Ce este anodonţia, boala genetică manifestată prin lipsa dinţilor

Anodonţia se manifestă prin lipsa dinţilor şi poate fi parţială, când nu cresc doar câţiva dinţi, sau totală, când avem o lipsă totală a dinţilor. Aceasta poate fi diagnosticată atât în copilărie, cât şi la vârsta adultă, după caz. Medicul stomatolog Sorina Stroe, asistent universitar doctor, explică ce este, mai exact, anodonţia, care sunt cauzele, ce implicaţii sociale are această afecţiune şi dacă există şanse de tratament.

„Anodonţia este o boală genetică care determină lipsa mugurelui dentar şi, implicit, imposibilitatea de formare a unui dinte. Anodonţia poate fi totală, însemnând că persoana în cauză nu are niciun dinte, cazuri extrem de rae, sau anodonţie parţială, atunci când lipsesc câţiva dinţi. Cea mai frecvent întâlnită este anodonţia de molar de minte, urmată îndeaproape de cea de premolar 2 şi incisiv lateral superior. Există mai multe studii care demonstrează implicarea anumitor gene în apariţia anodonţiei, deci putem vorbi despre moştenirea genetică drept cauză”, declară medicul stomatolog Sorina Stroe. 

Cum descoperim anodonţia 

„Anodonţia poate fi diagnosticată atât în copilărie, cât şi la vârsta adultă, după caz. Putem avea de a face cu anodonţie de molar de minte, care, de cele mai multe ori, aduce bucurie atât pacientului cât şi medicului, pentru că nu va mai fi necesară extracţia.

Însă anodonţia poate fi şi de premolar, ea trecând adesea neobservată de pacienţi şi fiind descoperită întâmplător la un consult stomatologic, dar şi de incisiv lateral superior. Aceasta din urmă, în schimb, are o serie de implicaţii extrem de neplăcute în viaţa pacientului. Aspectul estetic este puternic afectat, atât prin spaţiul rezultat din lipsa incisivilor laterali, cât şi prin apropierea de canini a incisivilor centrali. Asta dă un aspect nenatural foarte evident”, adaugă medicul stomatolog. 

Impactul lipsei dinţilor asupra psihicului pacienţilor 

„Pacienţii tind să mascheze defectul pricinuit de anodonţia de incisiv lateral prin zâmbetul extrem de rezervat sau chiar prin poziţionarea mâinii în dreptul gurii atunci când zâmbesc. Aceşti pacienţi îşi pierd încrederea în ei înşişi, tind să fie retraşi, nu leagă uşor relaţii sociale şi nu au nici un bun randament profesional din cauza acestor trăsături.  De multe ori, rezolvarea problemei dentare schimbă total viaţa pacientului şi acestea sunt unele dintre cazurile cele mai satisfăcătoare pentru noi, medicii dentişti, creatorii de zâmbete”, explică Sorina Stroe. 

Posibilităţi de tratament pentru anodonţie 

„Nu există nicio posibilitate de a stimula creşterea dinţilor care lipsesc din cauze congenitale. Avem însă tratamentul ortodontic cu deschiderea sau închiderea spaţiilor aferente incisivilor laterali prin apropierea sau îndepărtarea caninilor de incisivii centrali. Decizia se ia întotdeauna în funcţie de cazul clinic şi după măsurători exacte. Odată deschise spaţiile, lipsa dentară se va restaura cu ajutorul implanturilor. Dacă însă spaţiul s-a închis, vom rezolva cu faţete, transformând caninii în incisivi laterali şi premolarii 1 (următorii dinţi după canini) în canini ca aspect. În cazurile extrem de rare de anodonţie totală, proteza reprezintă de obicei cea mai eficientă rezolvare”, încheie medicul stomatolog.