FOTO O experienţă de neuitat: Cum a fost în urmărirea ultramaratoniştilor care au alergat 121 de kilometri

Am fost prezenţi aproape de alergătorii din plutonul fruntaş şi nu numai, care au participat la cursa de 121 de kilometri din cadrul Ultra Trail du Mont Blanc şi i-am văzut ”zburdând” sau ”chinuindu-se” pentru a ajunge la finalul unei curse grele dar frumoase.

TDS, Sur les Traces des Ducs de Savoie, este cea de-a doua cursă ca lungime din cadrul Ultra Trail du Mont Blanc, adunând 121 de kilometri şi 7.300 de metri diferenţă pozitivă de nivel.  Printre câştigători se numără Xavier Thevenrad, Pau Capell, Nathalie Mauclair, Mimmi Kotka, câştigătorii din 2018 fiind Marcin Swierc şi Audrey Tanguy.

Startul TDS a avut loc în Courmayeur, un Chamonix ”în oglindă”. Întârziat cu 2 ore, a dat posibilitatea sportivilor să doarmă mai mult. Era ora 6.30, iar în Chamonix şiruri întregi de alergători se mişcau spre autobuze pentru a fi duşi, prin tunelul de aproximativ 11 kilometri care trece pe sub Mont Blanc, în Italia. Fuga a început la 8.00.

Lacul Combal. La 1.970 de metri altitudine, trecut de ora 09.30. Apar sportivii, elitele, după ce au alergat deja peste 15 kilometri, trec în viteză de partea plată şi încep urcarea spre cel mai înalt punct de pe traseu, Col Chavannes, 2.603 metri. Sunt aproape cinci kilometri istovitori, la finalul cărora, sus, trecuseră 20 de kilometri din cursă şi se acumulaseră aproape 2.000 de metri diferenţă pozitivă de nivel din totalul de 7.300 m. Până la ora 12.00, pe cărarea care urcă în serpentine în şa, apar din ce în ce mai mulţi alergători care înfing puternic beţele în pământul umed de pe cărare, pământ care asudă şi el la fel ca sportivii sub un soare arzător. E mai cald decât de obicei în această parte a cursei pentru că startul fusese decalat cu două ore. Observăm şi o parte din români, pe unii în cunoaştem pe alţii îi ”deconspiră” steagul şi numele de pe numărul de concurs. Pe Costică, pe Marian, pe Florina, pe Monica... Arată toţi bine! Până la urmă, 8 din cei 9 care au luat startul au şi ajuns la finiş!

Col du Petit Saint Bernard, kilometrul 36, în jurul orei 13.30, la aproape 2.200 de metri, ca şi cum am fi la Cabana Babele, în Bucegi. Vremea a înebunit puţin, e total diferită de ce era la Lac Combal. Norii s-au strâns în valuri, sunt mulţi ca manifestanţiii #rezist în Piaţa Victoriei, vântul se înteţeşte, viteza lui face picăturile de ploaie, care sporesc odată cu creşterea timpului, să biciuie. Dacă aţi fi venit pentru peisaje în această cursă şi ar trebui să povestiţi la final ce aţi văzut aici, aţi fi ca un petrecăreţ după prea multe pahare care nu îşi aduce aminte fiecare oră din noapte. Totul se linişteşte după aproape 40 de minute.

Ne retragem, pe măsură ce alergătorii continuă să apară, la Lac Verney, înainte de urcarea spre Col du Petit Saint Bernard. Soarele apare, vântul încă mai bate dar fără forţă, e aproape ora 15.00, suntem la kilometrul 35. Feţele alergătorilor arată că ei se simt bine, doar aleargă pe un fals plat şi au parcurs doar puţin peste un sfert din cursă, dar în acelaşi timp prevestesc ce avea să urmeze, o urcare susţinută.

Ajungem în jurul orei 18.00 la Chalet Nant Borant, undeva la kilometru 90, pe traseul de coborâre de la Col du Joly spre Notre-Dame de la Gorge, se strânseseră peste 5.300 de metri diferenţă pozitivă de nivel, tocmai în timp să-i vedem pe primii cinci alergători. Vremea e perfectă de alergat, răcoroasă, umbroasă, dar norii se adună. Ploaia apare până la urmă şi aici, în timp ce în Chamonix, la finiş, ”turna”.