Cornel Dinu râde de Edward Iordănescu: Descriere succintă pentru comportamentul teatral al selecționerului

Publicat: 29.03.2023 10:33

Ultima actualizare: 29.03.2023 10:34

România practică un fotbal cu scrâșnitul dinților! Nu de acum, ci de câțiva ani încoace. E suficient să ne uităm la comportamentul selecționerului aflat pe bancă, pentru a ne convinge de acest lucru. Pe vremea lui Cosmin Contra, acesta sărea întruna pe margine, agitându-se parcă mai mult decât jucătorii săi aflați pe teren. Asta până când, spre finalul mandatului, Contra a rămas în cârje și s-a cam și convins că meciurile nu se câștigă, dacă faci „șanțuri“ lângă gazon.

Cornel Dinu a comentat partida cu Belarus, în stilul său caracteristic. FOTO: Mediafax

În cazul lui Edward Iordănescu, acesta încă merge pe ideea că un selecționer / antrenor trebuie să „fiarbă“ lângă teren. Cine s-a uitat la imaginile cu Edi, în timpul partidelor cu Andorra (2-0) și cu Belarus (2-1) s-a convins de acest lucru.

Comportamentul actualului selecționer e atât de nefiresc, mai ales că au fost niște meciuri cu echipe liliputane, încât a devenit subiect de discuție, după ambele partide din preliminariile Euro 2024. Adevărul a scris aici cum au fost catalogate crizele de nervi ale lui Iordănescu, sâmbătă trecută. Iar acum, la GSP Live, Cornel Dinu l-a ironizat pe omul aflat pe banca tricolorilor.

Ce a spus Cornel Dinu?

*Ceea ce mă pune pe gânduri, pe undeva, este faptul că asistăm la un Edi Iordănescu care aduce foarte mult cu nefericitul Prinț al Danemarcei, are ceva din personajul shakespearian care vorbește cu fantoma lui taică-su!

*Vorbesc despre crisparea asta a lui Iordănescu, încordarea asta, așa-zisa seriozitate, așa-zisa competență, care nu știu dacă-și au locul la echipa națională sau la un astfel de meci. Cred că nu este de bun augur.

*Fotbalul înseamnă bucuria de a juca, dar nouă ne-a lipsit bucuria de a juca și am văzut crispare, încordare. Edi Iordănescu și-a propus să joace teatral această încordare, sub forma unei seriozități, a unei competențe deosebite.

*Dar fotbalul e bucurie, zâmbet în execuții și, de cele mai multe ori, trebuie să fie și un zâmbet de încredere care să plece de pe margine spre teren.

*Ce pot să spun? O primă repriză în care diferența de valoare s-a văzut clar, Belarusul nu mai are nimic din Rusia Albă de care aminteam înainte.

*Am avut un 4-0 clar la ocazii, după care, după minutul 50, oarecum surprinzător, dar poate explicabil, ne-am retras și i-am invitat în atac pe acești jucători care evoluează la unele echipe care nu înseamnă nimic în fotbalul nostru, nu întâmplător au ajuns unde-au ajuns în fotbalul european.

*Bielorușii au atacat atât cât puteau, cu mijloacele pe care le-au avut. După un 4-0 normal la ocazii în primele 45 de minute, ne-a trezit cu un 5-2 (n.r. - raportul ocaziilor), dar și cu o fază discutabilă, din care se putea naște un penalty pentru bieloruși.

*Paradoxal, în repriza a doua n-am mai avut bucuria de a juca, plăcerea de a juca în fața unei astfel de echipe. Să te retragi după minutul 55-60 mi se pare de neacceptat! Poate că această echipă a României încă nu are bucuria de a juca!

*E bine că am plecat cu două rezultate pozitive în seria asta în care, nici dacă providența ne mângâia pe creștet, nu reușeam s-o avem atât de favorabilă pentru o eventaulă calificare.

*Sigur, Elveția se duce (n.r. - se califică), bătălia va fi cu Kosovo și Israel. Un Kosovo care are trăsături ale fotbalului sârbesc și care ar putea fi un adversar dificil pentru noi.