Conducerea pe timp de iarna a automobilului

Dupa ce in numarul de saptamana trecuta am vorbit despre pregatirea pentru iarna, sa vedem si cum ne folosim de automobil in acest sezon. Si de aceasta data sunt lucruri familiare soferilor, dar nu

Dupa ce in numarul de saptamana trecuta am vorbit despre pregatirea pentru iarna, sa vedem si cum ne folosim de automobil in acest sezon. Si de aceasta data sunt lucruri familiare soferilor, dar nu strica sa ne aducem aminte de... Pornirea Stim ca in diminetile geroase de iarna este cateodata foarte greu sa convingi un motor clasic - pe benzina, cu carburator si aprindere pe baza de platina - sa se invarta. Nu conteaza aici de ce nu vrea; totul e sa il iei cu binisorul. Reteta este tot una clasica: se apasa de cateva ori pe parghia pompei de benzina, pentru a umple camera de nivel constant cu combustibil; se trage pana la refuz clapeta de soc (pentru a se imbogati amestecul de pornire); se apasa de cateva ori pedala de acceleratie (se sprituieste benzina); se apasa pedala de ambreiaj (in acest fel este ajutat electromotorul de pornire), se tine usor apasata pedala de acceleratie si se da la cheie. Atentie: cel mai sigur este sa scoateti din viteza (maneta schimbatorului sa fie adusa la punctul mort); se actioneaza demarorul cateva secunde: daca motorul n-a pornit, incercati din nou; dupa doua-trei incercari fara efect, este foarte important sa asteptati cel putin un minut pentru ca bateria de acumulatori sa-si reia tensiunea, prin refacerea concentratiei acidului din jurul placilor. (Mare atentie ca, dupa incercari repetate nereusite, sa nu se inece motorul; cel mai usor va dati seama de acest lucru dupa umezirea bujiilor; evident, in acest caz se elibereaza pedala de acceleratie; i se mai da un ragaz motorului si daca dupa o noua incercare nu prea mai da semne de viata, e mai bine sa luati un bilet de tramvai, pentru a ajunge la timp la serviciu.) Dupa ce, in sfarsit, motorul porneste, nu trebuie sa fie solicitat "din prima", pentru ca pur si simplu are nevoie sa se incalzeasca. Treptat, impingeti la loc clapeta de soc (cand socul este tras, motorul este turat si cere mai multa benzina). Pentru cei cu un motor diesel mai obosit, pornirea poate fi usurata folosind un spray special. (Atentie sa nu parfumati excesiv, existand pericolul ca pornirea sa fie atat de sensibila incat sa se sparga motorul). Plecarea de pe loc ...e o problema cand masina s-a inzapezit. Iesirea din aceasta situatie se face cel mai adesea in mod lin. La o accelerare puternica, masina se poate impotmoli chiar mai rau, pentru ca, daca rotile motoare se invartesc pe loc, sapa o groapa adanca, topind zapada de dedesubt prin frecare. Solutia este balansul masinii inapoi si inainte, usor accelerat si pe aceleasi urme. Cum mergem, dar mai ales cum oprim Hotarat lucru, la drum de iarna (acoperit cu zapada si/sau gheata) este o regula de baza evitarea miscarilor bruste (fie ca vorbim de rotirea volanului, apasarea pedalei de frana ori acceleratie sau ridicarea piciorului de pe acceleratie). Evident, nu uitati de "adaptarea vitezei la conditiile de drum", adica din nou - moderatie. Pentru ca trebuie sa fim tot timpul atenti la inamicul public numarul unu - derapajul, rezultatul pierderii aderentei. Mai ales daca miscarile sunt concomitente (spre exemplu, tragerea brusca de volan, combinat cu franarea-accelerarea), fortele care apar rup echilibrul precar (cu aderenta la un drum alunecos). Auzim mereu: "pentru oprirea pe drum alunecos, sa se foloseasca cat mai mult frana de motor (trecerea dintr-o treapta superioara de viteza intr-una inferioara), cat mai putin frana de serviciu (pedala de picior) si deloc frana de mana". Este un sfat corect care poate fi vazut aproape ca un ordin, pentru ca trebuie evitata blocarea rotilor, mai ales a celor directoare, caz in care masina nu mai poate fi controlata si, pe gheata, se va duce... ca o sanie. Rezulta de aici ca este importanta, pe langa rularea cu o viteza moderata, si pastrarea unei distante corespunzatoare pentru a putea raspunde in timp util la miscarile masinii din fata. Sigur ca un asemenea sfat este desuet daca masina este dotata cu sistem antiblocare a rotilor de franare - ABS. (Dar aceasta abreviere, desi a intrat de ceva vreme in vocabularul masinilor moderne - inventie nemteasca, a aparut pentru prima data la sfarsitul anilor 70 - este inca un optional, din cauza banala de pret, pe majoritatea masinilor noi, chiar productie Vest, vandute acum in Romania). De notat ca, in lipsa acestui sistem, se poate dovedi eficienta o franare intermitenta, apasand moderat, la intervale de fractiuni de secunda, dar la inceput mai rapid, pedala de frana. Mai ales daca se merge in coloana, o asemenea procedura este utila si pentru ca se realizeaza astfel o atentionare a soferului din spate. Si pentru ca nu toate drumurile sunt drepte... Se intelege ca maxima atentie va trebui sa fie acordata atacarii virajelor. Se stie ca un cuvant important de spus in acest caz il are constructia masinii - totul pe fata (spre exemplu, Dacia, de dupa 1100), totul pe spate (Skoda de tip vechi) ori solutia clasica - motor fata, tractiune spate (Mercedes). Aceste tipuri diferite se conduc in maniere diferite. Masinile cu tractiune fata ar fi, la prima vedere, cele mai stabile pe traiectorie, pentru ca "iarta" cele mai multe greseli de conducere. Dar conditia este sa nu "rupa" aderenta, pentru ca nu mai pot fi controlate cu ajutorul volanului. De regula, "rup" aderenta cu trenul fata si au tendinta sa mearga drept, indiferent cat veti vira. Masina va deveni controlabila numai dupa ce viteza masinii scade suficient pentru ca rotile motoare (in acest caz si directoare) sa-si recapete aderenta. Din nou, nu incercati sa reduceti viteza cu ajutorul franei de serviciu, ci numai cu cea de motor. In cazul masinilor cu tractiune spate, indiferent daca motorul este fata sau spate, situatia este total diferita. Aceste masini sunt mai greu de condus de un sofer fara experienta, dar cei experimentati vad in ele adevaratul spectacol. Comportamentul masinilor cu tractiune spate este supravirator (au tendinta de a derapa cu spatele) si din aceasta cauza trebuie sa se vireze in acelasi sens in care derapeaza spatele (spre exemplu, daca spatele masinii derapeaza spre dreapta, trebuie virat tot spre dreapta, in functie de cat de mult a derapat spatele). Manevra se numeste contrabracaj. Atentie, la un unghi mai mare, masina nu mai poate fi redresata si virajul se termina in "tete a queue" ("cap-coada"). Este de preferat ca automobilele cu tractiune spate sa fie conduse pe drumuri cu aderenta precara de soferi cu experienta. Desigur, tehnologia si-a pus si in acest domeniu amprenta, aparand sisteme de control al tractiunii, care permit ca virajele sa fie parcurse in siguranta, dar cu viteza mica, care priveaza de placerea de a putea conduce sportiv.