INTERVIU Adina Răducan, câştigătoarea „X Factor“ 2014: „E ceva cu adevărat uimitor ca o copilă de 16 ani să câştige un asemenea concurs“

Adina Răducan, buzoianca în vârstă de numai 16 ani, este prima prezenţă feminină care a câştigat „X Factor“ România, dar şi cea mai tânără. Aceasta vorbeşte despre parcursul ei în cadrul concursului, despre ce va face cu premiul de 100.000 de euro, dar şi despre relaţia cu mentorul ei, Horia Brenciu.

„Adevărul“: Cum ai ajuns la „X Factor“?

Adina Răducan: Din pură întâmplare şi, uitându-mă în urmă, asta chiar mi se pare amuzant. Nici măcar nu eram sigură dacă vreau să particip. Familia a fost cea care m-a susţinut şi m-a împins de la spate. Ei mi-au spus că e o şansă unică de care trebuie să profit. Îmi amintesc şi acum emoţiile preselecţiilor pentru show, aveam palmele fleaşcă de emoţii. Prezenţa lui Horia în juriu mi-a dat mari bătăi de cap, îmi doream foarte mult să îi văd reacţia, dacă o să mă recunoască, dacă nu, a fost un amalgam teribil de emoţii.

Care e membrul juriului pe care l-ai apreciat cel mai mult?

În primă instanţă, după primele audiţii, am fost mai mult decât fericită să aflu că părerile juriului au fost atât de bune şi i-am apreciat foarte mult pe toţi trei. Ulterior, când am ajuns să îi cunosc mai bine, mi-am dat seama că Horia este cel mai bun mentor pe care l-aş fi putut avea, omul care m-a îndrumat cel mai bine şi mi se pare că am avut un mare noroc să fiu în categoria lui. M-a învăţat lucruri pe care probabil de la altcineva nu le-aş fi învăţat.

Adina Răducan şi mentorul ei, Horia Brenciu FOTO Antena 1/ Facebook

Ce crezi că te-a diferenţiat şi ţi-a adus titlul de „X Factor“ 2014?

Aşa cum am spus mereu şi în show, niciodată nu am crezut că voi ajunge până aici. În sufletul meu speram, însă nici pe departe nu mi-am imaginat că voi ţine cecul cel mare în braţe. Am fost foarte retrasă, asta îmi era firea, mă rugam mereu la bunul Dumnezeu să am norocul să câştig, dar nu mi-am alimentat foarte mult această trăire, ghidându-mă mai degrabă după vorba „cine râde la urmă râde mai bine“. Iată că Cel de sus a fost cu mine şi le mulţumesc din suflet tuturor celor care m-au votat. Până la urmă am doar 16 ani şi e ceva cu adevărat uimitor ca o copilă de 16 ani să câştige un asemenea concurs. Nu mă aşteptam ca lumea de acasă să mă voteze în număr atât de mare, mă înclin în faţa lor şi le mulţumesc pentru încrederea avută în mine. Cred că sensibilitatea mea, dorinţa mea de a cânta pentru ei, în primul rând, şi nu pentru premiu a contat foarte mult. Aseară, înainte de începerea show-ului mi-am propus să fiu fericită de la început până la final, indiferent de ce se va întâmpla. Pentru mine a fost o experienţă incredibilă să ajung până în finală.

Cum te-ai simţit prima oară cand ai păşit pe scena „X Factor“?

Aşa cum spuneam, emoţiile m-au copleşit la propriu la prima experienţă pe scena concursului. Mi-am repetat însă că locul meu este pe o astfel de scenă şi că e momentul să demonstrez lumii întregi ce pot să fac, până am început şi eu să cred.

Cum ţi-a schimbat „X Factor“ viaţa?

Într-adevăr cuvântul „schimbare“ e cel mai potrivit. Şi nu mă refer aici doar la partea muzicală. „X Factor“ m-a schimbat pe mine, ca om. Am păşit în concurs foarte timidă şi retrasă, în momentul în care am intrat în casă, abia ieşeam din camera mea, însă acest concurs m-a învăţat să mă deschid, să vorbesc cu cei din jurul meu, să le spun cine sunt, ce îmi place să fac. Mi-a dat foarte multă încredere în mine faptul că am cântat în faţa atâtor oameni.

Dacă ai putea să rezumi experienţa „X Factor“ într-un cuvânt, care ar fi acela?

În acest moment îmi e chiar imposibil să fac asta. Pot spune doar că totul a fost la superlativ. Atât emoţiile şi adrenalina, cât şi bucuria.

Te aşteptai să câştigi marele premiu?

Nici vorbă! E drept că în adâncul sufletului meu am sperat enorm ca acest lucru să se întâmple, iar acum bucuria e şi mai mare.

„X Factor“ m-a schimbat pe mine, ca om

Ce vei face cu premiul câştigat?

În primul rând îmi doresc mult să îmi ajut familia, bunicii, străbunicii, care mi-au fost alături aseară în sală, vreau să le ofer cea mai frumoasă bătrâneţe. Vreau să mulţumesc pe toată lumea, să dau o petrecere mare pentru prietenii mei şi, desigur, voi investi mult în muzică şi în studiile mele. La vară vreau să plec din nou în America, la facultatea unde am studiat şi acum un an. Am foarte multe planuri, in special legate de partea muzicală şi îmi doresc ca acest concurs să fie un prim pas înspre o carieră de succes.

Cum ţi-ai descoperit talentul muzical?

Mama a fost cea care a realizat că am o înclinaţie către muzică. La patru ani cântam cu deodorantul în mână, în faţa oglinzii. Ţin minte că îmi plăceau Nicola şi Andre, luam tocurile mamei, îmi puneam o rochiţă şi cântam non-stop. Mama a crezut în mine de la bun început şi m-a dus la cursurile de canto, iar acum nu pot decât să îi fiu recunoscătoare pentru tot ce a făcut pentru mine.

Cine a fost cel mai puternic adversar?

Încă de la bun început am avut o părere foarte bună despre fetele din echipa lui Ştefan Bănică şi mă aşteptam să ajungă foarte departe. Însă acum, dacă e să privesc în urmă, fiecare a avut povestea lui, eticheta lui. Pe Alexandra chiar am văzut-o în finală, are o voce excepţională şi cu atât mai mult pot spune că a fost o onoare pentru mine să concurez cu astfel de oameni, oameni care au studiat mult, aveau mai multă experienţă de viaţă, oameni de la care chiar am avut ceva de învăţat.

Dacă nu ai fi câştigat tu, cine crezi că ar fi meritat să câştige?

Am crezut mult în Alessio, din punctul meu de vedere e o voce incredibilă şi în Alexandra, care are un timbru excepţional. Până la urmă, toţi finaliştii meritau să câştige, e un sentiment ciudăţel acum, cu un ochi mă bucur pentru mine şi cu un ochi plâng pentru ei. Până la urmă telespectatorii au fost cei care au înclinat balanţa şi mă înclin în faţa lor. Mă bucur din suflet că le-a plăcut ce am făcut aseară pe scenă, pentru că eu m-am simţit într-adevăr ca acasă.