Răzvan începe unde a terminat Mircea!

Răzvan începe unde a terminat Mircea!

Primul meci acasă pentru Lucescu jr din postura de selecţioner este cel cu Austria, pe Ghencea, iar ultimul meci al tatălui său, ca antrenor al naţionalei, s-a disputat pe acelaşi teren, în compania aceluiaşi adversar, în septembrie 1986. 9 septembrie 2009. Răzvan Lucescu va apărea pentru prima dată în faţa spectatorilor români, ca selecţioner al tricolorilor, pe stadionul Ghencea, împotriva Austriei.

10 septembrie 1986. Mircea Lucescu îşi încheia mandatul de cinci ani pe banca primei reprezentative după un meci de calificare pentru Euro 1988 în care România a zdrobit Austria cu 4-0, tot pe terenul Stelei.

Citiţi şi:

• FOTBAL: Iuliu Mureşan:” Răzvan a început cu dreptul”!
• FOTBAL: Sandu: "Cu Răzvan la naţională, vom fi sigur la Euro 2012"
• Gigi Becali: "M-am convins. Răzvan Lucescu este subţire ca antrenor'
• Răzvan Lucescu: „Am suferit mult pe benzile laterale“
• FOTBAL: Antici l-a lăudat pe Lucescu jr.

Între cele două date sunt 23 de ani fără o zi distanţă. Coincidenţa din familia Lucescu e pur întâmplătoare, dar îi trezeşte tatălui Mircea amintiri neplăcute. „Il Luce” a suferit mult în 1986, când a fost îndepărtat de la naţională. Primele semne apăruseră încă din vară, când FRF a decis ca România să aibă doi tehnicieni.

Lângă Lucescu fusese adus Emeric Ienei, proaspăt câştigător al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua. „Nea Imi” trebuia să-i facă loc pe bancă lui Anghel Iordănescu, căruia i se promisese postul de principal încă de când s-a întors din Grecia, în 1985.

Primul meci cu Lucescu şi Ienei selecţioneri a fost în Norvegia, 2-2. „Am colaborat bine. Eu nu am fost foarte încântat să vin la naţională. Mi-ar fi plăcut să continui cu Steaua, dar dacă asta s-a hotărât nu am avut ce face”, şi-a amintit Ienei. Apoi a venit meciul cu Austria şi la finalul lui, Mircea a fost anunţat că trebuie să se ocupe doar de Dinamo.

Ziariştii nu aveau voie să scrie numele lui

O demitere de catifea sau altfel spus o înlăturare îmbrăcată în mantia unei provocări la o echipa de club. „Trebuie să reuşeşti la Dinamo ce s-a reuşit la Steaua”, i-au spus lui Lucescu cei din conducerea Ministerului de Interne. Muşamalizată la vremea respectivă, decizia înlăturării lui Mircea Lucescu a fost comentată de acesta peste mai bine de un deceniu.

„N-am să uit niciodată că Valentin Ceauşescu şi familia lui m-au dat afară de la naţională. Aveam o popularitate imensă în ţară şi asta deranja. La un moment dat se interzisese să mai apară numele meu în presă”, a declarat „Il Luce”. Acesta a recunoscut că a plâns după ce i s-a comunicat decizia că trebuie să plece de la naţională după 58 de partide ca selecţioner.

„Valentin mi-a cerut să fug“

Mircea Lucescu n-a rămas imun la afirmaţiile lui Valentin. „De două ori el mi-a cerut să fug din ţară, pentru ca în fotbal să rămână doar Steaua”, a tunat Lucescu. Acesta s-a referit şi la partida retur cu Austria, când el nu mai era la naţională. „Au fost băgaţi toţi steliştii. Dacă nu s-ar fi acţionat la comandă n-am fi ratat calificarea la Euro”, a spus „Il Luce”, despre meciul în care au jucat 10 fotbalişti de la Steaua.

Ceauşescu, supărat că erau puţini stelişti

Familia Ceauşescu avea un dinte împotriva lui Lucescu din cauza selecţiei pe care o făcea acesta. Mircea construise naţionala pe scheletul Craiovei Maxima, lângă care îşi „plantase copiii” de la Corvinul, plus alţi doi, trei jucători de la alte echipe.

De la Steaua era doar Bölöni, iar Iovan, Balint şi Lăcătuş  erau convocaţi din când în când. Lui Valentin nu i-a plăcut acest lucru. Mai mult, după ce Steaua a cucerit CCE, el a dorit o naţională stelistă. De aceea, l-a pus pe Ienei, care odată cu el i-a adus la lot şi pe Bumbescu, Tudorel Stoica, Belodedici şi Piţurcă.

Interesant este că până să cadă în dizgraţia lui Valentin Ceauşescu, Mircea Lucescu era în relaţii bune cu el. Fiul fostului dictator a recunoscut asta într-unul dintre puţinele interviuri acordate după Revoluţie: „Ne făcuse cunoştinţă fratele meu, Nicuşor. La Mircea Lucescu m-a deranjat că după finala Cupei Campionilor Europeni din 1986 mi-a spus că 80 la sută din meritul câştigării trofeului îmi aparţine mie şi am avut impresia că încearcă să umbrească performanţa echipei. Atunci am decis să rup relaţia de prietenie cu el”.