Cea mai frumoasă poveste din fotbalul românesc: dubla lui Răducioiu și cele cinci minute până la visul semifinalei

În vara anului 1994, România a trăit unul dintre cele mai frumoase momente din istoria sa sportivă. „Generația de Aur“, condusă de Gheorghe Hagi, a cucerit publicul și a făcut milioane de români să creadă că nimic nu este imposibil. A fost la 5 minute de o semifinală. 

Primul 11 al unei „Generații de Aur” la Mondialul din 1994 FOTO profimedia

Anul 1990 a marcat nașterea „Generației de Aur“ în fotbalul românesc. Un grup de jucători tineri care pășiseră din comunism direct în blugi și în fotbalul mare european, crescuți la marile cluburi românești din perioada comunistă, cele care făceau performanță în Europa anilor ’70-’80, și șlefuiți, după Revoluția din 1989, la echipele europene la care s-au transferat imediat după Coppa del Mondo, un Mondial la care jucătorii români au impresionat.

„Generația de Aur“ a lui Hagi, Dumitrescu, Răducioiu, Sabău, Belodedici, Popescu, Stelea, Lupescu, Petrescu, Prodan, Munteanu a transformat naționala României într-o prezență constantă, solidă și de temut la marile competiții internaționale, mai ales la Campionatele Mondiale. România „Generației de Aur“ dădea impresia că putea învinge pe oricine, mai ales după Campionatul Mondial din 1994, organizat în Statele Unite, când românii au fost la numai cinci minute de o semifinală cu Italia. Și, având în vedere că România învinsese marea Argentina a lui Batistuta, Caniggia și Redondo, nimeni nu s-ar fi arătat surprins dacă „tricolorii“ s-ar fi luptat pentru titlul mondial cu Brazilia.

O surpriză fierbinte

Campionatul Mondial din SUA 1994 a rămas în istorie drept cel mai fierbinte și mai solicitant turneu final, cu meciuri în care temperaturile la nivelul gazonului au depășit frecvent 40 de grade Celsius. Partidele s-au disputat la prânz pentru a putea fi transmise în direct în Europa, iar condițiile au fost un adevărat infern atât pentru jucători, cât și pentru spectatori. Temperaturile extreme din orașe precum Dallas și Orlando au provocat leșinuri în tribune și au dus, pentru prima dată în istoria fotbalului, la introducerea pauzelor de hidratare.

Campionatul Mondial din Statele Unite a reprezentat și o bornă importantă în evoluția fotbalului modern. La acest turneu au fost implementate aproape toate regulile pe care le regăsim și astăzi: interzicerea pasei deliberate la portar, acordarea a trei puncte pentru victorie, echipamente distincte pentru arbitri și inscripționarea numerelor jucătorilor și pe partea din față a tricourilor.

Generația de Aur s-a calificat de pe primul loc în grupe FOTO profimedia

Organizarea Mondialului în SUA a reprezentat o surpriză uriașă. Fotbalul nord-american se prăbușise aproape complet în anii ’80. După ce americanii au ratat atât organizarea, cât și calificarea la Campionatul Mondial din 1986, liga profesionistă fusese desființată. În plus, ei păreau mult mai interesați de baseball și de fotbal american. Cu toate acestea, FIFA a decis să acorde organizarea Campionatului Mondial din 1994 Statelor Unite, în detrimentul Marocului și Braziliei. Forul internațional a argumentat că turneul va revitaliza acest sport în SUA și că stadioanele americane erau mai moderne și aveau o capacitate superioară celor europene. Ca o condiție pentru organizarea competiției, Statele Unite au fost obligate să înființeze un campionat profesionist de fotbal, astfel luând naștere Major League Soccer. Deși mulți au anticipat un eșec răsunător, realitatea a fost cu totul alta. Mondialul american a stabilit un record de audiență în tribune, cu o medie de aproape 69.000 de spectatori pe meci și un total de aproximativ 3,6 milioane de spectatori. În plus, meciurile au fost spectaculoase, suprafețele de joc excelente, iar organizarea ireproșabilă.

Formatul competiției era același ca în 1990: 24 de echipe împărțite în șase grupe a câte patru. În faza eliminatorie se calificau ocupantele primelor două locuri din fiecare grupă și cele mai bune patru echipe clasate pe locul al treilea. A fost ultima ediție desfășurată în acest sistem, deoarece din 1998 numărul participantelor a crescut la 32.

De pe primul loc

România își formase între timp un lot de excepție. Spre deosebire de Mondialul din Mexic 1970 sau de Coppa del Mondo 1990, jucătorii de bază ai naționalei nu mai evoluau în campionatul intern, la Steaua, Dinamo, Rapid sau Universitatea Craiova. Cei mai mulți ajunseseră deja la cluburi importante din Europa: Florin Răducioiu juca la AC Milan, Gheorghe Hagi și Ioan Sabău la Brescia, Dan Petrescu la Foggia, Ionuț Lupescu la Bayer Leverkusen, Gică Popescu la PSV Eindhoven, Ilie Dumitrescu la Tottenham Hotspur, Miodrag Belodedici la Valencia, Dorinel Munteanu și Tibor Selymes la Cercle Brugge, iar Bogdan Stelea la Mallorca. Din campionatul intern proveneau Daniel Prodan, Basarab Panduru și Constantin Gâlcă, de la Steaua, Florin Prunea, Viorel Moldovan și Gheorghe Mihali, de la Dinamo, Iulian Chiriță și Jean Vlădoiu, de la Rapid, Corneliu Papură și Ovidiu Stângă, de la Universitatea Craiova, Marian Ivan, de la FC Brașov, iar al treilea portar, Ștefan Preda, de la Petrolul Ploiești. Cu acest lot, selecționerul Anghel Iordănescu a atacat preliminariile pentru Mondialul american.

Duelul dintre Ionuț Lupescu și Valderrama FOTO: Profimedia

„Tricolorii“ au avut o campanie foarte bună. Nu au pierdut niciun meci, însă lupta pentru calificare s-a dat până în ultima etapă cu Belgia, Țara Galilor și Cehoslovacia. Belgienii și galezii fuseseră învinși în tur, iar cu cehii România obținuse două remize. Meciul decisiv s-a jucat la Cardiff, împotriva Țării Galilor. Cine câștiga mergea la Campionatul Mondial. Partida a fost dramatică. Fazele se succedau într-un ritm amețitor, iar românii arătau deja tehnica și forța ofensivă care aveau să impresioneze la Mondial. Hagi a deschis scorul în minutul 32, după un dribling și un șut puternic, la care portarul galez a greșit intervenția. Gazdele au egalat în repriza secundă prin Dean Saunders și au primit chiar și un penalty. Zeii fotbalului au fost însă de partea României, iar Paul Bodin a trimis mingea în transversală.

Finalul a aparținut românilor. Ilie Dumitrescu a pornit o acțiune personală și i-a pasat decisiv lui Florin Răducioiu, care a înscris fără emoții. România se califica la Campionatul Mondial de pe primul loc și își făcea bagajele să plece peste Ocean.

Din nou pe primul loc 

România a debutat la Campionatul Mondial din Statele Unite pe 18 iunie 1994, într-o grupă din care mai făceau parte țara-gazdă, Elveția și Columbia. Primul adversar a fost Columbia, una dintre favoritele turneului. Columbienii aveau o generație excepțională, cu jucători precum Valderrama, Rincón, Asprilla şi Valencia.

În partida disputată la Pasadena, sud-americanii au început în forță și au dominat primele minute. Românii au rezistat însă asediului și au răspuns cu contraatacuri devastatoare, mai ales pe benzi. În minutul 15, Răducioiu, lansat magistral de Hagi cu o pasă printre fundași, și-a întors adversarii și a șutat la colțul lung, deschizând scorul. A urmat momentul de magie. După ce îl testase pe Córdoba cu un șut puternic de la distanță, Hagi a observat că portarul columbian stătea ieșit dintre buturi. În minutul 34, de pe partea stângă a terenului, a trimis un lob șutat de la aproximativ 35 de metri, care l-a surprins pe Córdoba și s-a oprit în plasă. A fost unul dintre cele mai frumoase goluri din istoria echipei naționale. Adolfo Valencia a redus din diferență în minutul 43, însă România era echipa mai bună. În minutul 89, Răducioiu și-a trecut în cont dubla și a stabilit scorul final, 3-1, provocând una dintre marile surprize ale turneului.

Pe 22 iunie a urmat confruntarea cu Elveția. După victoria în fața Columbiei, România era considerată una dintre revelațiile Mondialului și pornea favorită. Elvețienii obținuseră doar un egal cu Statele Unite în primul meci. Pe stadionul Silverdome din Detroit, arenă proiectată de un român, elvețienii i-au readus însă cu picioarele pe pământ pe „tricolori“. România a rămas în inferioritate numerică după eliminarea lui Jean Vlădoiu, încă din minutul 3, iar Elveția s-a impus categoric, cu 4-1. Românii și-au luat însă revanșa rapid. Pe 26 iunie au învins Statele Unite, la Pasadena, cu 1-0, după un nou gol spectaculos, marcat de Dan Petrescu în urma unei pase excelente a lui Gheorghe Hagi. România a câștigat grupa cu șase puncte și s-a calificat în optimile de finală.

Împotriva tuturor

În optimi, România avea de înfruntat Argentina. Echipa lui Maradona terminase grupa pe locul al treilea, la egalitate de puncte cu Nigeria și Bulgaria, dar cu un golaveraj inferior. Deși Diego Maradona fusese suspendat în urma unui control antidoping, Argentina rămânea una dintre marile favorite. În lot se aflau Gabriel Batistuta, Claudio Caniggia, Abel Balbo, Ariel Ortega, Diego Simeone, Néstor Sensini și Fernando Redondo. Puțini le acordau românilor șanse reale. Încă o dată însă, „tricolorii“ au contrazis toate pronosticurile și au demonstrat valoarea extraordinară a „Generației de Aur“.

România a mizat pe aceeași rețetă care funcționase împotriva Columbiei: o apărare disciplinată și contraatacuri devastatoare. Meciul s-a disputat pe 3 iulie, pe stadionul Rose Bowl din Pasadena, în fața a peste 90.000 de spectatori. Argentina a început în atac și a dominat posesia, însă românii au gestionat excelent partida. În minutul 11, Ilie Dumitrescu a executat impecabil o lovitură liberă și l-a învins pe Islas pentru 1-0. Bucuria a durat puțin. Batistuta a obținut un penalty și tot el l-a transformat.

Bucuria lui Gheorghe Hagi la marcarea golului împotriva Argentinei FOTO: profimedia

A urmat însă recitalul lui Gheorghe Hagi. Decarul României i-a oferit o pasă genială lui Ilie Dumitrescu, care a readus România în avantaj. Apoi, după un nou contraatac de manual, Dumitrescu i-a întors serviciul lui Hagi, iar acesta a înscris pentru 3-1. Argentina a redus din diferență prin Abel Balbo, însă era prea târziu. Anghel Iordănescu și-a reorganizat perfect echipa, iar România s-a impus cu 3-2.

A fost unul dintre cele mai mari momente din istoria sportului românesc. Milioane de oameni au ieșit în stradă și au uitat, pentru câteva ore, de greutățile tranziției. Pentru prima dată în istorie, România se califica în sferturile de finală ale unui Campionat Mondial.

La cinci minute de o semifinală

Pe 10 iulie 1994, România a întâlnit Suedia în sferturile de finală, pe stadionul Stanford. Nordicii trecuseră în optimi de Arabia Saudită, cu 3-1, și dispuneau de jucători foarte valoroși, precum Tomas Brolin, Henrik Larsson, Kennet Andersson și Stefan Schwarz. Suedezii mizau pe forța fizică, în timp ce românii compensau prin viteză și tehnică. A rezultat un meci dramatic.

Hagi a fost un vârf al generației sale FOTO profimedia

În minutul 78, Tomas Brolin a deschis scorul pentru Suedia. România a reacționat rapid, iar opt minute mai târziu Florin Răducioiu a egalat cu un șut din interiorul careului, trimițând partida în prelungiri. În minutul 101,  Răducioiu a reușit dubla, ducând scorul la 2 la 1. Ulterior, suedezul Stefan Schwarz a primit al doilea cartonaș galben și a fost eliminat. Mai erau doar cinci minute până la o calificare istorică în semifinale. Atunci a venit faza care avea să rămână una dintre cele mai dureroase din istoria fotbalului românesc. La un corner, Florin Prunea a ieșit greșit dintre buturi, iar Kennet Andersson a egalat cu o lovitură de cap.

La 2-2, calificarea s-a decis la loviturile de departajare. Suedezii au transformat toate cele cinci penaltyuri. Pentru România au ratat Dan Petrescu și Miodrag Belodedici, ale căror execuții au fost apărate de Thomas Ravelli. Suedia mergea în semifinale, iar România părăsea competiția cu fruntea sus, după cea mai