Tic-tac, tic-tac... mai e puţin şi Ladislau Bölöni revine pe banca echipei naţionale a României

FOTO Arhivă

Ladislau Bölöni nu semnează un contract până nu citeşte de mai multe ori şi până nu i se aprobă toate cerinţele, dar negocierile sunt aproape finalizate, săptămâna aceasta, fostul selecţioner din perioada 2001 urmând cel mai probabil să-şi reia locul pe banca primei reprezentative

Cu Ladislau Bölöni se negociază greu. Înţelegerea trebuie să fie solidă, ambele părţi trebuie să aibă încredere că cerinţele fiecăreia vor fi respectate. Dacă detaliile legate de echipă, meciuri, staff, obiective sunt ca şi stabilite, încă se mai discută de salariu şi de perioada pe care se va întinde contractul. Federaţia Română de Fotbal a propus un contract pe doi ani, cu o remuneraţie de 30.000 de euro lunar (plus bonusuri de performanţă), o înţelegere care s-ar prelungi automat dacă echipa se califică la Euro 2024. Ladislau Bölöni doreşte însă altceva, un contract pe patru ani şi o leafă de 45.000 de euro lunar, zilele următoare fiind decisive pentru ajungerea la un numitor comun, suma pentru care se va bate palma cel mai probabil urmând să fie undeva la mijloc. Faptul că Bölöni cere un salariu mai mare decât se ştia că va primi Adrian Mutu, 25.000 de euro lunar, este considerat de fostul preşedinte al FRF Mircea Sandu un lucru normal. „Bölöni nu e Rădoi, Mutu sau Iordănescu junior. 

Un selecţioner cu nume e destul de scump şi greu antamezi unul sub 700.000 de euro pe an. Dacă Edi a avut la Gigi Becali clauză de 500.000 de euro, n-aş vedea cum Bölöni ar accepta sub 400.000-500.000 de euro. Ar fi sub demnitatea unui antrenor cu o anumită cotă internaţională confirmată în timp”, a spus, pentru playsport.ro, fostul boss de la Casa Fotbalului. Revenirea pe bancă a tehnicianului care a mai antrenat România la începutul anilor 2000 este văzută diferit de foşti mari internaţionali români. „Mi se pare o variantă foarte bună la momentul acesta. Am tot încercat cu antrenori tineri şi rezultatele ştim care au fost. Lui Loţi îi trebuie în staff nişte antrenori secunzi de încredere, care să cunoască fotbalul românesc”, a declarat Dorinel Munteanu pentru Telekom Sport. „E pierdut de realitatea fotbalului din România. Trebuia un antrenor tânăr, care să continue ce a făcut Mirel, care a schimbat jocul echipei naţionale. Echipa naţională a jucat bine, un fotbal diferit faţă de ce se juca pe timpuri. Cred că la echipa naţională trebuia să vină cineva care să ştie exact ce înseamnă acum fotbalul românesc”, a fost de altă părere, la Digi Sport, Gică Craioveanu.

Supărat de ziua lui

Adrian Mutu a fost aproape de a fi numit selecţioner al primei reprezentative. A refuzat şi oferta ungurilor de la Kisvarda. Totul părea o simplă formalitate, avea şi susţinerea totală a directorului tehnic FRF, dar presiunea oamenilor din fotbal care au susţinut că nu se poate angaja un antrenor fără rezultate atâta timp cât există tehnicieni cu experienţă, ca Ladislau Bölöni sau Victor Piţurcă, liberi de contract, s-a simţit şi i-a determinat pe oficialii de la Casa Fotbalului să-şi schimbe opţiunile. Surse din anturajul „Briliantului”, care a împlinit 43 de ani acum 2 zile, spun că acesta e nervos pentru că se simte trădat, mai ales că îi va fi foarte greu să-şi găsească un contract acum, aproape toate echipele intrând în pregătirea de iarnă. Aceleaşi surse spun că Mihai Stoichiţă, sprijinul său din FRF, încearcă să-l facă pe Mutu să accepte o posibilă propunere pentru postul de „secund”, asta bineînţeles dacă Bölöni îl va accepta în staff.

Carieră de 28 de ani

Ladislau Bölöni a început să antreneze în 1994, în iulie, fiind cooptat în stafful echipei franceze Nancy, pe a cărei bancă a stat 6 ani, perioadă în care a condus peste 150 de partide. Tehnicianul a antrenat, pe lângă Nancy, şi echipa naţională a României, şi pe Sporting Lisabona (Portugalia), Rennes (Franţa), Monaco (Franţa), Al-Jazira (Emirate), Standard Liege (Belgia), Al-Wahda (Emirate), Lens (Franţa), PAOK Salonic (Grecia) şi Al-Khor (Qatar). Cu Sporting Lisabona a cucerit campionatul, Cupa şi Supercupa, cu Al-Jazira, Campionatul Cluburilor din Golful Persic, iar cu Standard Liege, titlul şi două Supercupe.