Giuleştino: Feriţi-vă de Copos…

N-oi fi eu Mafalda, dar la 1-0, în loc să mă bucur, am început să-njur. Vedeam cu ochii legaţi un dinamovist înalt şi bruneţel - ce o avea galeria dinamovistă cu el, de strigă lozinci rasiste? - care ne-o bagă-n aţe pe final de meci.

Aşa a fost, fi-mi-ar instinctu’ al ciorilor să-mi fie! Să ai tu 1-0, să ţii de el cu dinţii, cu M. Constantin, cu  caracatiţa Bornescu, cu transversala şi, conform persecutatului Borcea, şi cu arbitrul, şi să te egaleze un băiat  brunet - cu care nu ştiu ce are galeria sa de-l persecută rasial? - în  ultimele  minute, cum să nu te oftici? Aşa a fost şi cu Steaua, fi-ne-ar steaua-a ciorilor !

Revenind la obsesiile “arbitrare” borcene, să nu mânie pe Dumnezeu, că poate bietul, amărâtul, chinuitul Dinamo de azi, ciuca  otomanilor şi a baştanilor, plăteşte furăciunile, jepcile, rapturile de pe vremea Miliţiei. Şi, nu numai de atunci. Rapid, lăsat pe locul prim de demisionarul Hizo, nu are încă determinarea aia decisivă, şvungul.

Şi vorbind după meci cu Vio, la Telesport, am aflat de ce: preţiosul domn  Harpagonel Copos, Zgârie-tort ăsta, iar nu dă banii la timp, iar strică tot, iar se scufundă pământul când e să-şi scoale din hibernare ariciul din buzunare. Hizo zice că a ţinut cât a putut capacul pe oala giuleşteană, dar că nu se mai putea; n-ar mai veni a şasea oară în Giuleşti. Şi încă ceva  oribil: reproşul, dacă nu şantajul coposian, pentru ce a făcut el, ca soţia sibianului să fie ajută la greu, cu sănătatea, cândva.

Feriţi-vă de George şi de darurile lui!