Irina Cumpănaşu: "În '89, tata l-a salvat pe Tokes de la moarte"

"Tatalui meu i s-a părut o retrogradare să-l mute de la Scânteia la Culte"- De ce spuneţi că tatăl d-voastră a ajuns la Culte ca o pedeapsă?- După ce a plecat de la Agerpres, tata a stat o

"Tatalui meu i s-a părut o retrogradare să-l mute de la Scânteia la Culte"
- De ce spuneţi că tatăl d-voastră a ajuns la Culte ca o pedeapsă?
- După ce a plecat de la Agerpres, tata a stat o perioadă destul de scurtă redactor-şef la Scânteia. A avut un accident, cu mâna, după care a plecat la Culte. A fost într-o delegaţie la Predeal şi a alunecat pe gheaţa. şi-a zdrobit umărul. Mai târziu, am auzit nişte comentarii cum că cineva ar fi spus mai sus că, vezi Doamne, tata ar fi zăbovit mai mult într-un restaurant şi de-aia ar fi alunecat pe gheaţă. Cert este că a fost schimbat aşa... ştiu că atunci a fost supărat, nu se aştepta. Într-un fel, tatălui meu i s-a părut o retrogradare să-l mute de la Scânteia la Culte...
- În ce an a fost numit tatăl d-voastră la Culte?
- Tata a fost numit prin '83-'84. Nu mai ţin minte cine era înaintea lui Teoctist... Cred că a fost Moisescu, Justin Moisescu (n.r. - Justin Moisescu, penultimul patriarh "roşu", mort în 1986, a fost bunicul magistratului Sorin Moisescu, procuror general şi preşedinte CSJ, decedat, în condiţii suspecte, de un bizar cancer galopant, survenit imediat după reabilitarea şi anularea celor două condamnări la moarte ale lui Pacepa). Nu ştiu dacă l-a prins pe Moisescu sau a venit imediat. Asta oricum se poate verifica.

"Racolările preoţilor se făceau individual(...)ori prin şantaj, ori, pur şi simplu, erau ofiţeri care făceau Teologia"
- S-a vorbit foarte mult şi acum se vorbeşte şi mai mult despre colaborarea preoţilor cu Securitatea. Credeţi că era posibilă această relaţie neortodoxă între Culte şi Oculte, între Biserică şi Securitate?
- Nu cred că întreba nimeni Departamentul Cultelor. Cred că racolările astea ale preoţilor se făceau individual, nu trebuia să ştie oricine. Este posibil să fi fost aceleaşi metode care se aplicau la toată lumea: ori prin şantaj, ori pur şi simplu erau ofiţeri care făceau Teologia.
- Când s-a simţit mai mult prezenţa discretă a Securităţii în preajma familiei Cumpănaşu: când era la Culte, la Agerpres, la Cenzură, la CC, la Scânteia?
- Peste tot pe unde a lucrat. Niciodată nu trebuia să-i chemi să schimbe telefonul, veneau singuri. şi faptul că te mutau acolo unde vroiau ei...
- Dar altfel de manifestări: era urmărit, filat? Se plângea de asta?
- Faţă de noi nu se plângea tata, dar probabil că erau şi astfel de măsuri. şi pe aici pe unde a lucrat, la Culte, erau unii care se ocupau cu chestia asta.

"Fă ceva cu popa ăla, că s-a făcut manifestaţie din cauza lui!"
- Evenimentele din '89 l-au prins pe tatăl d-voastră la Culte. De ce a fost trimis, în decembrie '89, la Timişoara?
- Îl trimisese Dincă să rezolve problema lui Tokes. I-a zis: "Fă ceva cu popa ăla, că s-a făcut manifestaţie din cauza lui!". Într-un fel, în decembrie '89, se poate spune că tata l-a salvat pe Tokes de la moarte. De ce vă spun că l-a salvat?... Pentru că Tokes avea o situaţie deosebită: i se oferise un post în Sălaj, pe care-l refuzase. Postul din Timişoara fusese anulat de episcopul lor, prin hotărâre judecătorească. El avea un diferend cu un episcop din Oradea, nu se ştie din ce motiv, dar nu vroia să plece din Timişoara. şi oamenii s-au adunat ca să-l susţină. Când s-a dus tata acolo, veniseră să-l evacueze pe Tokes, dar nu avea unde să se ducă, pentru că nu avea niciun post. Atunci, tata şi-a adus aminte că fusese un post nu ştiu unde şi, când a fost întrebat de la Bucureşti: "L-ai rezolvat (pe Tokes)?", el a spus: "Da, e detaşat la Sălaj", deşi nici nu ştia dacă postul acela mai există. şi aşa l-a îmbarcat şi l-a trimis acolo.
- De unde primise ordin Dincă, de la Nicolae sau de la Elena Ceauşescu?
- Nu ştiu, pentru că tata, cu ea, nu avea decât foarte rar legătură directă, decât când se întâmpla ceva cu totul deosebit, iar cu el, aproape deloc.

"Nu ştiu daca avea icoane, dar pe ceauşescu trebuia sa-l ai oricum pe perete"
- Când s-a întors la Bucureşti, ce a zis tatăl d-voastră de moartea Ceauşeştilor, de faptul că au fost împuşcaţi chiar de Crăciun şi s-a zis că a fost un blestem al Sfintei Vineri, al dărâmării Bisercii Sfinta Vineri?
- Nu ştiu dacă a perceput foarte bine ce se petrecea, pentru că el chiar în seara aceea a ajuns în Bucureşti.
- Am uitat să vă întreb un amănunt: era tatăl d-voastră un om credincios?
- Nu am discutat asta, dar nu neapărat pentru că a fost la Culte... Totuşi, tot timpul a avut un respect aşa... Poate că şi faptul că atunci când era copil, tatăl fiind popă... El nu ezita să meargă într-o biserică sau să meargă la un preot... Nu era bine să fie văzut pe acolo, dar, altfel...
- Avea icoane pe pereţi acasă, la birou?
- La Culte? Nu ştiu dacă avea icoane, este posibil să fi avut, dar pe Ceauşescu trebuia să-l ai oricum pe perete!

"Cumpănaşule, te-ai dat cu popii tăi!"
- Când a avut tatăl d-voastră o discuţie cu Elena Ceauşescu, despre care ziceaţi că era şefa Cadrelor pe ţară?
- Aaa..., când i-a zis: "Cumpănaşule, te-ai dat cu popii tăi"? ...S-a întâmplat probabil ceva şi a fost chemat acolo... Cred că prin '89. Nu ştiu dacă nu cumva chiar în legătură cu povestea cu Tokes.
- De unde credeţi că venea furia asta oarbă a cuplului dictatorial împotriva Bisericii? Ce zicea tatăl d-voastră?
- Avea momente din astea în care se mai scăpa, dar de obicei nu prea comenta nimic. V-am zis, el pleca dimineaţa şi venea seara. Dar atunci când a fost cu mutatul bisericilor a avut probleme multe. S-a luptat mult ca să le salveze împreună cu un domn inginer Iordăchescu.
- Dumneavoastră ce impresie v-a făcut acel apocalips al bisericilor plimbate pe roţi, pe şine, al bisericilor dărâmate cu buldozerele, al şenilelor călcând peste icoane, peste odoare sfinte?
- În ce priveşte demolările, cel puţin ştiu că la Sf. Vineri l-am întrebat atunci de ce n-a putut să facă nimic şi mi-a zis că au venit peste noapte şi n-a mai avut ce face. Dacă Dincă a ordonat: "Veniţi!"...Probabil că au trecut peste ei, peste cei de la Culte, nu l-au mai întrebat pe tata...

"Tata şi dl ing. Iordăchescu au luptat împreună pentru salvarea bisericilor"
- Despre dărâmarea Mânăstirii Văcăreşti, vă aduceţi aminte sau v-a spus ceva tatăl d-voastră dacă s-a implicat în vreun fel?
- Nu ştiu. Ce ştiu este de Mihai Vodă, unde am fost şi eu pe şantier. Probabil că nici acolo, la Văcăreşti, nu a reuşit. Probabil că a reuşit în momentul când a început să aibă legătură cu acest domn inginer Iordăchescu, împreună cu care a făcut lucrările. Tata şi dl ing. Iordăchescu au luptat împreună pentru salvarea bisericilor, adică pentru mutarea, nu pentru demolarea lor. Cei de la Patriarhie vă pot confirma asta. Probabil că împreună au reuşit să convingă că se poate găsi şi altă soluţie decât demolarea. Altfel, era greu să-i convingă. Aşa, dacă le arătai că se poate şi altfel, mai cedau.
- Au fost voci care i-au reproşat lui Teoctist dărâmarea bisericilor. V-a spus tatăl d-voastră dacă putea Patriarhul să oprească demolările, dacă avea el un cuvânt de spus?
- Nu ştiu dacă Teoctist avea relaţii directe cu Ceauşescu. Nu cred că avea acces aşa, oricând şi oricum, la Ceauşescu. Toată relaţia lui cu ei se petrecea prin intermediul Departamentului Cultelor.
- Înainte de '89, Patriarhul a fost în vizită la Roma, la Papa Ioan Paul al ll-lea. A fost şi tatăl d-voastră împreună cu el?
- De plecat nu-mi aduc aminte să fi plecat tata cu Teoctist la Roma, dar probabil că ei aveau un adjunct care se ocupa cu relaţii externe şi care a fost cu el şi la Timişoara, Virgil Constantinescu, care a fost imediat după '89 ambasador în America. Cred că a lucrat în MAE şi nu ştiu cum a ajuns la Culte. Tata mai avea doi adjuncţi la Culte. Unul era Popescu, care, ulterior, a fost cel cu Banca Religiilor şi care a plecat nu ştiu din ce motive prin 1988...
- Ion Popescu, dar acesta, conform unui "armagedon" despre securişti, Armagedon 7, apărut acum câţiva ani în presă, ar fi fost colonel sau general de securitate (SIE)?
- Da, da, nu ştiu din ce motive a plecat foarte repede. Nu ştiu unde a plecat. După care a apărut altul, de la Ambasada României din Grecia, Leon Toader (n.r.- fost la Ambasada din Varşovia), în locul lui Popescu. Probabil că erau anumite funcţii din astea care erau ocupate de...
- Ce ştiţi, ce v-a spus tatăl d-voastră despre trimiterea preoţilor în afară? Tot prin Departamentul Cultelor se făcea?
- Normal, din moment ce se aprobau posturile în România, sigur că se aprobau şi acolo. Dar acolo trebuiau să aibă aprobare şi de dincolo (n.r. - Securitate). Nu cred că puteau pleca altfel...

Sâmbătă 16.XII.1989
ora 8,05 telefon la birou - de la Emil Bobu:
- Ce ştii despre Timişoara?
- ştiu, din informaţiile primite de la insp. terit. al Departamentului că la locuinţa pastorului reformat Laszlo Tökeş este o manifestaţie de simpatie în legătură cu decizia tribunalului de a-l evacua silit din locuinţa parohială având în vedere că episcopia de la Oradea, respectiv episcopul Papp Laszlo, l-a suspendat din funcţie.
- Dincă ştie problema?
- Da, o ştie!
- Bine. O să vorbesc cu el!
ora 8,15 telefon de la Ion Dincă:
- Să luaţi imediat măsuri în legătură cu Tökeş. Ce-aţi făcut până acum?
- Este problema episcopului care în scris a cerut evacuarea pastorului pe calea justiţiei.
- Când era termenul de evacuare?
- Din câte ştiu, ieri pe 15 decembrie!
- şi de ce nu s-a făcut evacuarea?
- Nu cunosc. E problema episcopiei şi a justiţiei.
- Să se meargă urgent acolo şi împreună cu organele locale să se rezolve problema.
- Ce putem face noi?
- Ai sarcina să mergi acolo şi să linişteşti lucrurile. Tob. Bobu a vorbit cu primul secretar. Nu se poate ca un popă să producă dezordine în oraş!
- Am trimis pe inspectorul general care răspunde de judeţe dar nu ştiu ce va putea face! (insp. general Virgil Constantinescu - azi ambasador al României la Waschington)
- Nu e suficient. Te duci dumneata! Primul secretar ştie ce e de făcut! Mă ţii la curent cu ce se întâmplă acolo!
ora 9,00
- discutat cu insp. teritorial care informează că în jurul casei pastorului Tökeş sunt câteva sute de oameni care în mod paşnic, îl susţin.
- îl rog să mă aştepte după amiază la aeroport şi să-mi ţină o cameră la hotel.
- după amiază - la ora plecării avionului, la Otopeni - mi se comunică că va fi o anumită întârziere la plecare deoarece este aşteptat să vină un tovarăş de la CC care trebuie să meargă la Timişoara. După circa 1/2 oră soseşte în avion unde toţi pasagerii erau îmbarcaţi. Nicolae Mihalache, adjunct al şefului secţiei organizatorice a CC al PCR. Mă întreabă - foarte autoritar - "ce dracu e cu popa ăsta de a ridicat în picioare Timişoara?". Îi explic cum stau lucrurile:
- În 1987 - informat că preotul Laszlo Tökeş este suspendat din funcţie de 12 luni de către episcopul Naghi Ghiula - de la Cluj cu care tatăl preotului a avut anumite diferende (i-a fost vicar şi profesor la inst. teologic protestant şi l-a determinat să se retragă datorită neînţelegerilor dintre ei) - am rugat insistent - personal - pe episcopul Laszlo Papp de la Oradea cu care aflasem că familia Tökeş este în relaţii bune, să-l primească pe preotul Laszlo Tökeş la o parohie în eparhia sa. Episcopul mi-a comunicat că n-are loc decât la Timişoara, la parohia nr. 1 - dar pe post de preot supleant, întrucât postul de paroh e ocupat. L-am rugat să-i propună pastorului Tökeş acest post. Lucrurile s-au rezolvat şi un timp totul a mers bine. Episcopul, la insistenţe repetate ale pastorului şi la rugămintea mea, i-a plătit şi retribuţia pentru care episcopia Clujului a refuzat să o facă.
La începutul anului 1989 - episcopul Papp mi-a comunicat în scris că-l va sancţiona pe pastorul Tökeş întrucât la Timişoara acţionează "ca un răsvrătit împotriva bisericii (a episcopiei), dorind să ajungă paroh, că nu recunoaşte autoritatea episcopului şi că doreşte o reformă a regulamentului şi statutului de funcţionare a Bisericii reformate din România în sensul lărgirii drepturilor preoţilor în alegerea episcopului şi în stabilirea atribuţiilor diferitelor instituţii şi demnitari din cadrul bisericii.
Am discutat în câteva rânduri cu episcopul Papp rugându-l să aibă o convorbire personală cu pastorul Tökeş şi să lămurească lucrurile în cadrul bisericii. Episcopul nu a făcut-o comunicându-mi în nenumărate rânduri că n-are ce discuta cu el, că "nu e om de dialog, că a devenit un răzvrătit care se erijează în conducător spiritual al maghiarimii din România, lucru pe care, afirmă şi radio Budapesta şi televiziunea maghiară căruia Tökeş li se adresează frecvent".
L-am rugat să analizeze cu atenţie problema şi să se rezolve corespunzător, lucru pe care episcopul nu l-a făcut. Mai mult, l-a transferat pe pastor la parohia Anteu din judeţul Sălaj. Acesta însă a refuzat să plece din Timişoara, invocând faptul că pentru transferul, numirea sau suspendarea preoţilor e necesar ca prezbiteriul parohiei respective (consiliul parohial) să decidă, fapt real conform regulamentului bisericii în cazul preotului paroh - funcţie pe care pastorul Tökeş o deţinea în fapt (fără aprobarea episcopiei şi confirmarea organelor de stat - Departamentul cultelor conform legii) ca urmare a decesului fostului preot paroh. De altfel, nu numai în acest caz, dar şi în numeroase altele, în eparhia Oradei s-au exprimat nemulţumiri pentru că episcopul Papp, pentru a putea manevra conform dorinţei sale mişcările de preoţi, îi ţinea pe majoritatea pe post de preot supleant în legătură cu care nu erau obligatorii deciziile prezbiteriului parohial.
Ca urmare a refuzului pr. Tökeş de a se muta la Anteu, episcopul a dispus destituirea lui pentru neascultare şi înlocuirea cu un alt preot. S-au purtat din nou câteva discuţii cu episcopul Papp pentru a nu crea tensiune în biserică - mai ales că decizia sa a produs nemulţumiri în rândul preoţimii. Nu s-a găsit însă înţelegere. La insistenţele episcopului, dep. cultelor a dat acordul pentru numirea altui preot - conform statutului bisericii. Pastorul Tökeş nu s-a supus hotărârii episcopiei şi a rămas la post, susţinut de credincioşi. În această situaţie, episcopia a cerut judecătoriei municipale Timişoara să-l oblige să părăsească casa parohială. Justiţia a dat câştig de cauză episcopiei şi după judecarea recursului - care a fost respins - s-a decis evacuarea silită pt. 15 decembrie. Aceasta a determinat manifestarea din jurul casei pastorului.
Menţionez că în toată această perioadă organele de securitate au acţionat sub diferite forme încercând să-l determine pe pastorul Tökeş să respecte hotărârea episcopiei. Trebuie, de asemenea, să remarc că în luna august 1989 am fost chemat de Ion Dincă, fost prim vice prim ministru al guvernului care m-a judecat în termeni foarte duri pentru faptul că nu l-am informat că "un popă reformat desfăşoară activitate antiromânească" şi că e ţinut în funcţie. Mi-a spus că are aceste informaţii de la conducerea securităţii şi că departamentul cultelor nu acţionează. I-am spus că nu cunosc decât diferendele cu biserica. Mi-a cerut o informare scrisă, spunându-mi că în acest scop voi primi date de la Securitate. S-a prezentat în aceeaşi zi col. Crăciun de la dep. securităţii şi maiorul Bordeianu care mi-au cerut ca materialul pe care-l fac pt. Ion Dincă cu datele furnizate de ei să-l prezint şi lor pt. a fi în concordanţă cu ceea ce cond. Dep. Securităţii a raportat.
S-a întocmit un astfel de material şi a fost dat lui Ion Dincă - material în care concluzionam că e o treabă pe care trebuie să o rezolve biserica. Mi-a indicat să se ia măsuri. Singurul lucru pe care l-am făcut a fost să trimit pe dir. Direcţiei Relaţii Culte, Leon Toader, azi consilier la ambasada română din Warşovia, să discute cu pastorul Tökeş şi cu episcopul Papp în vederea liniştirii lucrurilor. Nu s-a reuşit nimic, întrucât pastorul dorind o discuţie cu episcopul pentru a se clarifica, acesta a refuzat categoric.
Prin urmare, totul a rămas pe seama justiţiei, care, aşa cum am arătat a dispus evacuarea.
ora 18,30 - sosesc la Timişoara
Împreună cu Nicolae Mihalache şi cu insp. gen. Virgil Constantinescu am mers direct la primul secretar al cons. judeţean de partid - Radu Bălan - care alertase la prima oră a dimineţii pe Emil Bobu şi pe Dincă.
Împreună ne-am deplasat la casa pastorului Tökeş unde erau adunaţi sute de oameni care manifestau paşnic. În zonă se oprise circulaţia tramvaielor din cauza mulţimii. Nicolae Mihalache mi-a cerut să le vorbesc oamenilor şi să-i determin să se risipească. Am refuzat, spunându-i că n-am ce să le vorbesc, că nu fac nimic rău şi că e mai bine să-i lăsăm în pace.
De menţionat că evacuarea pastorului nu se făcuse, preşedinta tribunalului explicând că de fapt termenul, conf. regl. legale este pentru luni 18.XII.
Întorşi la sediul judeţenei, primul secretar a raportat lui Bobu situaţia. După un anume timp au venit informaţii că manifestanţii se înmulţesc şi că au început să strige lozinci cu caracter politic revendicativ.
Primul secretar şi Nicolae Mohalache au discutat din nou cu Bobu. S-a cerut să se ia măsuri pentru evacuarea pastorului considerându-se că în acest fel lucrurile se liniştesc. A fost chemată la primul secretar preşedinta tribunalului (nu-i cunosc numele) care, prin telefon, a stabilit modul cum trebuie procedat, în câteva convorbiri, cu Maria Bobu, fost ministru al justiţiei.
Primul secretar mi-a comunicat că din partea "conducerii" s-a primit indicaţia ca în cursul nopţii să se facă evacuarea. El m-a informat că în acest scop sunt luate toate măsurile. Problema care se pune este "unde va fi dus". Am stat mult şi m-am gândit ce se poate întâmpla dacă le spun că preotul e suspendat din funcţie, deci n-are un alt loc de muncă. M-a fulgerat gândul că poate - în acest caz să fie arestat şi eventual lichidat. Atunci le-am spus (între timp sosise în sediu şi Ilie Matei, fost secretar al CC al PCR care se afla în Timişoara) că preotul Tökeş e detaşat în comuna Anteu din Sălaj. ştiam că acolo e casă parohială bună şi că, oricum, e mai în siguranţă.
S-a comunicat de către primul secretar lucrul acesta la Bucureşti - lui Emil Bobu. La puţin timp, a sunat la cabinetul primului secretar Tudor Postelnicu care a cerut să fiu chemat să vorbesc cu el. Pe tonul ameninţător cu care nu o dată l-am auzit vorbind, mi-a spus:
- "care e situaţia popii ăluia? E mutat, e revocat? Dar, bagă de seamă ce spui că eu trebuie să raportez exact. M-am menţinut pe aceeaşi poziţie şi-am comunicat:
- A fost mutat de episcopie într-o comună din Sălaj.
- Nu aşa - mi-a replicat - vezi că eu stenografiez. Spune-mi exact şi mai rar. Vei răspunde de asta!
Am dat acelaşi răspuns, precizând comuna Anteu.
Mai târziu, în cursul nopţii, primul secretar mi-a comunicat că s-a decis să se facă evacuarea, cu bagaj cu tot, până dimineaţa şi să fie transportat în Sălaj. A sunat apoi Ion Dincă - fostul meu şef care mi-a indicat să fiu de faţă la evacuare. Nu i-am replicat, gândindu-mă că în prezenţa mea, echipa de evacuare (judecătoarea de care am amintit, executorul legal, miliţia şi securitatea) nu se va deda la acte de violenţă.
La ora 4,30 - după ce cei menţionaţi au sosit la sediu şi au primit sarcina respectivă de la primul secretar - s-a mers la locuinţa pastorului. A fost prezent secretarul Consiliului Popular Judeţean Robu şi insp. teritorial de culte ţeperdel care-l cunoşteau pe pastor, precum şi un securist şi echipa de la miliţie cu mijloacele de transport respective. La plecare am informat pe primul secretar să soţia pastorului este bolnavă şi că ar fi indicat să se dea şi o maşină cu un medic. Mi-a spus că s-au luat măsuri în acest sens. La sosirea în zona respectivă - Piaţa Maria - nu mai era lume adunată - erau cordoane de miliţie şi militari precum şi echipe care făceau curăţenie (în cursul nopţii, în zonă, ca şi în alte părţi ale oraşului, cum mi s-a spus de către cel de la securitate - un maior Radu - fuseseră sparte vitrinele la unele magazine). Uşa la intrarea în locuinţa parohială era blocată. Dinăuntru n-a răspuns nimeni. Atunci echipa respectivă, care, era clar că ştia lucrul acesta, a spart-o cu drugi de fier. Înăuntru a fost găsit pastorul Tökeş cu soţia, foarte speriaţi - precum şi încă 7 sau 8 persoane. Am insistat pe lângă cei prezenţi să nu facă uz de violenţă şi totul să se desfăşoare în ordine. Cei de la justiţie au încheiat un proces-verbal de evacuare pe care pastorul l-a semnat fără nici o ezitare. L-am întrebat dacă mă cunoaşte (Nu ne văzusem niciodată) şi i-am spus să nu-şi făcă probleme că ne vom mai vedea. Doamna a întrebat unde vor fi duşi şi i-am spus să n-aibă grijă, să fie liniştită. Solicitând să ia un medicament pentru că îi este rău, am cerut unuia din cei ce se aflau de faţă să o ajute. Avea în mână o fiolă de papaverină. Au fost îmbarcaţi în două maşini Dacia însoţiţi de miliţieni. Apoi s-a încărcat camionul cu bagajele (n-am mai aşteptat până la terminarea operaţiei).
În continuare, m-a preocupat problema instalării la Anteu, nefiind sigur că postul nu e ocupat, având în vedere că după decizia de transfer aici dată de episcop, pastorul fusese scos din preoţie de către acesta. De aceea, la orele 7,30 m-am dus la mitropolia ortodoxă (de la Hotelul Continental unde eram cazat nu o puteam face ştiind că e supravegheat de securitate) şi am telefonat insp. terit. al Cultelor de la Oradea şi directorului Leon Toader de la Departament cerându-le să aranjeze la episcopie la Oradea (episcopul Papp era bolnav) ca urgent în maximum 3-4 ore să ajungă la protopapal din Sălaj comunicare de numire a pastorului Tökeş la Anteu - de fapt, punerea în aplicare a deciziei anterioare. Într-o oră mi s-a confirmat că s-au luat toate măsurile şi că la Anteu totul este pregătit, inclusiv casa parohială. Apoi, mi s-a transmis de către insp. de la Oradea care avea în raza de activitate şi judeţul Sălaj că totul este în regulă - în sensul că pastorul a ajuns la destinaţie şi a fost instalat.
Am considerat acest capitol încheiat şi am comunicat primului secretar al com. judeţean Radu Bălan lucrul acesta.
Spre prânz m-am dus la judeţ unde am aflat că acţiunile populaţiei din oraş iau amploare, transformându-se în manifestări cu caracter politic; anticeauşist. Manifestanţii au venit la sediu, şi după alungarea echipelor poliţiste de apărare a sediului, au spart intrarea principală, au intrat în sediu, i-au dat foc, l-au devastat. Am ieşit prin spate, aşteptând în continuare mersul evenimentelor. La puţin timp sediul a fost eliberat de către armată (grăniceri şi aviatori în uniformă). În jurul orei 16-16,30 a sosit Ion Coman şi un grup de generali în frunte cu Victor Stănculescu şi Guşe. Pe ceilalţi nu i-am cunoscut. S-a spus că la 16,30 va fi teleconferinţă. Ea s-a amânat însă cu mult. Ce s-a spus acolo e cunoscut. Am înţeles că s-a dat ordin să se acţioneze prin forţa armelor, decretându-se stare de necesitate.
Am plecat de la hotel - dimineaţa! - luni - 18.XII - m-am dus la mitropolie şi am discutat cu un număr de cadre de acolo spunându-le că situaţia e gravă şi să-şi ia măsuri să apere bisericile şi pe credincioşi fiindcă e ordin să se tragă în demonstranţi. Am atras atenţia consilierilor mitropoliei (mitropolitul nefiind în localitate) să aibă grijă la catedrală de bunurile de patrimoniu. Le-am spus să-şi facă slujbele normale conf. programului.
Am discutat şi cu unii reprez. de la alte culte (protopopul catolic Kröiter, vicarul sârb Marcovici, Rîncu - secretarul general al cultului baptist şi Leontine de la penticostali) spunându-le acelaşi lucru - "Asiguraţi-vă securitatea bisericilor şi a credincioşilor pentru că e "stare de necesitate" şi e posibil să se tragă".
A sunat de la Bucureşti mitropolitul Nicolae anunţând că a venit la Istambul şi că în zilele de luni, marţi şi miercuri este la Patriarhie şedinţa sinodului BOR. Am fost de acord să rămână la Sinod. Seara, a venit cineva la Mitropolie să ceară să se deschidă catedrala. Mi s-a spus că cheia e la un preot care locuieşte în altă parte. Am spus să se comunice acelaşi lucru, cei veniţi - unul dintre ei, cum mi s-a relatat, cunoscându-l pe acesta, s-a deplasat acasă la el, l-a luat şi a deschis catedrala, începând să se tragă clopotele.
Noaptea, am dormit la hotel. A doua zi am mers din nou la mitropolie. Mi s-a comunicat că demonstranţii vin în număr mare la catedrală şi cer lumânări pentru cei morţi. Am spus consilierilor şi vicarului administrativ Maier să organizeze mai multe puncte de vânzare a lumânărilor pentru a nu se produce îmbulzeală şi să fie bine aprovizionaţi.
Noaptea am dormit la Mitropolie. A doua zi am mers la judeţeană. Am aflat că au fost mari manifestaţii - cu victime. Era în sediu - pentru "apărare" o echipă de paraşutişti. Am plecat din nou la Mitropolie. Mi s-a comunicat de către Leon Toader, director în departament, că mă caută Ion Dincă. L-am sunat şi m-a întrebat ce e la Bistriţa? I-am spus că penticostalii s-au împărţit în două şi vor autorizaţie. Mi-a spus să-i fac în scris şi va vedea. I-am replicat că e o problemă normală. Mi-a cerut totuşi să dau notă scrisă. La comunicarea procurorului general Popovici - care m-a căutat şi mi-a spus că la Bistriţa cele două grupări penticostale sunt agitate, am comunicat, peste indicaţia lui Dincă, lui Leon Toader să transmită prin insp. de specialitate grupării a doua - să stea liniştită că vom rezolva (Conform atrib. Depart. această problemă era de competenţa acestuia nu a lui Dincă). Lucrurile s-au rezolvat contrar indicaţiilor date de Dincă.
A doua zi - am trecut pe la sediu. Era gen. Victor Stănculescu care mi-a spus să mă retrag că "în curând lucrurile se vor rezolva". Am plecat la mitropolie - unde am petrecut ziua cu colegii (Virgil Constantinescu şi ţeperdel) şi unii din cei din personalul mitropoliei - ieşind din când în când pe stradă. Am văzut tanchete ale armatei cu populaţie împreună (flori - îmbrăţişări etc.).
Noaptea am dormit la mitropolie - mi-a luat bagajul de la hotel consilierul Sîrbu - a doua zi dimineaţa devreme (joi - 21 XII) am plecat - Am căutat împreună cu insp. terit. să ajung la aeroport. Drumul era blocat. N-am putut ajunge nici la gară. Atunci am ajuns - crezând că voi putea lua altă rută spre Bucureşti, am plecat, la Săvîrşin. Am ajuns într-un sat apropiat (la părinţii unui preot pe care insp. îl cunoştea) în ideea de a găsi o soluţie pentru a ajunge, de la o gară apropiată, la Bucureşti. N-am putut merge spre Bucureşti şi am revenit cu trenul la Timişoara, direct în gară de unde am plecat la Bucureşti.
I. Cumpănaşu
23.01.90