Legendele fotbalului: „Prinţul din Trivale“

„Adevărul“ îţi prezintă în fiecare sâmbătă povestea numelor mari din fotbalul nostru. Astăzi e rândul lui Nicolae Dobrin, cel pe care istoria îl reţine ca fiind un maestru neegalat al fentelor cu balonul rotund. Rămas de mic orfan de tată, Nicolae Dobrin îşi petrecea aproape tot timpul jucând fotbal cu prietenii, pe un maidan de pe malurile Argeşului, cunoscut sub numele de „Maracana“.

A ajuns la Dinamo Piteşti printr-o întâmplare. În 1959, impresionaţi fiind de puştii care băteau mingea cât era ziua de lungă, titularii echipei fanion a oraşului, în frunte cu Florin Halagian, le-au acordat onoarea unei miuţe, de dragul distracţiei. Numai că puştanii lui Dobrin i-au bătut pe profesionişti cu 12-2, ascunzându-le pur şi simplu mingea. La 14 ani, „Gicu" debuta deja în primul eşalon, într-un meci cu Ştiinţa Craiova. A ars etapele în continuare, iar la 17 ani juca deja prima sa partidă în tricoul echipei naţionale, contra reprezentativei RFG-ului.

Adversar direct i-a fost Horst Szymaniak, un mijlocaş ce participase deja, la acea oră, la două Cupe Mondiale. Nimic din astea nu l-a speriat pe Dobrin, care în primele minute i-a introdus nonşalant balonul printre picioare, ca unui vechi amic de pe maidan. În anii ce au urmat, „Prinţul din Trivale" a condus Argeşul din succes în succes, ajutând echipa piteşteană să câştige primele şi singurele sale titluri din palmares, în 1972 şi 1979. Era vremea când refrenul „Ce ne facem, oameni buni, cu acest Dobrin, care ascunde mereu mingea de n-o mai găsim?" se cânta pe toate stadioanele din ţară.

I s-a refuzat transferul la Real Madrid

În toamna lui 1972, FC Argeş a jucat cu Real Madrid în Cupa Campionilor Europeni. A fost 2-1 la Piteşti şi 1-3 în Spania. În urma acestei „duble", Don Santiago Bernabeu, cel mai mare preşedinte de club din istoria fotbalului, a vrut cu orice preţ să-l transfere pe Dobrin, fiind dispus să plătească două milioane de dolari, plus o instalaţie de nocturnă, pentru a-l avea în echipă. Numai că Nicolae Ceauşescu s-a opus plecării „Gâscanului" din România. Totuşi, „Prinţul din Trivale" a jucat un meci în tricoul madrilenilor, la 14 decembrie 1972, cu ocazia retragerii lui Gento.

„Comuniştii au zis să nu se creeze un precedent, că apoi toţi or să vrea să plece afară. Dar şi dacă mă lăsau şi nu-mi ieşea? Dacă nu eram iubit? Eu am fost mereu mai boem. Nu-mi pare rău c-am rămas la Piteşti", a rememorat Dobrin în anii '90. „Gâscanul" a mai avut ocazia să se transfere la Universitatea Craiova, în 1974, dar celebrul Ion Dincă, zis „Ion Teleagă", care era prim-secretar la Piteşti, n-a fost de acord: „Vreţi să provocăm revolte în oraş, să dăm de alte necazuri?!".

Şi-a încheiat cariera la 39 de ani

Până la urmă, Dobrin, care apucase deja să ia 50.000 de lei de la Universitatea, s-a întors la FC Argeş, iar banii le-au fost înapoiaţi oltenilor de către gruparea din Trivale.

În toamna anului 1980, Dobrin pleca la Târgoviste, în Divizia B, fiind cedat foarte uşor de conducerea clubului piteştean. A reuşit să promoveze imediat, umplând stadioanele pe oriunde trecea.

În 1982, după încă un campionat bifat lângă Turnul Chindiei, „Gâscanul" a revenit ca antrenor-jucător la FC Argeş, unde a rămas până în 1985, când a plecat s-o pregătească pe FC Botoşani, în liga secundă, echipă la care şi-a încheiat şi cariera de fotbalist, la aproape 39 de ani. A revenit definitiv, după un an, în oraşul său natal, rămânând până la finalul vieţii în slujba lui FC Argeş. Nicolae Dobrin a încetat din viaţă pe 26 octombrie 2007, în urma unei lungi şi grele suferinţe provocate de un cancer la plămâni.

Misterul nefolosirii la Mondialul din Mexic

Marea neîmplinire a carierei lui Nicolae Dobrin a fost aceea că n-a jucat niciun minut la Campionatul Mondial din Mexic, în 1970, deşi fusese decisiv în obţinerea calificării. „Dobrin a venit în Mexic ca să se distreze şi să se simtă bine. Pleca noaptea din cantonament împreună cu Rică Răducanu şi veneau dimineaţa", a explicat selecţionerul de atunci, Angelo Niculescu, motivul pedepsirii „Gâscanului".

Lucrat de gaşca dinamovistă

Gică Dobrin, cea cu care regretatul fotbalist a fost căsătorit timp de 41 de ani, este însă de altă părere. „El nu era suferit e către dinamovişti. La un antrenament, Nicolae-Nicuşor, care era ajutorul lui Angelo, îl şicana, stătea numai cu gura pe el. La care Gicu i-a zis: «Nu mă interesează părerea ta, tu eşti doar casier în delegaţia asta». Pentru că Nicuşor ţinea banii. Angelo a sărit şi el cu gura, că nu acceptă o asemenea atitudine. Abia înaintea ultimului meci, cu Brazilia, Angelo a venit la el şi i-a spus că o să-l bage un sfert de oră. Gicu i-a raspuns că ori îl bagă tot meciul, ori deloc. Şi n-a jucat!", a explicat doamna Dobrin.

„Prinţul din Trivale" a povestit şi el, cu câteva luni înainte de a muri, că tot conflictul dintre el şi grupul dinamoviştilor a pornit de la o partidă de poker, în urma căreia l-a „curăţat" de bani pe Radu Nunweiller. „Mi s-a făcut o mare nedreptate. Să ştiţi că nu e deloc uşor să pleci din ţară titular în echipa, iar la Guadalajara să vezi meciurile din tribună, intrând cu bilet la meciuri", mărturisea Nicolae Dobrin.

Adrian Mutu l-a sfidat în 1998

Considerat a fi urmaşul „Gâscanului", Adrian Mutu a plecat repede din Trivale, nu însă înainte de a juca sub comanda lui Dobrin. „E idolul meu", obişnuia să declare Mutu. Totuşi, la un meci FC Argeş - Steaua, scor 3-2, la 16 august 1998, Mutu a îndrăznit să-şi înfrunte maestrul. În minutul 60, antrenorul Dobrin a vrut să-l schimbe pe tânărul de 19 ani, dar „Briliantul" a refuzat să iasă de pe teren. „Prinţul din Trivale" a râs şi n-a mai insistat, regăsindu-se probabil în tupeul obrazic al puştiului.

"Era mereu cu zâmbetul pe buze. Nu-mi aduc aminte să fi jignit pe cineva, sau mă rog...dacă te jignea, o făcea pe teren cu mingea."
Ilie Balaci
fost internaţional

"Când Dobrin punea piciorul pe minge, parcă toţi se mişcau în reluare şi numai el era în viteză normală."
Florin Halagian
fost antrenor al lui Dobrin

Nicolae Dobrin

Data naşterii: 26 august 1947, Piteşti
Data decesului: 26 octombrie 2007, Piteşti
Post:  mijlocaş ofensiv
Cariera de jucător: FC Argeş Piteşti, CS Târgovişte, FC Botoşani
Divizia A:  409 meciuri / 111 goluri
Echipa naţională:  47 meciuri / 6 goluri
Palmares: două titluri (1972, 1979), a fost desemnat de trei ori cel mai bun fotbalist al României (1966, 1967, 1971)
Cariera de antrenor: FC Argeş Piteşti, FC Botoşani, Centrul Olimpic „Viitorul“, Şcoala de Fotbal „Nicolae Dobrin“. În Divizia A a antrenat doar la Piteşti, adunând 138 de meciuri pe bancă.

10 este numărul pe care l-a purtat pe tricou Nicolae Dobrin în toată cariera sa de fotbalist.