Spasmofilia este, de fapt, o confuzie medicală

Spasmofilia este, de fapt, o confuzie medicală

Manifestările asociate spasmofiliei pot ascunde, de fapt, boli neurologice FOTO Arhivă

Potrivit specialiştilor, spasmofilia nu mai este recunoscută ca boală în medicina modernă. Iar crizele de spasmofilie sunt, de fapt, manifestări ale altor afecţiuni sau tulburări ale organismului, cum ar fi dezechilibrele de metabolizare a calciului.

Ştiri pe aceeaşi temă


Potrivit specialiştilor, spasmofilia nu mai este recunoscută ca boală în medicina modernă. Iar crizele de spasmofilie sunt, de fapt, manifestări ale altor afecţiuni sau tulburări ale organismului, cum ar fi dezechilibrele de metabolizare a calciului.

În plus, amorţeala membrelor şi contracturile musculare involuntare pot fi puse pe seama unor boli neurologice.

Crizele, direct legate de lipsa calciului

Până nu demult, unii medici susţineau că spasmofilila este rezultatul unor dezechilibre în schimburile de ioni de calciu, magneziu, potasiu, sodiu la nivel celular. Dar aceste dezechilibre pot avea o cauză mult mai profundă, cum este, de exemplu, o scădere importantă a nivelului de calciu din organism, situaţie extrem de rară, susţin medicii.

De fapt, hipocalcemia, cum este cunoscut în termeni medicali nivelul scăzut de calciu, este cauzată, la rândul ei, de o disfuncţie a glandelor paratiroide, care, în mod normal, menţin constant nivelul de calciu în sânge. Hipocalcemia mai poate avea drept cauză afectarea ficatului, rinichilor sau a pancreasului.

Şi lipsa magneziului poate fi de vină

În strânsă legătură cu deficitul de calciu este nivelul scăzut de magneziu din organism, cunoscut sub numele de hipomagneziemie. Aceasta se manifestă prin contracturi musculare involuntare (cârcei) şi poate fi cauzată de o alimentaţie săracă în magneziu, dezechilibre ale paratiroidelor şi tiroidei (hipertiroidie), alcoolism sau administrarea unor medicamente, cum sunt diureticele. De asemenea, hipomagneziemia poate apărea la persoanele care suferă de diaree severă sau prelungită.

Astmul şi anxietatea scad nivelul de CO2

Aşa-zisele crize de spasmofilie mai pot fi puse şi pe seama crizelor de astm, arată specialiştii. Explicaţia este că, în timpul unei crize, astmaticul respiră mult mai des decât în mod normal şi, prin urmare, aportul de oxigen creşte. Însă, atunci când nivelul de oxigen creşte rapid, nivelul de dioxid de carbon (CO2) scade.

Dioxidul de carbon rezultă din arderile celulare, care nu au timp să se producă atât de rapid. Iar nivelul scăzut de dioxid de carbon se manifestă prin crampe musculare şi prin stări de leşin, simptome similare crizei de spasmofilie. De asemenea, un nivel scăzut de dioxid de carbon se înregistrează la persoanele anxioase, care au un atac de panică.

Tetania, complicaţie gravă

În cele mai multe cazuri, modificările concentraţiei de calciu din organism sunt minore şi apar mai ales la femei, în perioada premenstruală, din cauza unei alimentaţii sărace în calciu sau a unui aport insuficient de vitamina D. 

Forma gravă a deficitului de calciu din organism este cunoscută sub numele de tetanie, cu simptome similare celor puse pe seama spasmofiliei: contracturi musculare, care cuprind cea mai mare parte a corpului, senzaţia de nod în gât, sufocare. Crizele de tetanie pun în pericol viaţa pacientului.

Stresul consumă calciul

Diagnosticul greşit de spasmofilie poate fi pus şi persoanelor anxioase şi panicoase. Deoarece, în timpul unui atac de panică, ritmul respiraţiei creşte, nivelul oxigenului scade şi pot apărea simptomele care definesc aşa-zisa spasmofilie. 

Iar când ajunge la spital, persoana respectivă prezintă şi un nivel mai mic de calciu decât cel normal. Însă specialiştii spun că nu calciul insuficient a dus la apariţia crizei, ci invers: atacurile de panică şi stresul excesiv consumă calciul din organism. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările