Exclusiv Momentul Adevărului / Petre Grigoraş, antrenor Pandurii Târgu-Jiu: „Nu mă interesează Steaua!“
0Petre Grigoraş e omul momentului în Liga I, după ce echipa sa, Pandurii, a bătut Steaua şi s-a cocoţat pe poziţia a treia a clasamentului. „E prima dată când înving Steaua în deplasare, dar nu pot să mă bucur deloc. Toată ziua mă gândesc la Cosmin Băcilă şi nu înţeleg de ce unele succese se plătesc atât de scump“, spune tehnicianul gorjenilor, în debutul discuţiei.
Grig are 47 de ani şi se amuză când aude la televizor că unii îi spun „revelaţie", „surpriză" sau „tehnician de viitor". „Am 248 de meciuri în Liga I. După Hizo, Cârţu şi Andone, dintre tehnicienii în activitate cred că sunt cel mai experimentat", explică el. Antrenorul celor de la Pandurii Târgu-Jiu recunoaşte că a fost contactat de Gigi Becali, în pauza competiţională, dar precizează că acum e preocupat doar de echipa gorjeană.
„Adevărul": Ajunge Pandurii o echipă mare?
Petre Grigoraş: Pe noi nu ne ajută tradiţia, deoarece în Oltenia n-a existat decât Universitatea Craiova. Şi la Târgu-Jiu, 90 la sută dintre oameni plâng după Ştiinţa. Pandurii reprezintă o palidă consolare pentru olteni, dar asta nu ne împiedică să facem oamenilor bucurii.
Aţi bătut Steaua în deplasare. Cât valorează victoria?
După ce a păţit Băcilă, nu mai reprezintă mare lucru. Trei puncte şi atât. Personal, sunt dezamăgit de reacţiile celor de la Steaua dinainte de meci şi cred că din cauza acestei presiuni tâmpite făcute de unii s-a ajuns să fie tensiune şi pe teren.
Te referi la capitolul Chiricheş?
De acolo a început totul. Nu e normal să te comporţi aşa faţă de un jucător pe care l-ai transferat. Păi, cei de la Steaua, ce doreau, să ia un blatist? Dacă Chiri făcea penalty sau ce mai voiau ăia pe acolo, ce ar fi fost? Mi-e efectiv silă de cei care au creat toată tevatura asta.
Se spune totuşi că eşti pe lista Stelei, ca antrenor?
Numai de asta nu-mi pasă mie acum. O singură dată m-a sunat Gigi Becali astă vară. Mi-a zis: „Hai pe la mine pe la palat să discutăm". I-am răspuns că nu vin eu aşa la palat cum fac alţii şi i-am cerut două zile să mă gândesc şi să mă sfătuiesc cu stafful meu, dar apoi n-a mai sunat. Acesta a fost singurul meu contact cu Steaua. Acum sunt interesat numai de Pandurii. Nu sunt nebun să nu-mi dau seama că una e să fii antrenor la Steaua şi alta e să fii la Pandurii, dar niciodată n-am să mă autopropun eu undeva şi nici nu o să mă duc în genunchi la uşa vreunui patron.
Deci nu eşti stelist?
Am fost stelist un an de zile, în sezonul 1989-1990, când am jucat în Ghencea, alături de Hagi, Balint, Dan Petrescu, Lăcătuş şi alţi jucători uriaşi. Apoi mi-am văzut de ale mele. În copilărie ţineam cu Dinamo, singurul dintre cei opt copii ai familiei, dar echipa mea de suflet e Farul Constanţa. Iar după ea, Oţelul Galaţi, unde am avut trei ani şi jumătate foarte buni.
Există similitudini între Pandurii de acum şi Oţelul din perioada în care ai antrenat-o?
Asta trebuie să o spună cei din exterior. Eu încerc să imprim stilul meu, care nu mai e demult o necunoscută. Îmi place ca echipele pe care le antrenez să joace după cum vor ele, nu după cum vor alţii.
De aceea nu le pui jucătorilor nicio înregistrare video?
Nu le pun meciurile adversarilor. Noi nu jucăm după adversar, jucăm ce ştim şi ce ne place. Iar eu prefer să pierd cu 6-3 decât cu 1-0. Adică vreau să dăm gol. Şi încă ceva. Mi-ar plăcea să avem meciuri din trei în trei zile, pentru că cel mai complex antrenament e meciul.
Duminică ai fost eliminat pentru proteste...
Ce proteste? M-am dus la Băcilă după ce am văzut că e grav accidentat. Nu era normal să intru pe gazon? Băiatul se zbătea, avea nevoie de cineva lângă el. Oricum, dacă voi fi suspendat, înseamnă că pe Animal Planet lumea e mai corectă decât în fotbalul nostru. O să-i cer lui George Copos planeta şi o să o scufund eu.
Va face Chiricheş faţă la Steaua?
Joacă şi într-un picior la Steaua de acum. Iar la naţională e o soluţie certă. Chiricheş e un băiat deştept, talentat şi are mereu capul cu el. Şi Pintilii e un fotbalist care poate ajunge mult mai sus şi mai sunt şi alţii la Pandurii.
Tiki-taka de la Gorj îţi spune ceva?
Titluri de presă. Mie îmi place mult Barcelona, dar nu de acum, ci începând cu vremurile lui Cruyff. Dacă Pandurii ar face 1% din ce face Barça, eu aş fi cel mai fericit din lume.
Altfel nu eşti fericit?
Sunt fericit că am o familie unită şi frumoasă şi ne ţinem aproape mereu. Iar când câştig un meci sunt bucuros.
Nu suferi că n-ai antrenat nicio echipă mare?
Am antrenat Oţelul, actuala campioană. Dacă te referi la Steaua, Dinamo, Rapid, ei bine, nu sufăr deloc. Îmi e bine aici unde sunt şi profit din plin de libertatea şi încrederea pe care mi-o dă conducerea clubului, care nu s-a băgat niciodată peste mine.
„Sunt prieten doar cu cei care mă respectă"
Te întreabă preşedintele pe cine bagi pe teren?
De multe ori vede echipa pe gazon, dar dacă mă întreabă îi răspund. Preşedintele face şi el parte din echipa asta şi ideal e să-şi vadă de-ale lui.
Dar dacă ai primi pe bancă un bileţel cu schimbările pe care ar vrea unii să le faci?
L-aş trimite înapoi după ce aş scrie pe verso „Du-te dracului!".
Nu pari chiar un prieten al conducătorilor?
Poate de-aia nici nu am ajuns mai sus. Sunt prieten cu cei care te respectă şi recunosc că cel mai urât şi dăunător lucru din fotbalul românesc e bălăcăreala publică. Eu nu pricep cum doi milionari în euro, oameni care trebuie să aibă o ţinută, se porcăiesc pe la televizor şi incită la revoltă. Pe de altă parte, sunt conştient că nu voi apuca ziua în care asemenea personaje nu vor mai fi în fotbal.
Băiatul tău, Alexandru, a venit anul acesta la Pandurii.
Nu l-am adus eu, conducerea l-a propus. Ca fotbalist, el e precum oricare altul. Nici n-are voie să-mi spună tată la antrenamente şi, dacă mi-ar spune, l-aş trimite la vestiare. El trebuie să-şi vadă de cariera lui şi să crească în valoare.
Aşa tată dur eşti?
Ca tată nu sunt dur, dar ca antrenor e altceva. Eu niciodată nu l-am ajutat pe el şi l-am cunoscut târziu ca fotbalist, deoarece am trăit cu teama că lumea va spune că-l favorizez. Ei bine, acum îmi pare rău că nu l-am antrenat mai de mult, dar asta nu schimbă datele problemei. E bun, joacă, nu e bun, se pregăteşte să ajungă bun.
Visezi să antrenezi, la un moment dat, o echipă din străinătate?
Nu, deloc chiar. Am avut nişte oferte de la arabi şi una bună din Tunisia, dar eu sunt naţionalist, aşa de felul meu, îmi place în România. Nu m-aş duce afară. Şi îmi plac şi jucătorii români, deşi am şi eu în echipă străini. Chiar cred că există resurse în fotbalul ăsta al nostru.
Şi de ce nu le exploatăm?
Întreabă-i pe cei care transferă 20 de străini pe sezon, trei sferturi din ei, ca să fie rezerve.
„Grigoraş, cel mai tare din oraş", merge şi la Târgu-Jiu?
Nu sunt eu cel mai tare, nici măcar din gură. Echipa asta trebuie să joace de plăcere şi să aprecieze că e condusă de nişte oameni care n-ar zice nici dă-te mai încolo. Mai rar aşa ceva în societatea nostră, darămite în fotbal.
Cum te-ai caracteriza ca antrenor?
Nu ştiu dacă sunt bun sau rău, dar sigur nu sunt fraier şi mă consider cinstit. Dacă greşesc, nu o fac cu intenţie şi nu-mi e ruşine să recunosc unde am greşit.
Ai vreun model de tehnician?
Nea Mircea Nedelcu, Dumnezeu să-l odihnească, a fost omul care mi-a deschis ochii în fotbal, pe când jucam la Bacău. În rest, admir mulţi colegi de breaslă, dar nu mi-a marcat nimeni existenţa.
"Altul ar fi închiriat un elicopter ca să ajungă mai repede la palat dacă ar fi fost sunat de Gigi Becali să preia Steaua."
"Eu nu cert jucătorii în public. La mine, cea mai grea pedeapsă e să stai pe bară sau la echipa a doua. Doare mai tare decât o înjurătură."
"Eram convins că nu vom pierde cu Steaua, dar i-am lăsat pe cei de acolo să vorbească mult dacă asta le face plăcere."
6 echipe a antrenat Grigoraş în cariera lui: Farul, Oţelul, Poli Iaşi şi Pandurii în Liga I şi Petrolul Moineşti şi FC Oneşti, în Liga a II-a.