VIDEOREPORTAJ 20.000 de locuitori, două galerii, o singură pasiune - Flacăra Moreni

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Suporterii echipei Flacăra Moreni pe stadionul din oraşul Moreni. FOTO Miruna Covaci
Suporterii echipei Flacăra Moreni pe stadionul din oraşul Moreni. FOTO Miruna Covaci

Cei mai devotaţi şi înflăcăraţi fani nu sunt în galeriile Stelei sau ale Dinamo. Sunt la Moreni, în Divizia a IV-a, la Flacăra Moreni. Înainte de fiecare partidă, tobele şi cântecele de galerie inundă străzile oraşului, iar în timpul meciului, galeriile galben-albastre clocotesc la fiecare gol al jucătorilor de la Flacăra Moreni.

Flacăra Moreni-FC Aninoasa, 20 octombrie. 600 de suporteri în tribune. Cele două galerii strigă cu putere numele echipei de suflet.

Suporterii Flăcării Moreni sunt al doisprezecelea jucător al echipei. Ei sunt prezenţi la toate meciurile din deplasare, cu steaguri şi fumigene. Partidele jucate pe stadionul de acasă sunt prilej de sărbătoare.

Băieţii din galerii se întâlnesc cu o oră înainte de începerea meciului la blocul liderilor pentru a pune la punct planul pentru confruntarea cu Aninoasa. Îşi iau steagurile ce vor fi fluturate cu mândrie pe stradă şi în timpul jocului şi pornesc către stadion.

Drumul este un adevărat ritual, pe străzile înguste dintre blocuri răsună cântecele de galerie şi bătăile de tobă. Cu steguleţe pe măsură, cei mai mici dintre suporteri defilează şi ei mândri alături de „seniori”.

Tribunele se împart între cele două galerii: Peluza Sud şi Galeria „Marian Pârşă”. În sud, „dragostea e mare şi cu puţini fani”, aşa cum scrie pe un banner.

Sudul nu moare, sudul nu moare”

După ce arbitrul fluieră începutul partidei, în tribune a început sărbătoarea. Ambele galerii cantă, aplaudă şi aprind torţe galbene şi albastre.

„Este echipa oraşului în care m-am născut şi am copilărit, este normal să-i fiu aproape. I-am spus primarului să ne dea ce ne trebuie, şi vopsim noi stadionul, dar fără rezultat, îl lasă aşa în paragină”, mărturiseşte Alin, un suporter din Peluza Sud, în timp ce flutură steagul cocoţat pe gardul tribunei. Din spatele său se aude o voce groasă a altui suporter: „Nu le pasă, că nu au ce bani să scoată”.

Liderii ambelor galerii îi îndeamnă pe suporteri să cânte din toate puterile: „Flacăra, Flacăra, alee, alee, aleee, aleeee, aleeeee”. Apoi, cei din Peluza Sud strigă cu putere „Sudul nu moare, sudul nu moare” pentru a le demonstra celor din galeria rivală că ei fac legea pe stadion.

Fotbal şi politică

În tribuna unde s-au aşezat cei care nu fac parte din nicio galerie este mai multă linişte, ei asistă liniştiţi la spectacolul oferit de jucători. Din când în când, nea Vasile, un fost muncitor al sucursalei Foraj, înjură arbitrul de centru pentru că a închis ochii la un fault făcut de jucătorul echipei FC Aninoasa. „Băăă ţărane ne omori, ce ţi-am făcut noi ţie?”. Apoi se întoarce furios către colegul său cu care împărţea un bidon de bere: „Ia uite, bă, la ăsta ţine cu ei!”.

Copiii se aleargă de colo colo, doar fumul colorat de la galerii îi mai face să se oprească şi să privească spectacolul făcut de steagurile şi torţele colorate aprinse de suporteri. Pentru doi spectatori mai în vârstă, meciul este un motiv de a discuta politică. „Ai auzit, mă, ce vor să facă ăia de la PNL? (...) Vor să-l aducă pe oierul ăla de Becali până la alegeri”.

Flacăraaaaa pe tine te iubeescc!”

Timp de 90 de minute, în tribune se cântă, se dansează sau se scandează numele jucătorilor. Nu este clar încă motivul pentru care galeria „Marian Pârşă” nu se uneşte cu galeria Peluza Sud, însă această problemă nu-i opreşte să fredoneze împreună cântece despre echipă.

În spatele porţii, copiii de mingi se tăvălesc voioşi prin iarbă. „Aloo, copii, plecaţi din spatele porţii că poate vă trage vreo minge de vă lasă laţi!”, strigă Manu, unul dintre liderii galeriei Peluza Sud.

La primul gol al echipei, tribunele aproape că iau foc, fumigenele sunt aprinse, steagurile sunt fluturate, iar aplauzele sunt în toi. Un suporter îl întreabă pe un lider de galerie. „Ia zi, bă, Raţă ce cântăm?”, „Păi hai să îl băgăm pe ăla cu ce frumoasă este viaţa”, răspunde Raţă.

Din tribune răsună „Ceeee frumoaaaaasăăă este viaţaaaa, când sunt cu echipaaaa meaaa. Cââând beeaaau şi cânt fără să măăă opreeessc. Flacăraaaaa pe tine te iubeescc.”

La al doilea gol înscris de Flacăra Moreni, suporterii deja încep să cânte: „Cine este pe primul loc, aleee, alee”. Ovidiu, un alt suporter înrăit al echipei, aruncă de zor cu confeti şi sare bucuros alături de colegii săi. „Oficial suntem pe primul loc”, strigă băiatul care bate în tobă.

Întâlnirea de după meci

La sfârşitul meciului, încheiat cu scorul de 3-0 pentru „Flacăra Moreni”, echipa salută galeria şi cântă împreună cu ei „Cine este pe primul loc, oleee, oleeee”. În câteva minute, suporterii părăsesc stadionul şi merg la terasa unde obişnuiesc să se întâlnească cu jucătorii după fiecare etapă.

Pleacă purtând steagurile în spate, intonează imnurile echipei, fericiţi că Flacăra a ajuns în fruntea clasamentului. Fumigenele, materialele din care sunt confecţionate steagurile, portavocea şi bannerele sunt cumpărate din banii lor.

La meciul cu FC Aninoasa, au fost prezenţi în tribune aproximativ 600 de spectatori, care s-au bucurat alături de jucători de victoria obţinută, victorie care i-a plasat pe primul loc. Un apropiat al echipei susţine că în tribune, uneori sunt chiar şi 1.000 de spectatori.

Flacăra Moreni, o echipă de legendă

La începutul secolului trecut, Flacăra Moreni era clubul cu cele mai mari performanţe din istoria fotbalului dâmboviţean, însă în ultimii ani a trecut printr-o mare criză fotbalistică. Echipa a fost exilată din oraş, pentru că autorităţile locale nu au avut niciun interes să păstreze acest simbol. La prăbuşirea Flăcării a contribuit şi o echipă din liga a 3-a, Prahova Tomşani, care a luat mai mulţi jucători pentru probe, însă ei nu au mai fost acceptaţi.

Bugetul era asigurat din cotizaţiile salariaţilor de la Schela de Petrol Moreni, însă după mai multe valuri de disponibilizări, echipa şi-a pierdut şi ultimele resurse financiare. Astfel, echipa care a oferit jucători importanţi, precum Gabriel Paraschiv (Oţelul Galaţi) sau pe regretatul Marian Pârşă (Petrolului Ploieşti, Şeriff Tiraspol) echipelor din diviza A şi nu numai a început să se stingă.

Renaşterea

După mai multe luni de agonie, Flacăra Moreni şi-a început reformarea în această vară. Antrenorul principal Cristi Bădoiu a reuşit să adune în jurul său mai mulţi jucători importanţi din oraş care au jucat pentru echipe din fazele superioare ale campionatului. „Acum dacă avem cât de cât suport financiar, sper să facem performanţă şi să promovăm în diviza următoare”, susţine antrenorul echipei. Pe lângă jucătorii tineri, se află şi căpitanul de 43 de ani, Vasile Petre.

Au fost mai multe iniţiative de resuscitare a acestei echipe, însă ele au eşuat. Au existat discuţii de fuzionare cu echipa din liga a III-a Prahova Tomşani, însă nu s-a ajuns la niciun acord între autorităţile locale şi finanţatorii echipei din judeţul Prahova.

Echipa a fost reînscrisă în liga a IV-a în locul echipei Tisenmetal Colibaşi, care cu un an în urmă i-a luat locul echipei „Flacăra Moreni”.

Finanţare pentru istorie

Dan Druţă şi Alina Candea, oamenii de afaceri care susţin echipa, sunt foarte încântaţi de linia pe care o urmează băieţii şi sunt încrezători că aici se va face din nou performanţă. „Cine venea la Moreni se ruga să nu primească mai mult de două goluri. „Am preluat echipa deoarece are o istorie, şi ca cetăţean al acestui oraş nu îmi doresc să dispară”, susţine finanţatorul Dan Druţă.

Totodată, ei speră să atragă un investitor puternic care să aducă echipa la nivelul reputaţiei sale. „Gazonul arată impecabil, dar stadionul are nevoie de unele modernizări. Din păcate nu există suficienţi bani, iar autorităţile nu sunt interesate să ajute această echipă” , adaugă Cristi Bădoiu, antrenorul echipei.

Aproape un secol de la înfiinţare

Povestea începe în 1920, când muncitori veniţi din aproximativ 19 ţări pentru, precum Anglia, Olanda, Belgia, Germania sau Brazilia, alături de locuitorii oraşului Moreni au înfiinţat echipa de fotbal pe care iniţial au denumit-o „Izvorul”.

Fiind unul dintre cele mai bogate oraşe din România acelor vremuri deoarece , echipa a beneficiat de suportul financiar al rafinăriilor de petrol din zonă. Totodată, muncitorii jucători au devenit adevărate stele pe teren făcând echipa cunoscută până în Portugalia.

La 26 de ani de la înfiinţare, echipa promovează în sezonul 1946 – 1947 pentru prima dată în divizia B, care a fost înfiinţată de către Federaţia Română de Fotbal (FRF) în acelaşi an. Din acest moment echipa morenară a defilat în divizia secundă timp de 20 de ani fără întrerupere.

În anul 1951, echipele din campionatul românesc au fost obligate să îşi schimbe denumirea în funcţie de ministerul de care aparţineau. Astfel echipele Ministerului Petrolului se numeau „Flacăra”, cele ale MapN - „Steaua”, ale Ministerului de Interne - „Dinamo”, ale Ministerului Industriilor Uşoare - „Flacăra Roşie”, cele care apaţineau de Ministerul Finanţelor purtau denumirea de „Progresul”, cele ale Transporturilor - „Locomotiva” şi „Metalul” după Ministerul Metalurgiei. În 1956, echipele din subordinea Ministerulului Petrolului, preluau denumirea de „Energia”, deci „Flacăra Moreni” a devenit „Energia Moreni”.

Începând cu sezonul 1980 – 1981 echipa a intrat în cea mai bună perioadă din istoria clubului din micul oraş dâmboviţean. „Flacăra Moreni” a jucat oficial de la echipa Recolta Stoicăneşti până la vestita echipă FC Porto, aşa cum scria în cartea sa Gheorghe Ilinca „Istoria fotbalului Morenar”.

Odată cu debutul în prima Divize în sezonul 1985-1986, istoria oraşului avea să se schimbe radical. Timp de patru ani de zile, în Moreni veneau echipe precum „Steaua”, „Dinamo” sau „Craiova”. Tribunele se umpleau cu spectatori şi fiecare gol marcat de jucătorii morenari făcea stadionul să se cutremure.

Punctul culminant a fost atins în sezonul 1988-1989. „Flacăra Moreni” se afla în penultima etapă la egalitate de puncte cu Universitatea Craiova. Ambele aveau şanse reale de a ocupa locul patru, cel care ducea în Cupa UEFA. În ultima etapă, „Flacăra Moreni” a întâlnit-o pe Rapid Bucureşti. Scorul final a fost 4 - 1.

Pe teren cu FC Porto

În acelaşi timp, Universitatea Craiova a reuşit să întreacă echipa FC Bihor cu 3 - 0. În clasamentul general a decis golaverajul şi astfel morenarii s-au calificat pentru jocurile din Cupa UEFA. Bucuria calificării a fost amplificată atunci când sorţii au decis ca echipa locală să întâlnească pe renumita formaţie portugheză FC Porto care în urmă cu doi ani câştigase râvnitul trofeu „Cupa Campionilor Europeni”.

Stadionul oraşului s-a transformat într-un mare şantier, pentru a fi pe măsura oaspeţilor. Muncitorii şi voluntari din oraş au lucrat la reamenajarea stadionului. Au fost montate catarge pentru steagurile naţionale, s-au pregătit cabine speciale pentru transmisiunile radio şi TV, totul a fost aranjat astfel încât în ziua meciului stadionul să se ridice la nivelul celor din Europa.

Primul meci s-a disputat în prezenţa a 50.000 de spectatori pe stadionul portughez care se numea la acea vreme „Das Antas”, şi care avea o capacitate maximă de 92.000 de spectatori. Echipa morenară a pierdut meciul cu scorul de 2 – 0. Cronicarii au acuzat arbitrajul care a fost în favoarea echipei portugheze.

A doua zi „Journal de Noticias” scria: „ Partida de vedete de la FC Porto n-a reuşit să pătrundă decât de două ori în apărarea foarte bine organizată a românilor”.

Momentul de vârf al fotbalului morenar a venit în momentul când FC Porto a ajuns în micul oraş. Încă de la ora prânzului, sute de oameni au ieşit pe străzile din jurul stadionului. Copii, bătrâni, poliţie, tineri, trupe antitero, maşini, autobuze, bucurie şi curiozitate. În al doilea meci disputat acasă, „Flacăra Moreni” a sperat să obţină un rezultat de care publicul să fie mândru, însă a pierdut decent cu scorul de 0 - 1 în faţa echipei portugheze.

După euforia acestui meci, jocurile din campionat au fost reluate, însă echipa a picat într-un colaps total. După Revoluţia din 1989, conducătorii Flăcării au trimis lotul, pentru pregătiri la Sinaia, fără a mai avea sprijinul financiar de altădată.

Curtaţi şi înrăiţi de oficiali ai altor echipe care-i doreau pe morenari, jucătorii nu au rezistat, iar echipa s-a destrămat. La sfârşitul campionatului, „Flacăra Moreni” se afla pe ultimul loc şi a retrogradat în divizia secundă.

Sport

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite