VIP AUTO

Robert Turcescu: "Pentru mine masina nu-i decat o scula" Robert Turcescu a avut prima masina inca de pe vremea cand, asa cum spune, reparatul Daciei in fata blocului era un sport national. Se

Robert Turcescu: "Pentru mine masina nu-i decat o scula"
Robert Turcescu a avut prima masina inca de pe vremea cand, asa cum spune, reparatul Daciei in fata blocului era un sport national. Se intampla prin '94, cand, cu economiile sale si cu ceva ajutor de la parinti, si-a achizitionat o Dacie despre care isi aminteste ca il enerva groaznic si il lasa in mijlocul intersectiei cand ii era lumea mai draga. "Unde mai pui ca fusesem tare incantat fiindca modelul, un 1310, fabricat prin '87, era adus de prin Ungaria, deci, teoretic, era cumva peste standarde, dar tot n-am scapat de problemele pe care le punea tuturor batrana Dacie". Au urmat un Cielo si un Tico. Acum se deplaseaza cu masina de serviciu, un VW Passat. "Nu am masina mea din simplul motiv ca mi s-a parut o investitie inutila avand una de serviciu si, oricat m-as stradui, nu pot sa circul cu doua masini deodata". Desi e pasionat de automobilism (are si un trofeu obtinut la Cupa Presei la Automobilism) si fara sa aiba pretentia ca e vreun priceput in ale tehnicii, Robert e de parere ca masina este in primul rand o scula si "nu un instrument de etalare a averii sau al statutului social. Intalnesc o multime de oameni care considera ca masina trebuie sa le reflecte personalitatea. Nu prea sunt de acord. Sigur, nu m-as mai urca, de pilda, intr-un Tico, dar asta din motive de siguranta. Pentru mine ca individ, insa, sunt alte elemente care doresc sa-mi defineasca personalitatea, nu masina sau telefonul. Important la o masina, din punctul meu de vedere, este felul in care ii percep siguranta si puterea. Imi plac masinile usor de condus, fapt pentru care le prefer pe cele hidramate, tocmai bune pentru ritmul in care se conduce intr-un oras ca al nostru. Nu pricep de ce romanii conduc Jeep-uri prin Bucuresti. Nu am nimic cu masinile de teren, ba chiar imi plac si imi doresc una, dar mi-o doresc sa plec cu ea in vacante, nu sa ma chinui s-o parchez prin oras. Ideal pentru oras e o masina micuta, cu un consum redus de combustibil. Si asta nu neaparat din motive de economie in buzunarul propriu, ci pentru economie in general, inclusiv in plan ecologic. E o mare diferenta intre cum se respira in Bucuresti si cum se respira in alte capitale europene, desi la altii sunt mai multe masini. La noi, e un concurs din asta al prostului gust. Avem mitocanii nostri care in momentul in care fac bani isi iau niste masini foarte puternice, cu care incalca toate regulile de circulatie si in care asculta muzica de sare tabla de pe ele. Unii o fac pentru ca sunt frustrati, altii o fac pentru ca sunt pur si simplu prosti. Mai sunt cei pentru care, cum spuneam, achizitionarea unui Jeep se vrea o dovada a statutului social. Nu se pot afirma altfel in viata publica si atunci, pentru a afla toata suflarea ca dispun de ceva bani, isi achizitioneaza cele mai noi tipuri de masini pe care le conduc in praful si in mitocania din Bucuresti. Mitocanie pe care n-as pune-o neaparat pe seama lipsei de educatie a celor din trafic, cat a conditiilor care ii determina pe oameni sa se comporte necivilizat. Cred ca si cel mai calm sofer neamt se imbolnaveste de nervi in traficul din Bucuresti. E un oras construit anapoda, cu strazi inguste si cu trotuare mai late decat strazile. In astfel de conditii e cam greu sa fii un sofer civilizat, relaxat si sa mai acorzi si prioritate. La noi, de cand ma stiu, se sudeaza, se lucreaza, pietonii traverseaza aiurea, sunt carute si canale pe care trebuie sa le ocolim. Nici pana acum nu s-a inventat un sistem prin care capacul de canal sa nu se scufunde mai jos decat asfaltul".