Krem, la Adevărul Live: „Dacă nu ai pasiune, degeaba ai talent, te pierzi şi nu poţi să ai un final fericit“ VIDEO
0
Răzvan Alexe (26 de ani), cunoscut publicului drept Krem, a venit în platoul emisiunii Adevărul Live, marţi, 29 iunie,pentru a discuta despre rap, teatru şi industria muzicală din România. Totodată, acesta a vorbit despre proiectele de viitor şi a povestit de unde a pornit pasiunea pentru muzică, dar şi cea pentru teatru.
Răzvan „Krem“ Alexe s-a remarcat în ediţia din 2012 a emisiunii „Românii au talent“ atunci când a cucerit publicul şi juriul prin numere de rap combinate cu elemente de improvizaţie şi de stand-up comedy.
Acesta a precizat, într-una din piesele cântate în show, că scopul participării a fost acela de a promova mişcarea hip-hop din România.
Krem spune că experimentează de fiecare dată, atunci când compune o piesă, stilul său, definit de acesta drept „rap idiot“, fiind unul liber-ludic de a ataca problema.
„Repăraşul-actoraş“ din Bacău speră ca pe viitor să rămână pe scenă şi să bucure mii de oameni cu talentul său. Alături de Smokey, Krem a lansat un album, „Aici sau la pachet“, în 2013.
Cele mai importante declaraţii:
„Adevărul“: Cum a pornit pasiunea ta pentru rap?
Răzvan „Krem“ Alexe: Cred că undeva prin clasa a IV-a, când am primit două casete cu (formaţiile - n.r.) BUG Mafia şi La Familia. Atunci am fost injectat cu virusul ăsta şi am rămas şocat, „Wow!“: oamenii ăştia spun lucrurilor pe nume şi mai şi înjură. Apoi am deschis cufărul şi a, dat de alte trupe, de exemplu de Paraziţii, care îmi plac şi azi, şi am zis: „Frumos!“. Aş vrea să fiu şi eu într-o zonă în care să pot să-mi exprim gândurile şi sentimentele atât de liber şi neconvenţional.
Când încă erai mic, dar foarte pasionat de rap, ştiu că ţi se spunea „tonomatul de hituri“, „şoarecul repăr care îţi poate fredona orice piesă cunoscută“.
Cam aşa ceva, eu eram ălă „funny“, puteam imita orice melodie pe care o ascultam şi scăpam astfel de bătăile de cartier, din spatele blocului. Dar da, eram un tonomat.
Începuturile pasiunii pentru rap
În Bacău ai făcut parte şi dintr-o trupă, Epitaph. Spune-mi mai multe despre această trupă.
Citisem într-o revistă de adolescenţi, Bravo, clasicul, la sfârşitul clasei a VIII-a, un articol despre cum să fii cool şi scria, printre altele, să-ţi întemeiezi o trupă. Am zis, ei, ar fi interesant. Dar, înainte de asta, în clasa a VII-a aveam o trupă mare, cu Bibanu’, Dj Oz şi alţi colegi de clasă şi înregistram pe o casetă veche, pe nişte beat-uri de afară, toate mizeriile noastre. Şi înjuram mult, dar rimam. Atunci am primit porecla de Kremlin, care a devenit Krem ulterior. L-am întâlnit apoi, în clasa a IX-a, pe Cristi Fînaru zis Japonezu şi am pus de-o trupă. Ulterior a venit şi Roby, care era mai vechi în această branşă de rap şi atunci ne-am unit forţele şi am zis să facem treabă. Şi am făcut!
Stilul tău de rap nu este unul obişnuit, nu cânţi despre cartier, de exemplu. Cum ai descrie felul în care tu faci rap?
Nu e nicio problemă să cânţi despre cartier atât timp cât ceea ce spui este pe bune şi prin prisma minţii tale. A devenit foarte ciudat, într-un anumit punct, să mă gândesc la ideea de a face rap într-un mod serios. Chiar dacă era un hobby. La 17 ani, era un fel de exerciţiu pentru o evoluţie, dar mă blocasem. Eu sunt la fel ca oricare alt rapper, nu am ceva special. Dar un amic şi un prieten apropiat, Omu Gnom, m-a sfătuit să-mi caut vocea, să am eu punctul meu de vedere.
Când am intrat la teatru, mi-am dat seama că pot combina aceste două lucruri. Clar! La teatru se exeprimentează foarte mult, mai ales pe ideea „Ce ar fi dacă...“, şi asta am făcut şi eu. Am făcut totul pur şi simplu pentru amuzant, nu m-am dus mai departe de atât. I went full retard! Omul Gnom, el are un talent deosebit, îi port un respect enorm. El şi Japonezu m-au influenţat. De fapt, port un respect enorm pentru tot ceea ce înseamnă rap românesc din orice perioadă.
Ajutorul oferit de mamă
Cât de mult a contat pentru tine faptul că mama ta a luat şi rolul de tată în acelaşi timp? Asta te-a îndrumat spre zona rap-ului?
Mama a fost foarte permisivă, m-a lăsat să descopăr singur nişte lucruri, dar a văzut de foarte devreme că urmăream filmele şi serialele cu mare atenţie, de desene animate nu mai zic, şi şi-a dat seama că e posbil să vreau să mă exprim în sensul ăsta. S-a prins că e ceva artistic în omuleţ. Apoi am dat de muzică, făceam tot felul de evenimente şi m-a lăsat să-mi fac capriciile. Mă certa când stăteam treaz până târziu, când ajungea la ora 1 noaptea acasă, îmi spunea că am teme şi lecţii de făcut - aici devenea tată. M-a ajutat faptul că a fost permisivă.
Cine te-a influenţat în alegerea muzicii rap? Ştiu că Eminem era idolul tău. Ce alţi cântăreţi te-au inspirat?
Când internetul era pe dial-up, mă uitam la televizor şi ascultam muzica pe care mi-o mai dădeau băieţii pe şustache. X-Zibit, NWA, Eminem. Am fost mare fan Eminem! În clasa a IX-a, am invăţat ce înseamnă underground-ul în adevăratul sens al cuvântului, după ce am făcut trupa Epitaph. Am dat de CTC şi Veritasaga - adică băieţii care fac treaba aşa cum ştiu şi vor ei. Nu ştiam ce e aia underground. Stau într-un beci sau ce se întâmplă? Apropo de întrebarea ta, ascultam ce era mainstream pe afară. Raperi se îmbracă aşa, se poartă aşa. Mimetismul era acolo. Zona asta gansta-rap, asta a fost.
Krem, campionul României în rime, în 2008
Pasiunea pentru rap a culminat în 2008 cu câştigarea titlului la Battle of Da Dome.
A fost magic atunci, Omul Gnom a spart paharul de Cuba Libre când a aflat că am câştigat. A fost foarte tare. Eram foarte ancorat în hip-hopul băcăuan, câştigasem şi în Bacău câteva concursuri, şi când am ajuns la facultate, în Bucureşti, am intrat în concursul ăsta, dar nu mă aşteptam să câştig. A fost o fază incipientă de Show a la Krem, de teatru cu rap pe scenă. Eram atipic prin modul de a prezenta pe scenă. Eram preocupat să iau publicul cu mine, nu să impresionez juriul. A fost magic.
Cum caracterizezi rapul din România? Cât de diferit este faţă de cel din alte ţări?
Discrepanţe faţă de alte stiluri ar fi că este perspectiva românească de a vedea lucrurile, dar suntem apropiaţi de rapul din Franţa şi Germania. La capitolul tehnică, livrare, împachetarea mesajului într-o piesa, la astea suntem campioni.
Krem, în studioul Adevărul Live FOTO Eduard Enea
Tu unde te situezi, mai spre zona mainstream sau mai spre zona de underground?
Nu ştiu, nu decid eu asta. Publicul decide cine e mainstream şi cine este underground. E o chestie în care nu mai cred. Înainte eram clar o zonă de underground alternativ, nu aveam o echipă în spate care să mă propulseze pe radio sau TV. După apariţia la „Talentaţi“ („Românii au talent“ - n.r.), am scos capul la suprafaţă, m-am tot mutat din underground în mainstream. Îmi place să cochetez, să mă plimb dintr-un loc în altul. Publicul vede altfel lucrurile astea, te eticheteaza, dar tu trebuie să-ţi faci treaba bine. Cred că sunt fix la mijlocul dintre mainstream şi underground. Sunt în zona mea şi cred că acolo o să rămân. Sunt destul de maleabil încât să dau o strofă cu o fată şi să sune bine şi să o iau razvna într-o piesă underground care poate să rămână blocată pe internet.
Show a la Krem - Romanii au talent from SmY on Vimeo.
Imediat după „Românii au talent“, ai lansat albumul „Aici sau la pachet“, cu Smokey. Cum a fost să lucrezi la acest album?
Am lucrat intens, am schimbat foarte multe idei cu Smokey. Am numit materialul «Aici sau la pachet» pentru că am zis să fie un material cu de toate, are foarte mulţi invitaţi, şi DJ, şi producători, şi MC din diferite sfere muzicale, undergorund sau nu. A fost nebunia noastră şi am zis să o ducem până la capăt. Ideea acestui album a apărut cu ceva timp înainte de emisiune, adică trupa, Smokey şi Krem exista deja. Am avut ce promova în concertele pe care le-am susţinut după „Românii au talent“, iar publicul larg a primit (albumul - n.r.) destul de bine. Dacă ne referim la publicul rap, treaba este mai sensibilă, dar lumea a apreciat.
Cum te-ai cunoscut cu Smokey?
Ştiam unul de celălalt de pe internet, el era din Bucureşti, raper de Sălăjan, eu din Bacău. Prin 2011 l-am sunat de Omul Gnom să-i spun că am toate materialele necesare şi vreau să o pun de-un concert. Mi-a spus că Smokey l-a sunat pentru acelaşi lucru. „Voi doi sunteţi cam la fel, de ce nu faceţi ceva împreună?“, a zis el. Aşa s-a născut echipa şi am făcut şi concertul.
„Nu cred că pot să fac rap la 50 de ani şi să fiu atât de credibil“
Ce ai alege să faci mai degrabă, muzică sau teatru?
Nu cred că pot să fac rap la 50 de ani atât de credibil, deci, mai mult ca sigur actor. Mă bucur că am revenit în această zonă, am avut o periodă mai dificilă, eram deprimat că nu mai scriam, nu mai jucam. După „Românii au talent“, teatrul a devenit mai mult o pasiune, un hobby, iar muzica o meserie. Ştiam că trebuie să lucrăm la ceva plăcut, puternic şi atractiv pentru public. La teatru este acelaşi lucru, dar am jonglat mereu cu ele, au mers în parelel cu teatru şi cu muzica de când eram în clasa a II-a. Fac asta de atunci şi cred că ăsta e drumul.
Ce influenţă a avut Florin Zamfirescu asupra ta?
Domnul profesor Zamfirescu a fost dirigintele nostru. A avut o mare influenţă asupra tuturor colegilor de la teatru, a reuşit, mai mult sau mai puţin voluntar, să ne unească, să fim o generaţie puternică. Generaţia Z. A fost o influenţă enormă, nu credeam că o să fiu la clasa dumnealui, am fost foarte norocos din punctul ăsta de vedere. Domnul Zamfirescu este o instituţie în sine.
Domnul Zamfirescu este o instituţie în sine. Am fost foarte norocos să fiu în clasa dânsului Krem, cântăreţ şi actor
Promovarea culturii hip-hop într-un cadrul mainstream
Nu trebuie să omitem participarea ta de la „Românii au talent“. Ce fel de impact crezi că ai produs cu numerele tale în rândul celor care priveau emisiunea?
Experienţa de aici a fost groaznică, oribilă, dar a fost destul de importantă. Glumesc! (râde - n.r.) Am încercat să promovez o muzică de nişă într-un cadru mainstream, aici cred că am greşit. Am vorbit puţin şi despre mine, dar am vrut să arăt că există şi muzica asta şi tot ce am făcut a fost strict pentru promovare, pentru a aduce lumină şi pe zona asta, pentru că rareori se întâmplă să vină cineva dintr-o zonă comercială şi să spună că mai există şi oamenii ăştia. Vă recomand să încercaţi.
De ce crezi că acest gen muzical e mai în spate faţă de alte genuri?
Pentru că industria muzicală românească e foarte bine pusă la punct pe ce înseamnă pop, dance şi house. Au mers, binînţeles, în spate genurile de nişă, nu prea mai există hard rock-ul, rock-ul alternativ, hip-hop-ul. În alte perioade mai vedeai la televizor lucruri din zona underground, artiştii erau pe piaţă şi erau difuzaţi, dar e greu să educi o masă de oameni printr-o muzică de acest gen. Trebuia dat cu linguriţa. Oamenii primeau, dar au venit celalte genuri, totul s-a dus mai în spate. Din fericire, avem internet, putem asculta orice, din orice parte a lumii. Deşi nu mai suntem promovaţi, suntem online. Mişcarea e puternică pe internet!
Spunea-i la un moment dat: „Vreau să livrez mesaje în faţa a mii de oameni. Vreau să fiu pe scenă, pe sfânta scândură“. Ce te ţine în joc?
Pasiune mă ţine în joc. Pasiune este temelia, este fundaţia. Dacă nu ai pasiune, degeaba ai talent, te pierzi, nu poti să ai un final fericit. Dar este complicat, ai multe momente în care ai impresia că nu mai vreu şi nu mai poţi. Cheia este să cauţi să scoţi copilul din tine, să-ţi aduci aminte cum era când nu te temeai de nimic, erai pur şi simplu pasionat de ceea ce făceai. Dacă nu ar fi pasiune, am face nişte lucruri doar pentru că ar trebui făcute şi am muri încet.
Regăsirea vocii interioare
Cât de greu este să fii şi actor şi cântăreţ?
E frustant uneori, mă pierd şi nu mai ştiu ce vreau. Nu sunt nici cel mai talent MC nici cel mai tare actor, nici cel mai tehnic MC, sunt pur şi simplu Krem şi asta vreau să fiu. Uneori e foarte ciudat şi mă pierd printre aceste segmente. Nu-mi dau seama ce ar trebui să fac de fapt. În ultima jumătate de an am fost depresiv, nu mi-am mai regăsit vocea, nu mai scriam şi mă gândeam să schimb genul muzical. Dar am realizat că nu despre asta era vorba, trebuia să revin la meseria de bază - la actorie. Pentru asta m-am pregătit şi asta vreau să fac în cotinuare. Mă bucur tare că am revenit în zona asta. Există o vorbă, ne-a zis-o domnul Zamfirescu: „Tu iubeşti teatrul sau te iubeşti pe tine în teatru?“ Trebuie să-ţi faci treaba pe cât de bine poţi, cu toate că te mai pierzi uneori.
Spuneai la un moment dat: „Nu există limite, nu există subiecte tabu, nu există «aşa nu». Voi experimenta foarte mult. Poate că România are nevoie de asta. Sau poate doar eu“. Cum crezi că poţi schimba mentalitatea românilor cu privire la muzică şi la teatru?
Câtă încredere aveam în mine în perioada aceea! Mi-a dat o doza mare de încredere emisiunea „Românii au talent“. Mă refeream la zona artistică. Nu există limite, bariere, totul cade. Eşti liber să experimentezi în laboratorul tău. Referitor la zona teatreală, muzicală, în orice domeniul de fapt, nu ar trebui să există limite pentru că ne îngrădesc în gândire. Hai să fi liberi să ne exprimăm, dacă un act artistic supără, asta e, dacă înduioşează, ăsta i-a fost rolul. Nu ar trebui să ne supărărm când cineva spune lucrurlor pe nume, de asta exista rapul printre noi.
Îţi mai doreşti să îl interpretezi pe Richard al III-lea?
A fost un rol foarte greu şi foarte mare, e o partitură foarte frumoasă, cărnoasă. Mi-aş dori să-l mai joc, dar acum muncesc la „Îmblânzirea Scorpiei“, alături de o echipă de actori minunaţi. Pe 1 august va avea premiera, Theater Stock.
FOTO Eduard Enea
Mai ai un vis: să îţi atârne sacoul pe un perete la Hard Rock Cafe. Îţi mai doreşti asta?
Nu, când voi pieri, aş vrea să fiu înmormântat cu el (râde - n.r.). A fost un vis nebun, dar este o prostie. Am zis-o, oricum, mai mult sau mai puţin în glumă.
Ce proiecte pregăteşti pentru viitor?
Pregătesc un material „Show a la Krem“, pe care l-am gândit prin 2009. Va conţine diverse piese pe care le-am cântat live sau le-am pus pe internet, dar nu au fost niciodată lansate pe un material oficial. Până atunci, însă, poate mai fac un material de promovare. Caut să mă regăsesc muzical şi să prezint lucrurile exact aşa cum le văd acum. Văd lucrurile puţin altfel acum. Am nevoie de ceva în care să cred 100%.
Cum te vezi peste zece ani? Tot pe scenă, încântând publicul?
Asta însemnă la 36 de ani. Sigur va fi o altă criză, o altă decepţie, n-aş vrea să ajung acolo, dar este inevitabil. Cariera e pe primul loc, planul personal vine abia după. Ştiu că o să mai vină o furtună, dar va fi şi un curcubeu după. De familia nu ştiu ce să zic, cred ca asta o să vină mai târziu. Pe lângă muzică, regizez un spectacol pentru trupa ACT din Bacău. Vă aşteptăm la teatru!
Se încarcă comentariile...
