Rolls-Royce - un secol de excelenta

Pe 4 mai s-au implinit 100 de ani de cand inginerul James Royce si Charles Stewart Rolls au pus bazele companiei Rolls-Royce. Primul provenea dintr-o familie saraca, avea inca patru frati si, pentru a

Pe 4 mai s-au implinit 100 de ani de cand inginerul James Royce si Charles Stewart Rolls au pus bazele companiei Rolls-Royce. Primul provenea dintr-o familie saraca, avea inca patru frati si, pentru a se intretine, a vandut ziare in Londra. Al doilea s-a nascut intr-o familie nobila si avea ca pasiune excelenta. Royce a primit bani de la o matusa pentru a-si face studiile de inginerie. Cu acestia, insa, a inceput sa produca sonerii de usi, motoare si macarale electrice. Pentru ca nu i-a placut cum mergea masina sa, un French Decauville, a decis sa-si faca el insusi una, pornind de la platforma vehiculului francez. A mai construit alte doua, pentru asociatul sau si pentru directorul firmei, folosind materiale de cea mai buna calitate. Edmund, asociatul sau, i-a prezentat mica masina lui Charles Rolls. A fost momentul in care acesta a decis sa creeze alaturi de James Royce cea mai buna masina din lume. Referindu-se la fostul vanzator de ziare, nobilul englez ii spunea entuziasmat unui prieten: "am gasit cel mai bun inginer din cati exista". Asa a luat nastere compania Rolls-Royce.
"The Spirit of Ecstasy" - emblema perfectiunii
In 1911, Charles Rolls si James Royce au avut nevoie de o mascota care sa orneze radiatorul masinii. O mascota care sa devina emblematica pentru Rolls-Royce. Ideea artistului Charles Sykes a fost sa faca o femeie inaripata. A gasit-o ca model pe Eleanor Thornton, secretara unui prieten al celor doi. Astfel a luat nastere "The Spirit of Ecstasy". Imediat dupa inceperea primului razboi mondial, Rolls-Royce a inceput sa produca motoare de aviatie si masini blindate. Colonelul T.H. Lawrence (Lawrence of Arabia) a avut in dotare astfel de vehicule si singura lui grija a fost, dupa cum spunea, "sa am suficiente anvelope si carburant". Fiabilitatea masinilor Rolls-Royce devenise cunoscuta in intreaga lume. Aceeasi calitate a inceput sa se extinda si asupra motoarelor de aviatie, care au cucerit Trofeul Schneider in anii 1929, 1930 si 1931, ceea ce facea ca trofeul sa ramana definitiv in Marea Britanie. In 1931 Rolls-Royce cumpara marca Bentley, renumita pentru performantele modelelor sale. Acestea au castigat in cursa de la Le Mans in acelasi an. Cele doua marci au mers impreuna pana in 1998, cand Volkswagen a achizitionat marca Bentley si fabrica din Crewe. Performanta facea parte din pasiunile lui Sir Rolls. El a stabilit cateva recorduri de viteza si de zbor, folosind exclusiv motoare Rolls-Royce. Pasiunea i-a fost fatala, insa, el decedand in 1933 intr-un accident de avion.
Phantom, misterul nedescifrat
Primul Phantom a aparut in 1925 si a fost rebotezat Phantom I, iar denumirea venea de la secretul care a inconjurat proiectul. Creatorii sai afirmau ca lucreaza la o masina blindata. Pentru ca minciuna sa fie credibila, ei plasau bucati de blindaje prin jurul atelierelor unde lucrau. Au fost create pana la generatia Phantom V, dupa care s-a revenit la denumirea originala, sub conducerea BMW. Achizitionarea numelui de marca Rolls-Royce de catre BMW a avut loc in 1998. La momentul respectiv, atat Bentley, cat si Rolls-Royce Silver Seraph erau animate de propulsoare germane V12. O data cu inaugurarea noii fabrici la Goodwood si lansarea noului Phantom, marca Rolls-Royce a intrat intr-o noua era. O era care are la baza ceea ce spunea, cu 100 de ani in urma, James Royce: "Ia cel mai bun lucru si perfectioneaza-l. Daca nu exista, inventeaza."
Sir Phantom in Romania
Din decembrie anul trecut, Rolls-Royce Phantom ruleaza si pe soselele de la noi. Bijuteria tehnica, ce costa peste o jumatate de milion de dolari, ii apartine omului de afaceri Irinel Columbeanu, care a avut amabilitatea sa ne puna masina la dispozitie, pentru un drive-test. De la volan, situatia ne-a parut complet diferita fata de tot ce vazuseram pana atunci. Capota lunga a motorului adaposteste un V12 de 6,75 litri. Cel aflat la volan nu are la dispozitie un turometru, ci un alt fel de indicator: unul care-i indica rezerva de putere. Ei bine, chiar si la plecarea de pe loc, cu acceleratia la podea, acesta nu a scazut sub 40 la suta. Volanul mare ajuta la ghidarea masinii cu usurinta, asistat fiind si de o servodirectie variabila in functie de viteza. Demarajul sau este la fel de bun ca pentru un Subaru Impreza STI: 5,9 secunde de la 0 la 100 km/h. Viteza maxima este limitata la 240 km/h, dar proprietarul afirma ca nu a rulat niciodata cu mai mult de 200. Nu a avut nevoie. La viteze foarte mari se aud zgomote aerodinamice. O masina careia putine lucruri i s-ar putea reprosa. Analizand-o atenti, am constatat ca, intr-adevar, o asemenea limuzina este cea mai buna alternativa pentru avion. Privita din exterior, Phantom este un monument arhitectonic pe roti. Aspectul masiv, cu o caroserie inalta, impune respect pe sosea. Conceputa in studiourile de design Rolls-Royce din Londra, limuzina a beneficiat de multa atentia asupra detaliilor, iar creatorii sai au avut tot timpul in minte imaginea clasicismului marcii. Astfel a reiesit o berlina ce aminteste de modelele Rolls din perioada interbelica. Dar inovatiile sunt evidente. Sigla marcii, din centrul fiecarei roti, ramane verticala cand se misca masina. Portierele spate se deschid in contrasens, motiv pentru care constructorul a fost obligat sa creeze un sistem automat care sa le blocheze atunci cand masina depaseste 4 km/h. Clantele, masive nu prezinta nici un lacas de cheie, masina fiind descuiata cu ajutorul telecomenzii din cheie. In mod interesant, deschiderea portierelor necesita ceva efort. Pe de o parte manerele portierelor se trag greu, iar pe de alta masivele portiere se deschid si ele greu. Tot ca detaliu al exteriorului amintim faptul ca statueta de pe radiator este din argint si se escamoteaza complet intr-un lacas special. Am avut o reala dilema referitoare la modul cum trebuie tratata aceasta masina: de la volan sau ca pasager. Ambele ipostaze sunt incantatoare. Pe banchetele din spate, locul este ceva mai spatios decat intr-o loja de teatru. Inchiderea portierelor se face tinand apasat un buton de pe stalpii spate, acestea se inchid cu un zgomot surd. In spatarele scaunelor fata sunt montate doua monitoare color, la care se pot umari filme de pe unul dintre cele sase DVD-uri din magazia aferenta instalatiei audio. O caracteristica interesanta: portierele nu au manere de inchidere pe interior, ci doua santuri la baza geamurilor, in rama portierei. Inutil de spus ca, desi eram in Bucuresti la o ora de varf, dupa inchiderea portierelor zgomotul strazii a disparut aproape complet.