VIDEO Cele mai bune roluri ale actriţei Shirley Temple, interpreta fetiţei cu bucle blondine din filmele anilor '30

A crescut în faţa camerelor şi a rămas în memoria cinefililor pentru zâmbetul gingaş şi buclele blonde, devenind cel mai celebru copil-minune al cinematografiei din toate timpurile. Actriţa americană Shirley Temple Black, care a murit la 85 de ani, a jucat în peste 60 de producţii şi la 6 ani a câştigat un Oscar onorific.

Shirley Temple, interpreta fetiţei ingenue, cu 56 de bucle blonde (numărate chiar de mama ei care i le aranja), a fost cea mai tânără actriţă distinsă cu premiul Oscar, în 1935, pentru contribuţiile extraordinare aduse divertismentului de pe micile ecrane.

Debutul a fost la 3 ani, în 1932, într-unul din filmele marca „Baby Burlesks“. Apariţia a fost suficientă pentru a convinge producătorii de la Fox să o solicite.

În acelaşi an, s-a remarcat în drama americană „Mandalay“, în care a jucat un rol minor, dar cu impact pentru public. Anul 1934 i-a purtat noroc, căci a bifat ƒ„Stand Up and Cheer“, „Now I'll Tell“,  „Change of Heart“, „Little Miss Marker“, „Baby  Take a Bow“, „Now and Forever“ şi „Bright Eyes“, o producţie creată special pentru şarmul ei.

Marea Criză a adus probleme economice, dar filmele cu Temple aveau rolul de a le ridica moralul americanilor. „The Little Colonel“, „Our Little Girl“, „Curly Top“ şi „The Littlest Rebel“ au fost hiturile din 1935, copila având restricţie să apară în mai mult de patru pelicule pe an, în urma contractului stabilit între părinţii ei şi producătorii.

Pe măsură ce anii au trecut, a primit roluri mai bine remunerate, precum cele din „Poor Little Rich Girl“ şi „Dimples“ (1936), iar în 1937 s-a remarcat în rolul protagonistei din „Wee Willie Winkie“, filmul regizat de John Ford, cu Victor McLaglen şi Cesar Romero.

După adaptarea de succes a peliculei „Heidi“ (1937), cariera sa ajunsese la un punct de cotitură. Shirley Temple începea să crească, dar şi să-şi piardă, treptat, din inocenţa inegalabilă a primei copilării. Au urmat „The Little Princess“ (1939) şi, după 1940, „Susannah of the Mounties“ şi „The Blue Bird“, însă fără succesul scontat. Actriţa s-a concentrat pe şcoală, iar până la jumătatea secolului, când s-a retras, a mai jucat în câteva producţii, însă fără a beneficia de gloria de altădată.