mărimea potrivită, vi se vor ajusta pe loc curelele, se vor da găurile şi se va definitiva modelul ales. La final, veţi primi o minunăţie de sandale personalizate, în schimbul a 30-40 de euro.
Între timp, veţi admira în jurul vostru fotografii cu vedete care poartă sandale făcute de Melissinos, de la actorul Jeremy Irons la Sarah Jessica Parker (vedeta din filmul „Sex and the City“) şi Bob Saget (comediant american). Sandalierul Pantelis Melissinos (foto sus), fiu al sandalierului-poet Stavros Melissinos, vă va livra la final nu doar o pereche specială de încălţări, ci şi trei sferturi de oră grozave petrecute în măruntaiele albastre ale marelui oraş.
Acest text a fost publicat în ziarul „Weekend Adevărul“.
CITIŢI ŞI:
Pe Lavinia Bălulescu o găsiţi şi pe Ferma de gânduri.
Se încarcă comentariile...
