Cupa Mondială de Rugby: Cum au ajuns rugbyştii noştri să fie porecliţi „stejarii“. Istoria acestei asocieri sportive

„Stejari” în sus, „stejari” în jos! După victoria din faţa Canadei toată lumea vorbeşte despre naţionala de rugby, dar foarte lume ştie de ce şi de când echipa noastră are această poreclă.

Ei bine, ea a fost adoptată în 1960, după cum a dezvăluit Viorel Morariu (84 de ani) - foto jos, fost rugbyst şi preşedinte al Federaţiei Române de Rugby, dar şi vice-preşedinte al forului european FIRA – AER timp de 14 ani. Tatăl lui Octavian Morariu, acum membru în Comitetul Olimpic Internaţional, a povestit că totul s-a petrecut după un turneu al naţionalei, efectuat în 1959, în Marea Britanie. Jucătorii evoluau atunci cu stema Republicii Populare România, cum se numea ţara între 1945 şi 1965. Stema conţinea tricolorul, tractoare, grâne şi un soare, iar ea era aplicată pe tricouri cu ajutorul unor şabloane, puse unul peste altul. Adică întâi se aplica grâul, apoi tractorul şi tot aşa, în context cu tehnologia de atunci.

Evident, după câteva spălări, din ea nu mai rămânea mare lucru, decât nişte umbre din care nu se înţelegea nimic, iar la turneul cu pricina, englezii l-au întrebat pe Morariu, care era antrenor-jucător ce se întâmplă cu stema noastră, de e aşa distrusă. După cum se ştie, britanicii pun mare accent pe însemnele lor regale, iar situaţia în care era România părea de neconceput. Jenat, Morariu sr. a „cusut” o scuză, iar la întoarcerea la Bucureşti i-a mărturisit acest lucru lui Emil Drăgănescu, cel care era preşedintele Federaţiei, şi care ulterior avea să ajungă vice-prim ministru. Drăgănescu a fost un om care a ajutat mult rugbyul, facilitând destue turnee ale României în Marea Britaniei.

Fotbalul  a refuzat asocierea

Acesta a primit cu deschidere ideea lui Morariu de a se alege un singur simbol pentru România, iar acesta s-a ghidat după modelul altor echipe. Irlanda avea trifoiul, Anglia- trandafirul, Canada – arţarul, Noua Zeelandă – feriga şi lista  poate continua. În cele din urmă s-a ajuns să se aleagă între capul de bour, un simbol românesc, şi frunza de stejar, acesta din urmă fiind socotit copacul naţional al României, prezent de-a lungul timpului în numeroase opere de cultură. S-a mers pe a doua variantă, şi astfel rugbyştii au devenit „stejarii”, poate şi pentru că „bourii” nu suna tocmai bine.

Primul meci al României cu frunza de stejar pe piept a fost contra Irlandei, în 1960, iar la un moment dat s-a făcut propunerea ca porecla „stejarii” să fie atribuită tuturor naţionalelor noastre, dar Federaţia Română de Fotbal a fost cea care a refuzat categoric această variantă.  Acum, frunza de stejar se regăseşte şi în sigla CEC Bank, sponsor al naţionalei de rugby, dar a apărut şi berea „Stejar”, brand asociat rugbyului românesc. Aceasta chiar a scos o ediţie limitată de bere dedicată participării României la Cupa Mondială, intitulată „Stejarii” şi apărută sub deviza „Niciun Mondial Acasă”, care face referire la faptul că România a fost prezentă la toate turneele finale.