VIDEO „Dragoste la prima vedere“ ar avea succes şi astăzi

Ilie Micolov, un artist pe care îl vedem rar la televizor

Piesa compusă de Ilie Micolov era, în anii ’80, ceea ce astăzi radiourile comerciale numesc „hit“. Dacă s-ar reedita, ar fi la fel de ascultată, crede autorul ei. Solistul, care s-a retras în Suceava natală, trăieşte cu grija bătrânei sale mame, bolnavă de Alzheimer.

La nunţi şi la bairamurile din cămine studenţeşti explodau difuzoarele când se cânta „Dragoste la prima vedere". Studenţii arabi din ţări „pretine" regimului comunist o fredonau la unison cu colegii lor români.

Ilie Micolov, cel care a compus melodia, cântăreţul propulsat la statutul de vedetă de popularitatea unui cântec unic, trăieşte astăzi modest, la Suceava. La Bucureşti vine rar, unde îl aşteaptă o casă goală. Soţia şi fiica trăiesc de ani buni la München. „Fiică-mea nu mai vrea să vină în România. «Ce să caut tată?», îmi spune. Destul că România m-a dezamăgit pe mine", se resemnează solistul.

Ilie Micolov este măcinat de grija bătrânei sale mame (87 de ani), bolnavă de Alzheimer. „Atâta timp cât măicuţa mea trăieşte, îi mulţumesc lui Dumnezeu! Cât va trăi, eu sunt copilul cuiva şi nu mă pot numi orfan", spune cu voce blândă şi moale, de bucovinean.

Poezie şi vânătoare

„Am solicitat ani buni ajutorul primăriei, dar nu s-au găsit fonduri pentru plata unor asistenţi sociali. Unii mi-au sugerat să o trimit la sanatoriul psihiatric de la Costina, lângă Suceava. Acolo, bolnavii sunt trataţi ca pe vremea comunismului. Unii sunt bătuţi, alţii dorm pe jos... Li se dă să mănânce o fiertură de cartofi şi morcovi. Cum să o las pe măicuţa mea acolo?", se întreabă, şi vocea i se înmoaie de lacrimi.

„La un azil privat din Bucureşti, se cer, într-o cameră cu trei paturi, pentru un bătrân, 1.000 de euro pe lună. Nu am aceste posibilităţi", recunoaşte, înfrânt de tristeţe.

În vreme de criză, spectacolele sunt rare, dar nu se plânge de grija şi confortul propriei persoane. „Nu am datorii, am să pun ceva pe masă, mai există demnitate", declară el. Fin observator al realităţii mediate, Ilie Micolov apare rar la TV. „La televizor, vezi oameni care se prostituează zâmbind pentru bănuţul zilei de mâine. N-are nimeni nicio opinie, trăiesc toţi din «Ce părere aveţi».

Nu avem formate originale, le cumpărăm cu milioane de euro de la străini. Programe expirate, care în Germania rulau în urmă cu 20 de ani. Suntem nişte animale cu fruntea în pământ... Chiar nu putem crea nimic, sau interesul este să cumpărăm ca să intre bani şi în nişte buzunare personale?", se miră artistul.

Tristeţea cotidiană s-a aşezat încet şi peste viaţa lui Ilie Micolov. Ani în şir a scris poezii, pe care le aşternea seara, în caietul care-l aştepta cuminte pe noptieră.

Ani întregi a mers la vânătoare, în pădurile adânci ale Sucevei. „Vânam o raţă, două, un fazan, niciodată nu am făcut măcel. Respectul pentru animal a fost sfânt", îşi aminteşte. Nimic din toate acestea nu îi mai înfrumuseţează viaţa. Din faima de odinioară licăreşte stins amintirea melodiei care l-a făcut celebru. Povestea ei are magia unui vis care uneori îl mai bântuie în nopţile de singurătate pe Ilie Micolov.

Fata Morgana de la Miliţie

„Eram la Miliţie, pe strada Udrişte, la permise de conducere. Coboram de la Virgil Vochină, care era purtător de cuvânt al Miliţiei, în anii '81-'82, când am văzut în hol o fată atât de frumoasă că mi s-a tăiat respiraţia. Ni s-au întâlnit privirile, eu am mers spre ea, ea a venit spre mine. Am luat-o în braţe ca şi cum aş fi ştiut-o de o viaţă.

«Ştiu că tu cânţi, te-am văzut la televizor. Vrei să compui o melodie pentru mine?», m-a întrebat. «Da, am să scriu ceva pentru tine, dar să-mi dai numărul de telefon ca să ţi-o cânt», i-am spus, vrăjit. Fata avea părul lung, negru, ochii mari, fruntea înaltă şi tenul măsliniu, mediteraneean. Cred că dacă aş mai fi stat o jumătate de oră cu ea, am fi rămas împreună pe viaţă.

Am plecat acasă şi până spre seară, pe la orele 20.00, am scris versurile şi le-am pus pe note. Parcă au venit de la sine. Am sunat-o şi i-am cântat melodia pe care am numit-o «Dragoste la prima vedere» .

A doua zi, am sunat iar, dar mi-a răspuns o bătrână. Mi-a spus că la respectivul număr nu avea cum să răspundă o fată, pentru că ei nu aveau nicio nepoată, nici vreo fată în gazdă şi nici nu îi vizitase seara cineva. Nu ştiu să explic misterul acestei întâlniri, nici măcar numele ei nu mi l-am mai amintit", povesteşte Micolov.

Muza care îl inspirase dispăruse, rămăsese doar magia întâlnirii cu ea sublimată într-o melodie. „Dacă aş reedita astăzi cântecul, sunt sigur că ar avea acelaşi succes. Au venit propuneri din partea unor case de discuri, dar mie, ca proprietar de drepturi de autor, nu-mi dădeau mai nimic. În România de azi, eşti călcat în picioare", este concluzia tristă a artistului.

Suflet de bucovinean

Ilie Micolov (59 de ani) are o mândrie a locului de origine, evocând permanent nume de bucovineni „aleşi": Sofia Vicoveanca, „o mare doamnă a cântecului popular, o poetă, un reper al valorilor autentice"; a cunoscut-o când el avea vârsta de 10 ani, iar ea, 18. Tatăl său, şofer pe autobuzul Ansamblului „Ciprian Porumbescu", l-a introdus în lumea artiştilor. Tamara Buciuceanu-Botez este un nume drag şi apropiat lui Ilie Micolov.

A copilărit cu fratele mai mic al actriţei - „Costică, prietenul alături de care cântam la chitară". Ernest Maftei a fost „ca un frate" pentru el. Actorii Radu Iscuş, Alexandru Arşinel şi Vladimir Găitan sunt alţi artişti celebri care vin din această regiune unică a ţării, evocaţi de Ilie Micolov. „La noi, în Bucovina, se punea mare preţ pe respect. Eu, la vârsta de 20 de ani, îi spuneam tatălui meu «Sărut mâna». Iar tata îmi zicea: «Să nu crezi cumva că-ţi ştirbesc ceva din onoare» ", îşi aminteşte Ilie Micolov.