EXCLUSIV Interviu cu Daniel Negreanu, cel mai de succes jucător de poker din istorie: „Am plâns pentru România, iar Hagi mi-a dat cea mai mare lecţie“
0
Prezent în Bahamas, la PokerStars Players NL Hold’em Championship, vedeta turneului de peste 26 de milioane de dolari a vorbit în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“.
Într-o lume a poker-ului în care jucătorii încearcă din răsputeri să-şi ascundă trăirile interioare, Daniel Negreanu (44 de ani) e o prezenţă aparte. E jovial, charismatic şi atât de natural, încât, după cinci minute de vorbit cu el, ai impresia că îl cunoşti de o viaţă! Şi, în niciun moment, nu-ţi vine să crezi că în faţa ta stă un om care a câştigat aproape 40 de milioane de dolari din poker, fiind cel mai bun jucător al lumii în 2004 şi în 2013. La PokerStars Players NL Hold’em Championship, găzduit de celebrul resort Atlantis din Bahamas, Daniel Negreanu a fost eliminat repede, după prima zi. Eşecul nu l-a supărat deloc, iar când a apărut la interviu a insistat să vorbească într-o română simpatică, explicând simplu: „Eu sunt român“.
„Weekend Adevărul“: Cum arată „poker face-ul“ tău, fiindcă pari mult prea vesel pentru a avea aşa ceva...
Daniel Negreanu: Eu sunt diferit comparativ cu alţi jucători de poker. Cei mai mulţi sunt încruntaţi, când stau la masă. Eu, în schimb, sunt mereu cu zâmbetul pe buze, mereu zgomotos, energic. Pentru că asta fac de 20 de ani şi ştiu ce fac. Gesticulez atât de mult, încât e foarte greu să-ţi dai seama dacă am o mână bună sau dacă n-am nimic.
Probabil, eşti atât de vesel şi pentru că ai strâns atât de mulţi bani din poker...
Nu. Asta e felul meu de a fi. Dacă nu reuşeam ca jucător de poker, cred că aş fi devenit un actor bun (râde). Oricum, vorbind serios, să ştii că banii nu se fac uşor în poker! Eu mereu îi sfătuiesc pe oameni: poker-ul trebuie să fie, într-o primă fază, doar un hobby, pe lângă un job stabil. Şi doar dacă vezi că îţi merge bine în poker şi câştigi mai mulţi bani din el comparativ cu jobul tău full-time, doar atunci merită să-ti canalizezi toată energia şi timpul spre această activitate. Eu, când am început, am avut avantajul că stăteam cu părinţii mei, iar ei mi-au asigurat toate condiţiile. Aşa că nu eram nevoit să muncesc, să fac şi altceva în afară de poker. Dar nu toţi au acest avantaj.
Când ai intrat în lumea poker-ului, ai avut nişte eşecuri mari. Ce ţi-a dat, totuşi, curajul să revii după fiecare eşec?
Eu, de când eram copil, m-am gândit mereu că poţi face ce vrei în viaţă! Având mentalitatea asta, când m-am dus la Las Vegas să joc poker, mă gândeam la 21 de ani că eu sunt cel mai bun! M-am dus acolo şi, surpriză, nu eram cel mai bun. Praf m-am făcut cu banii (râde). Şi nu o dată, ci de trei, patru ori! De fiecare dată însă, m-am întors acasă şi m-am gândit: „Ce trebuie să fac mai bine data viitoare? Ce trebuie să schimb?“. Întotdeauna m-am gândit la aceste lucruri şi a fost foarte important. În viaţă, toţi avem eşecuri. Oamenii de succes, atunci când se lovesc de aceste eşecuri, se gândesc: „Ce pot să fac diferit pentru a schimba lucrurile?“. În schimb, oamenii care rămân învinşi, se gândesc: „Eh! Asta e! Eu n-am noroc“. Eu am ştiut mereu asta şi, când am pierdut, am început să lucrez şi mai mult, mi-am dorit şi mai mult să câştig, am avut o dorinţă venită din interior pentru a reuşi.
Există vreo reţetă a succesului în poker? În ce constă „antrenamentul“?
Trebuie să joci cât mai mult! Eu jucam 6-8 ore pe zi, iar apoi analizam ceea ce am jucat, timp de 3-4 ore! Asta fac şi acum. Studiez foarte mult jocul de poker, fiindcă vreau să fiu cât mai bine pregătit.
Chiar şi acum, cu o avere atât de mare, mai eşti atât de preocupat de poker?
Bine, recunosc că acum am ajuns la un nivel în viaţă în care poker-ul nu mai e totul pentru mine. Acum, am alte priorităţi. Vreau să am copii, vreau să am o soţie. Totuşi, când sunt implicat într-un turneu important, ca cel de aici, la Bahamas, îmi dedic toată energia pentru a reuşi.
Şi, totuşi, ai ieşit după prima zi...
Aşa e. Fiindcă intervine şi norocul. La poker, poţi să joci perfect, dar să nu câştigi. Pentru că, pur şi simplu, adversarul tău a avut o mână mai bună. Şi nu e nimeni de vină pentru asta.
Cât de periculos e poker-ul? Creează dependenţă ca alte jocuri de noroc?
S-au făcut diferite studii şi s-a dovedit că oamenii care au probleme cu jocurile de noroc, care sunt dependenţi de ele, nu merg la poker. Pokerul nu-ţi aduce câştiguri instante, e un joc mai liniştit, trebuie să te gândeşti, trebuie să ai o strategie. Oamenii care sunt dependenţi de jocurile de noroc se orientează spre păcănele, spre Blackjack, spre jocuri unde poţi câştiga repede, dar să şi pierzi repede.
Ai un fel aparte de a-ţi ascunde emoţiile, dar cât de bine te pricepi să-ţi „citeşti“ adversarii?
Ca să ajungi un jucător bun de poker, trebuie să fii şi un foarte bun psiholog. OK! Dacă joci online, aspectul ăsta nu contează atât de mult, acolo trebuie să te pricepi mai mult la cifre. Dar când eşti la masă, faţă în faţă cu adversarii tăi, trebuie să evaluezi fiecare om în parte. Să zicem că joci împotriva unui avocat. Deci, din start trebuie să ştii că acest om minte foarte bine, fiindcă face asta şi în viaţa de zi cu zi (râde). E foarte important să ştii cum funcţionează creierul adversarului tău, cât de bine minte!
Această abilitate de a „citi“ oamenii te ajută şi în viaţa de zi cu zi?
Oh, da! Mi-e foarte uşor să-mi dau seama dacă cineva mă minte. Mai ales dacă mă minte o femeie! Mă uit la ochii ei, la faţa ei şi o „citesc“ imediat prin semnele verbale, dar şi cele non-verbale.
În fotografiile pe care le postezi pe reţelele de socializare se vede că ai în casă o poză mare pe perete cu Hagi. De ce tocmai cu el?
Hagi a fost o sursă de inspiraţie pentru mine! De la el am învăţat cea mai importantă lecţie, că în fiecare zi trebuie să fiu mai bun. Hagi era idolul meu, când eram mic. Am plâns la Mondialul din 1994, când România a fost eliminată în meciul cu Suedia.
Ştiai că e o melodie cântată de Smiley în care numele tău e pomenit alături de cele ale lui Halep şi Hagi?
Am auzit! Am zis „Wow! Ce cool!“. Am fost foarte fericit! Foarte tare!
Dacă ar fi să le dai un singur sfat celor care visează să ajungă vedete în lumea poker-ului, care ar fi acesta?
Le-aş spune aşa: poker-ul nu e ceva uşor! Să nu se gândească că, gata, o să joace poker şi o să facă un milion de dolari! Nu! Trebuie să muceşti din greu. Toată viaţa ta trebuie să fie dedicată poker-ului. Minimum 12 ore pe zi! Opt ore joci, iar patru ore studiezi jocul de poker. Pentru că adversarul tău aşa face! Şi, foarte important, nu există vreo scurtătură spre succes! Trebuie să studiezi şi să lucrezi constant, fiindcă, dacă nu, te vor depăşi alţii. Eu şi acum, la 44 de ani, încerc să învăţ! N-am fost niciodată cu nasul pe sus să mă gândesc că ştiu totul şi că nu mă poate învinge unul de 21 de ani. Văd un copil care joacă bine, imediat vreau să aflu ce face pentru a face şi eu acelaşi lucru! ;
Se poate spune că poker-ul e un joc al minţii, la fel ca şahul. Diferenţa e că la şah, norocul nu joacă niciun rol. Acolo, dacă tu joci mai bine decât adversarul tău, câştigi! Am fost în România acum un an şi jumătate, doi şi am fost surprins de cum s-a dezvoltat poker-ul. Sunt jucători foarte buni acolo. Sunt mulţi care joacă online şi care au crescut spectaculos.
Daniel Negreanu
*Data naşterii: 26 iulie 1974
*Locul naşterii: Toronto (Canada) din părinţi români, Annie şi Constantin.
*Mâncăruri preferate: Mămăligă şi salata de vinete.
*A debutat în primul turneu de poker la 16 ani, la Las Vegas.
*În 2007, a semnat cu PokerStars.
*E singurul jucător din istoria poker-ului care a fost ales cel mai bun din lume, în două rânduri, în 2004 şi în 2013.
*În 2014, a intrat în „Hall of fame“ al poker-ului.
*Are case în Las Vegas (SUA) şi Toronto (Canada).
*A apărut în mai multe filme americane ( X-Men Origins: Wolverine sau The Grand) având chiar rolul unui jucător de poker. De asemenea, a apărut în video clipul melodiei „Waking up in Vegas“, cântată de Kate Perry, tot în rolul unui jucător de poker.
CITEŞTE ŞI:
Se încarcă comentariile...
