Cine au fost „Finlandezii Zburători“ în sport? Povestea lui Paavo Nurmi, cel mai mare dintre toţi

„Finlandezul Zburător“ este o poreclă care, de-a lungul anilor, s-a regăsit de mult ori în sportul mondial. Poate că în acest moment gândul vă zboară către campionii din Formula 1 - Keke Rosberg sau Mika Häkkinen, ori către piloţii de raliuri Timo Mäkinen, Marcus Grönholm sau Mikko Hirvonen, ori către foarte longevivul săritor cu schiurile Janne Ahonen.

Chiar şi fotbalul l-a avut pe Shefki Kuqi, poreclit astfel pentru modul inedit în care îşi celebra golurile, cu un plonjon bizar.

Totul a pornit însă de la atletism. De la maeştrii curselor de semifond şi fond.

Primul „Finlandez Zburător“ al sportului a fost  Hannes Kolehmainen, supranumit şi „Hannes cel Zâmbitor“, un atlet vegetarian convins, născut pe 9 decembrie 1889, care a câştigat patru medalii la Jocurile Olimpice (trei la ediţia din 1912, la cross-country, 5.000 m şi 10.000 m, iar ultima - la maraton, în 1920). Lui i s-au alăturat  Paavo Nurmi şi Ville Ritola, născuţi în 1897 şi, respectiv, 1896, care au completat palmaresul olimpic al Finlandei cu nouă şi, respectiv, cinci medalii de aur. Fiecare a fost mare în felul său. De exemplu, Ritola deţine şi acum recordul pentru cele mai multe medalii câştigate în atletism la o singură ediţie a Jocurilor Olimpice (şase, dintre care patru de aur şi două de argint, la Paris, în 1924). Împreună, aceşti mari atleţi ai anilor 1920 şi 1930 sunt cunoscuţi drept o generaţie de aur a Finlandei, „Finlandezii Zburători“.  Apoi, până în anii '80, Finlanda a dat lumii alţi trei atleţi desăvârşiţi ai curselor de distanţă: Volmari Iso-Hollo, Taisto Mäki şi Lasse Virén.

 Paavo Nurmi a fost, însă, cel mai de succes „Finlandez Zburător“. Iar astăzi, 13 iunie, se împlinesc 123 de ani de la naşterea sa.

Este considerat unul dintre cei mai mari atleţi din toate timpurile. A doborât, oficial, recorduri mondiale pe distanţe cuprinse între 1.500 m şi 20 km de nu mai puţin de 22 de ori. A câştigat medalii în toate cele 12 curse în care a luat startul la Jocurile Olimpice de vară (nouă de aur, trei de argint şi şi-ar fi dorit să alerge şi distanţa de 10.000 de metri în 1924, însă Federaţia nu l-a selectat). A fost neînvins în cei 14 ani de carieră la cross country şi 10.000 de metri. Iar la 800 de metri nu a cunoscut înfrângerea timp de 121 de curse.

Mai mult decât atât, Paavo Nurmi a revoluţionat cursele de alergare pe distanţe medii, aşa cum notează „The Guardian“. Publicaţia britanică scrie că pe data de 7 mai 1930, Paavo Nurmi şi-a demonstrat teoria conform căreia distanţa de o milă (1.609 metri) se aleargă dintr-o bucată şi nu fragmentată în trei părţi, cu o pauză de respiro la mijloc. El a reuşit să impună ca standard postura verticală, în locul uneia uşor aplecate, în timpul alergării. De asemenea, era recunoscut pentru felul în care îşi menţinea mâinile deasupra nivelului taliei în timpul curselor.

Paavo Nurmi era descris drept o persoană mai degrabă retrasă, care se antrena solitar, doar cu un cronometru în mână, pe drumurile îngheţate ale Finlandei. De aceea, i se mai spunea şi „Fantoma“. Provenea dintr-o familie săracă din Turku, considerat cel mai vechi oraş din Finlanda, astfel încât la 12 ani a abandonat şcoala, pentru a-şi întreţine familia. Destinul i s-a legat de atletism pe când avea 15 ani, urmărindu-l pe primul „Finlandez Zburător“, Hannes Kolehmainen. Şi-a cumpărat o pereche de ghete de alergare, iar în cele din urmă a devenit unul dintre cei mai bogaţi oameni din ţara sa. Şi-a încheiat cariera după ce Comitetul Internaţional l-a interzis la Jocurile Olimpice din 1932, considerându-l sportiv profesionist, dar până la moartea sa, la 76 de ani, pe 2 octombrie 1973, şi-a adus decisiv aportul în impunerea atletismului la nivel mondial.