Gigi Becali a ajuns în paginile New York Times: reportaj amplu publicat de americani despre patronul FCSB

După ce, ani de zile, publicul din România a „înghiţit“, aproape zilnic, cantităţi industriale de ştiri despre latifundiarul din Pipera, acum le-a venit rândul americanilor să citească pe larg despre omul de afaceri.

Problema identităţii Stelei face înconjurul lumii. Prestigioasa publicaţie americană „The New York Times“ a scris un articol amplu pe această temă, prezentând pe larg războiul existent între echipa lui Gigi Becali şi Clubul Sportiv al Armatei (CSA). Agenţia news.ro a oferit o traducere a textului, după cum urmează.

Ce au scris?

Pentru o dată, mulţimea care s-a strâns să scandeze nu a fost furioasă pe Gigi Becali. În ultimii ani, Becali, patronul FC Steaua Bucureşti, echipa de fotbal cea mai populară şi cea mai de succes din România, era discreditat în mod obişnuit. Şi nu numai pentru că el este unul dintre personajele cele mai bogate şi controversate din ţară, care atrage atenţia în mod regulat prin opiniile sale negative la adresa femeilor şi homosexualilor. Începând din 2011, Becali a fost împlicat într-o bătălie în justiţie pentru controlul Stelei, care a câştigat în 1986 Cupa Campionilor Europeni, precursoarea Ligii Campionilor, cu un formidabil adversar, fostul proprietar al echipei, Ministerul Apărării.

Este o dispută care ameninţă să distrugă una dintre cele mai cunsocute echipe europene. A divizat suporterii clubului, majoritatea boicotând echipa cât timp Becali se află la conducere. A făcut ca Becali să piardă dreptul de a folosi emblema şi chiar numele clubului. De asemenea, a dus la crearea unei noi echipe a armatei, CSA Steaua Bucureşti, care va începe să evolueze probabil sezonul viitor în liga a patra română.

Totuşi, în ultimele luni, când zeci de mii de protestatari au înfruntat nopţile de iarnă cu frig pătrunzător adunându-se în Piaţa Victoriei pentru a cere eradicarea corupţiei din viaţa publică, pentru prima dată Becali nu a fost ţinta furiei lor. De fapt, el s-a alăturat mulţimii. 

„A fost un semn de solidaritate“, a spus el, stând în sala de recepţii înaltă din palatul său, aflat la câteva zeci de metri de Piaţa Victoriei. Becali, îmbrăcat într-un costum maro cu cămaşă neagră, era înconjurat într-un halo de frunze de aur. O icoană a Sfântului Gheorghe, patronul său spiritual, atârna în apropiere. Un portret al lui era sprijinit de perete lângă uşă.

„Am vrut să arăt că sunt iubit de oameni“, a explicat el, adăugând: „Cred că sunt singura persoană care putea merge acolo fără escortă sau bodyguarzi“. Era o imagine greu de reprodus, mult-criticatul milionar ca om al poporului. Dar mult mai mult decât atât era realitatea: un mare club european într-o luptă pentru numele său şi, probabil, pentru existenţa sa, în timp ce proprietarul său purta un război de unul singur împotriva armatei române.

Bătălia pentru Steaua este o poveste complexă despre lăcomie, bani şi, foarte posibil, răzbunare. Steaua Bucureşti a fost fondată în 1947 şi, ca multe echipe sportive din Europa de Est sub comunism, era patronată şi administrată de un departament guvernamental. Timp de decenii, echipa a fost văzută ca reprezentând armata, în timp ce marea ei rivală, Dinamo, reprezenta Ministerul Afacerilor Interne.

Când Steaua a învins Barcelona la penaltiuri pentru a ridica trofeul Cupei Campionilor Europeni în 1986, România era încă sub controlul dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu. Echipa avea să atingă semifinalele Cupei Campionilor în 1988 şi să revină în finală un an mai târziu. Însă după căderea comunismului, proprietatea statului asupra echipelor a devenit demodată şi Steaua a fost scoasă din asociaţia sportivă a armatei, CSA Steaua, în 1988.

În acel moment, Becali, un fost cioban care a făcut avere în domeniul imobiliar după căderea comunismului, şi-a crescut treptat influenţa şi, în 2003, a preluat controlul Stelei. „Am devenit bogat şi, când un om devine bogat, el vrea să devină celebru. De asta am preluat Steaua. Şi am devenit celebru“, a spus Becali.

Pentru mulţi din această ţară, Becali, în vârstă de 58 de ani, reprezintă ceea ce România ar fi trebuit să lase în trecut. El se prezintă ca un naţionalist antiglobalizare şi a fost comparat cu Donald J. Trump, pe care îl admiră. („Am spus că dacă Trump poate deveni preşedinte, Dumnezeu va opri apocalipsa“, a afirmat Becali).

După o carieră de politician atât în Parlamentul României, cât şi cel european şi după o candidatură nereuşită la preşedinţia României, Becali a ajuns în închisoare în 2013, după un schimb de terenuri făcut cu armata. Când a a fost eliberat, bătălia legală pentru Steaua era în desfăşurare.

În proprietatea lui Becali, Steau a fost un succes, câştigând cinci titluri de campioană, o mână de cupe şi evoluând cu regularitate în Liga Campionilor, importantă sursă de venit. La scurt timp după prima calificare în grupele Ligii Campionilor, în 2006, şi la câteva luni după ce a ajuns în semifinalele Cupei UEFA, cunoscută acum ca Liga Europa, armata a început să se uite cu mai multă atenţie la înţelegerea care i-a permis lui Becali să cumpere clubul. A susţinut că au avut loc nereguli importante. Juristul armatei a pretins că unele documente au fost falsificate, o acuzaţie pe care Becali a negat-o vehement.

În 2011, a început o complexă serie de acţiuni în justiţie, contestând vânzarea şi folosirea culorilor şi mărcii clubului. La început, intriga a avut loc în mare parte sub control. Dar disputa a devenit publică în decembrie 2014, când o instanţă a stabilit că Becali nu a avut dreptul să folosească emblema Steaua şi alte simboluri legate de club. Neştiind exact cum să aplice decizia, clubul şi-a schimbat tradiţionalele culori roşu şi albastru şi a îndepărtat emblema Stelei de pe tricourile jucătorilor, de pe banca de rezerve şi chiar de pe tabela de marcaj, înaintea următorului meci disputat acasă. La un moment dat, anul trecut, Becali a ameninţat că va da numele său clubului. El a renunţat, înţelegând că asta ar îndepărta fanii. Dar în mijlocul confuziei şi amărăciunii create, asistenţa la meciuri s-a prăbuşit. Un caz separat este aşteptat să stabilească dacă Becali va trebui să plătească milioane de dolari compensaţii şi un apel final trebuie să determine dacă Becali poate folosi numele Steaua Bucureşti. De acum, echipa a introdus o nouă marcă şi s-a înregistrat la UEFA sub un nou nume pentru a se asigura că poate juca în competiţiile europene.

„Numele nu este important“, a precizat Becali, care s-a referit la un recent sondaj online, care arată că o proporţie de 85 la sută dintre fani crede că gruparea sa, oricum s-ar numi, este adevărata Steaua.

De partea cealaltă a oraşului, vizavi de un nou mall, renăscuta echipă de fotbal a CSA Steaua Bucureşti capătă formă într-o bază militară. „Nu a fost un moment anume când am decis să luăm marca înapoi“, a declarat colonelul Cristian Petrea, preşedintele CSA Steaua. Petrea este un munte de om, cu o tunsoare militară strictă, îmbăcat într-un costum albastru. „A fost o problemă de analiză. Am luat decizia de a proteja marca Steaua. Această acţiune legală a început după o studiere atentă a documentelor“, a spus el.

La început, s-a crezut că noua Steaua ar fi putut înlocui FC Steaua în prima ligă română. Dar în timp ce Petrea a spus că el a insistat pe un start curat, există legături, reale şi sentimentale, cu zilele de glorie ale Stelei. Faimosul stadion Ghencea, deteriorat acum, unde au avut loc numeroase performanţe ale Stelei în anii 80 şi de pe care Becali a plecat în 2015 pentru noua arenă naţională, este în curs de renovare cu 60 de milioane de euro de la stat, în vederea Campionatului European din 2020. Trofeele clubului sunt sub cheie, inclusiv replica în miniatură a Cupei Campionilor Europeni, a spus Petrea. Unul dintre jucătorii din acea echipă, Marius Lăcătuş, a fost numit director sportiv al noii formaţii.

„Nu am vrut niciodată un conflict între colegii mei“, a declarat Lăcătuş, încercând să fie deasupra înfruntării legale. Helmuth Duckadam, portarul care a apărat patru lovituri de departajare împotriva Barcelonei, susţine clubul lui Becali, în timp ce Gheorghe Hagi, o altă legendă a Stelei şi poate cel mai mare jucător român, care l-a găzduit pe Becali la academia sa de fotbal când i se permitea să iasă din închisoare, şi-a păstrat oficial neutralitatea în această dispută.

„Prieteniile sunt construie în ani şi ani şi nu vreau să stric prietenii din cauza asta“, a precizat Lăcătuş. Prudenţa sa este de înţeles. El a avut câteva dispute cu Becali, care l-a angajat ca antrenor al Stelei şi l-a demis apoi, de trei ori.

Oficialii CSA Steaua dezmint că acţiunea în justiţie cu privire la marcă sau decizia de a crea o Steaua concurentă ar avea vreo legătură cu dorinţa de răzbunare sau cu intenţia de a-l pedepsi pe Becali.

„Noi nu îl privim pe Becali ca pe duşmanul nostru. Noi avem clubul nostru, el îl are pe al lui“, a spus Petrea.

Mulţi dintre fanii Stelei, inclusiv cel mai mare grup de ultraşi, au decis să abandoneze echipa lui Becali şi să o susţină pe cea a armatei. Aceştia consideră că Becali nu pune preţ pe ei sau pe echipă, ci numai pe bani. Un grup mai mic contină să susţină clubul lui Becali, dacă nu pe el însuşi.

„Noi nu îl susţinem pe Gigi Becali, noi susţinem echipa“, a declarat Cosmin. „Gigi a făcut multe lucruri bune în fotbalul românesc, dar are o gură mare şi a spus o grămadă de prostii despre legendele noastre“, a continuat el.

Fanii care spun că vor rămâne de partea vechii Steaua invocă de asemenea motive practice. Corupţia, scăderea numărului de spectatori şi problemele financiare au făcut ca multe cluburi să-şi înceteze activitatea şi unii cred că dacă Steaua se clatină şi se prăbuşeşte, ar putea trage tot fotbalul românesc după ea.

„Nu voi ţine niciodată cu acea echipă“, a spus Cosmin despre formaţia armatei. „Dacă Steaua dispare, fotbalul din România dispare pentru mine. Este sfârşitul poveştii“, a adăugat el.

O zăpadă groasă se întinde în afara stadionului naţional al României. Era zi de meci, în februarie, şi Steaua lui Becali juca împotriva FC Voluntari. Erau -12 grade şi Becali purta o haină neagră cu guler de blană, o helancă de un albastru electric şi o pălărie ca o plăcintă. „Nu simt frigul“, a spus el, în timp ce părăsea loja sa pentru a sta afară şi urmări meciul.

Câteva sute de fani erau pe cavernosul şi pustiul stadion. Singurul zgomot venea probabil de la vreo duzină de suporteri, printre care se număra Cosmin şi micul lui grup ultras şi alţii care au decis să treacă peste disputele curente şi să stea lângă echipă. La opt kilometri distanţă de Piaţa Victoriei, unde 70.000 de români înfruntau din nou temperaturile îngheţate pentru a protesta faţă de corupţie, Becali stătea nemişcat, în timp ce FC Voluntari deschidea devreme scorul. Steaua a egalat şi, după câteva penaltiuri şi decizii discutabile ale arbitrilor, meciul s-a terminat cu un 2-2.

„Nu mai simt aceeaşi bucurie când mă uit la fotbal şi nici nu mai sunt aceeaşi persoană cum eram“, declarase Becali mai devreme, dornic să se înfăţişeze ca un profund om religios, schimbat de perioada petrecută în închisoare şi preocupat de lucruri importante.

Totuşi, meciul fiind terminat, Becali a sărit de pe locul său şi a urmărit reluarea unuia dintre penaltiuri la un televizor. A părăsit furtunos stadionul golit şi s-a îndreptat către locul în care în acea noapte se strânsese cea mai mare mulţime, în jurul palatului lui aurit, scandând împotriva corupţiei. Câteva săptămâni mai târziu, Becali a anunţat noul nume al clubului, FC FCSB. Probabil schimbarea a fost încă o manevră legală sau poate o încercare de a dezamorsa lupta cu armata, dar efectul este clar. Pentru câteva luni, poate mai mult, faimosul nume Steaua Bucureşti va dispărea pur şi simplu.