INTERVIU Magda Catone: „VISUL este un film despre realitatea noastră crudă”
0Magda Catone este, fără îndoială, una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate actrițe din țara noastră. Zilele acestea o puteți vedea la cinema, în VISUL, noul film regizat de Cătălin Saizescu.
O comedie inspirată din întâmplări reale și filmată într-un penitenciar, dar și la Teatrul Odeon, VISUL spune povestea unui actor din provincie (Vlad Logigan), nefericit și deseori umilit în carieră, care merge la penitenciar să monteze un spectacol cu deținuți, pregătindu-i pentru festivalul „Descătușare prin cultură”.
Cum este personajul pe care îl interpretați în VISUL?
Joc un personaj - ax, prin faptul că personajul principal e interpretat de colegul meu Vlad Logigan, iar eu stau în coasta lui tot timpul, poate fi și un înger păzitor și un personaj care determină situații sau, cel puțin, sigur le aranjează și pare că furnizează niște culoare în special pentru personajul principal și nu numai. Este o femeie lider, mai rar se întâmplă asta, transpiră și inspiră forță și autoritate sinceră și corectă. Sper că a ieșit până la urmă un personaj pozitiv, între mamă, directoare, prietenă, înțeleptul casei și cu tot felul de nuanțe în care regăsești o paletă largă de împliniri ale acestei femei.
Mă amuză trecerile de la o stare la alta - de la autoritatea ca director de teatru, manager, la atitudinea mămoasă și prietenoasă pe care o are față de personajul principal, pe care-l iubește, îl ocrotește, îl susține, îl mângâie, îl salvează cumva. Poate mesajul acestui film ține și de sprijinul pe care acest personaj al meu i-l acordă actorului neîmplinit, care încearcă să-și ducă activitatea de artist în condiții care nu-i sunt deloc prietenoase.
Ce vă place cel mai mult la acest film?
Ce e frumos atunci când vezi un film, mai ales în situațiile noastre, când îl vezi la post procesare, de fiecare dată descoperi alte nuanțe. M-am bucurat că s-a întâmplat asta. VISUL este un film despre realitatea noastră crudă, cu pasaje ce par a fi parabolă dar care pornesc dinspre realitate.
Împlinirea filmului e tocmai acest transfer între metaforă și realitate, pentru că are o paletă largă de imagini - trece de la lucruri care sunt rar de văzut și atins - cum e viața în pușcărie - până la momente de poezie, imagini pe malul mării, spre exemplu, cu oameni într-o anumită situație care n-ar fi trăit zona asta de libertate. Vorbind cu regizorul Cătălin Saizescu am aflat că și pentru el a fost ceva special, acele imagini i-au fost oferite altfel de univers. Adică o filmare ce trebuia să fie la munte a ajuns să fie pe malul mării, iar contrastul dintre sezon și locație a născut o imagine de poem rece care te atinge și te pune pe gânduri. E frumos când pleci de la o astfel de vizionare să nu fii doar în hohote ori îngrijorat, ci să stai și pe gânduri, mi se pare idealul pentru ce poate să ofere arta, în special a șaptea artă.
Veniți să vedeți VISUL să fiți alături de noi, veniți pentru actorii care sunt în film, pentru Cătălin, care e un regizor complex care vă fură într-un mod vesel lucruri adânci, veniți să ne vedeți pentru că avem ce mărturisi.
De la filmare la petrecere cu echipa
Cum a fost experiența de la filmări? Experiența de la filmări a fost excepțională. A început înainte de Crăciun, am filmat în teatre, în locuri pe care le cunoșteam, am filmat cu colegi cu care am jucat pe scenă sau în filme,
A culminat totul cu o sărbătoare de Anul Nou care era ca o repetiție de petrecere. Locația aleasă pentru filmare a fost deosebit de ofertantă, undeva la ultimul etaj al unei clădiri din buricul Bucureștiului, a fost o petrecere pe cinste și filmarea a reprezentat 1 la 1 petrecerea din film, iar nouă ne-a convenit că seara de filmare s-a prelungit într-o petrecere cu echipa.
Filmările de la Teatrul Odeon au fost ceva special. Gluma era că atâta timp cât voi avea în minte o candidatură pentru manageriatul unui teatru, voi ajunge să am acea poziție. Spațiul este foarte cochet, dar te duce într-o lume perfectă a teatrului, clădirea are o arhitectură de început de secol, este frumos renovată, iar la finele filmării s-a deschis tavanul, la propriu. Și expresia asta că se deschid cerurile și coboară inspirația a avut pentru noi o semnificație aparte. Era iarnă, iar deschiderea tavanului ne-a uimit, ne-a răcorit și ne-a pus într-o poziție unică, puțini știau că se poate întâmpla asta. Eu am mai trăit experiența asta, pe timp de vară, ca spectator la Odeon. Dar aici o trăiam cu toții, eram toată echipa, simțeam un contrast între ce credeam că e confortul unei săli de teatru și supriza cerului înstelat de deasupra noastră în frigul iernii.
V-a rămas întipărită în memorie vreo scenă favorită?
E o scenă în culisele teatrului când îl surprind pe Alex (Vlad Logigan) fumând; e situație când de la interzis la amabilitate totul e un cocteil forțat de împrejurări și toată secvența are o copertă frumoasă cu o imagine cu pițigoiul - un exemplar al naturii cu o poveste specială, care nu suportă captivitatea, toate stările fiind semnele unei situații de criză, de dorință de libertate. Faptul că trăiești zi de zi lupta ta de creator te pune în aceste crize, iar soluția este să trecem peste pragul ăsta, ca să facem lucruri fabuloase. Noi, prin faptul că lucrăm de mult împreună cred că vom învinge prin această atitudine, prin faptul că ne sprijinim unii pe alții.
Ne puteți împărtăși unul dintre visurile dumneavoastră importante?
Visul pe care aș vrea să-l împlinesc e și cel pe care l-am visat de curând. Am visat că am făcut un spectacol cu niște colegi de-ai mei, în calitatea sau pretenția mea de a fi regizor. Visul meu e să rămân în această familie la propriu, cu Saizeștii și cu colegii din filmul ăsta, care fără exagerare au devenit familia mea, îi știu pe toți, câțiva îmi sunt și rude, prin natura poziției mele de nașă, iar dacă asta se împlinește, toate celelalte decurg de aici.
Se încarcă comentariile...
