Ce analize e bine să-ţi faci an de an

Ce analize e bine să-ţi faci an de an

Topul celor mai importante investigaţii anuale

Adaugă pe lista lucrurilor de făcut în 2010 investigaţii utile ţie şi celor apropiaţi. Află din paginile următoare ce teste sunt recomandate în funcţie de vârstă, de sex şi de istoricul familial.

După cum le spune şi numele, analizele medicale ne analizează organismul. Cu ajutorul lor, ne monitorizăm starea de sănătate şi depistăm cauzele anumitor simptome. Suntem observaţi medical încă de dinainte de a ne naşte. Din primele zile de viaţă, suntem măsuraţi, palpaţi, auscultaţi şi înţepaţi. Medicii ne testează pentru a elimina riscul unor boli periculoase.

Monitorizează sănătatea

Efectuarea anuală a unui set de analize specifice vârstei, sexului şi factorilor de risc are rol de prevenţie. Ele pot identifica din timp anumite afecţiuni, care sunt astfel prevenite sau tratate mai eficient.

De asemenea, pot semnala eventuale predispoziţii şi pot evidenţia cât de bine ne îngrijim sănătatea, precum şi modul în care organismul răspunde la tratamente. Analizele preventive variază în funcţie de vârstă, unele teste fiind recomandate după 40 de ani. De asemenea, intervalul la care se repetă analizele diferă, în funcţie de starea de sănătate a fiecăruia. Persoanele cu risc mediu de îmbolnăvire se investighează anual. După vârsta a doua, anumite teste se repetă de două ori pe an.

Istoricul familial de boli

Fiecare dintre noi ar trebui să fie la curent cu cazurile de boli din familie. Istoricul familial (antecedente heredocolaterale) trebuie comunicat medicului de familie. Acesta va recomanda investigaţii preventive sau specifice, în funcţie de simptomele resimţite de pacient.

De exemplu, persoanele care au rude apropiate cu maladii tiroidiene (hipertiroidism sau hipotiroidism) îşi vor testa preventiv nivelul hormonilor TSH, T4 şi fT4. De asemenea, se recomandă urmărirea nivelului colesterolului la un copil care are un părinte tânăr cu o boală cardiacă sau cu hipercolesterolemie şi verificarea factorului reumatoid la cei cu părinţi cu poliartrită reumatoidă.

Analizele cu trimitere pot fi gratuite

În perioada iulie 2007 - decembrie 2008, prin Programul naţional de evaluare a stării de sănătate, toţi cetăţenii aveau dreptul, gratuit, la o consultaţie la medicul de familie şi la analizele medicale recomandate de acesta, anual (hemoleucogramă, glicemie, colesterol, transaminaze, creatinină şi uree).

Începând de anul trecut, acest program nu mai este în vigoare, astfel că monitorizarea sănătăţii depinde mult de iniţiativa fiecăruia. Fiecare persoană trebuie să discute cu medicul de familie despre simptome, despre oportunitatea realizării unor investigaţii şi despre cea mai indicată unitate medicală pentru efectuarea acestora.

Astfel, pentru a beneficia de analize medicale gratuite, este nevoie de o trimitere de la medicul de familie sau de la specialist, dar şi de un laborator de stat sau care are contract cu Casa de Asigurări de Sănătate (CAS). Aceasta poate deconta parţial sau total investigaţiile medicale efectuate în cadrul clinicilor particulare, iar în funcţie de acest lucru variază preţul pe care îl suportă pacientul.

Copiii nu fac teste de rutină

Până la vârsta de un an, bebeluşul este urmărit din punct de vedere al greutăţii, auzului, văzului şi al dezvoltării generale. Monitorizarea continuă până la adolescenţă, completată de teste psihologice simple, ce analizează capacitatea de relaţionare cu ceilalţi. Însă copiilor li se fac analize de sânge doar în caz de suspiciuni, la recomandarea medicului pediatru.

De exemplu, se pot impune examene coproparazitologice, pentru identificarea paraziţilor în scaunul celui mic, atunci când se suspectează o infecţie cu viermi intestinali.

Teste pentru nou-născuţi

Investigarea nou-născuţilor se face în primele 48-72 ore de viaţă, prin trei metode de screening.

Screeningul audiologic

-Constă în detectarea de semnale acustice la nivelul urechii nou-născutului, semnale emise de celulele responsabile cu auzul. Lipsa lor este semn de deficienţă a auzului (hipoacuzie). Unii specialişti consideră că testul este necesar doar nou-născuţilor cu factori de risc - provin din familii de hipoacuzici, au mame cu patologie de sarcină (rujeolă, gripă, disgravidii) sau care au luat medicamente toxice pentru ureche, s-au născut prematur sau au suferit traumatisme obstetricale.

Screeningul metabolic

-Depistează fenilcetonuria şi hipotiroidismul, boli foarte grave pentru nou-născut. Fenilcetonuria este cauzată de lipsa enzimei ce transformă fenilalanina în tirozină. Provoacă retard mental şi probleme ale sistemului nervos central. Depistarea se face prin recoltarea câtorva picături de sânge din călcâi, din care se dozează nivelul fenilalaninei. Testarea pentru hipotiroidism se face prin măsurarea nivelului de hormoni tiroidieni. Boala duce la întârzieri ale dezvoltării mentale, fizice şi sexuale.

Screeningul ecografic

-Se aplică nou-născuţilor cu factori de risc pentru displazia de şold, cum ar fi sarcina gemelară, naşterea pelviană (copilul intră în canalul de naştere cu picioarele sau cu şezutul, şi nu cu capul), uter hiperton, care face ca fătul să stea înghesuit.

Specialistul nostru

Dr. Radu Leon George medic de familie,competenţă în fiziokinetoterapie

Medicul de familie ţine evidenţa fiecărui pacient în fişa de observaţie. Acolo se găsesc şi antecedentele personale şi heredocolaterale, adică antecedentele proprii şi cele ale rudelor sale. Se ţine cont de aceste informaţii pentru alcătuirea unei scheme de prevenţie în care sunt incluse dieta, tipul de exerciţii fizice, identificarea factorilor de risc şi evitarea lor pe cât posibil, regimul de viaţă, analizele necesare şi frecvenţa efectuării lor.

În anamneză se insistă asupra antecedentelor heredocolaterale destul de mult, pentru că este mult mai uşor de prevenit decât de tratat orice fel de patologie. Se insistă mai ales asupra bolilor cu posibilitate mare de agregare familială, cum ar fi cancerul, bolile cardiovasculare, diabetul, afecţiunile psihiatrice. Instituirea din timp a unor măsuri de prevenţie poate face „minuni" în cazul acestor persoane.

Medicul trebuie să-i descrie pacientului în ce constă investigaţia

Investigaţii uzuale pentru persoane între 20 şi 40 de ani

Analizele medicale anuale constau în mare parte în măsurarea unor indicatori sanguini ce reflectă funcţia fiecărui organ şi sistem. În plus, medicul de familie va măsura tensiunea arterială, va asculta inima şi plămânii (ascultarea cu ajutorul stetoscopului), va verifica vederea şi reflexele neurologice. Sănătatea dinţilor trebuie păstrată prin controale periodice la medicul stomatolog, la intervale de cel mult un an. Ce investigăm anual:

> Sângele: hemoleucograma completă poate semnala multiple boli, cum ar fi anemiile, leucemiile, inflamaţiile sau stările de deshidratare. Oferă informaţii despre numărul elementelor sanguine (globule roşii şi albe, trombocite), dimensiunea lor, cantitatea de hemoglobină (normal: 11-15 mg/dl). Formula leucocitară evidenţiază procentul în care se găsesc în sânge diferitele tipuri de leucocite (neutrofile, bazofile, eozinofile, limfocite şi monocite). Prin testarea vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH), se pot urmări bolile inflamatorii acute sau cronice, precum şi alte boli. Valorile diferă în funcţie de vârstă şi de sex. Tot prin analiza sângelui este urmărită funcţia de coagulare. Aceasta este evaluată cu ajutorul timpului Quick (timpul de protrombină) sau prin intermediul INR-ului, care derivă din timpul de protrombină. Aceste teste sunt extrem de utile în monitorizarea tratamentelor cu anticoagulante.

> Substanţele minerale din sânge: cea mai importantă este calciul. Calciul ionic seric circulă în sânge nelegat de proteine şi reprezintă fracţiunea activă din punct de vedere fiziologic. Dozarea lui este mai importantă decât cea a calciului total seric.

> Funcţia pancreasului: glicemia este cea mai „populară" dintre analize. Fiecare persoană trebuie să-i urmărească evoluţia în timp şi să se asigure că nu mănâncă înainte de recoltarea sângelui, tocmai pentru a nu deforma rezultatul acestei analize. Reprezintă nivelul zahărului din sânge şi variază în funcţie de momentul în care se face recoltarea sângelui. După un repaus alimentar de minimum 12 ore, valorile normale se situează între 70 şi 100 mg/dl. Diagnosticul de diabet se pune dacă la verificări repetate, pe nemâncate, valorile depăşesc limita superioară.

> Metabolismul grăsimilor: se analizează valorile colesterolului, responsabil de apariţia bolilor cardiovasculare prin formarea plăcilor de aterom pe pereţii vaselor de sânge. Există două tipuri de colesterol, cel „bun" (high density lipoproteins, HDL), cu valori normale peste 45 mg/dl, şi cel „rău" (low density lipoproteins, LDL), cu valori normale sub 130 mg/dl). De asemenea, se urmăresc valorile trigliceridelor. Creşterile acestora se corelează cu obezitatea abdominală şi pot duce la boli cardiace şi la accident vascular cerebral.

> Funcţia hepatică este evidenţia­tă prin dozarea alanin-aminotransferazei (ALT sau ALAT) şi aspartat-aminotransferazei (AST sau ASAT). Nivelul lor creşte în procesele de distrugere hepatică, aşa cum se întâmplă în infecţii (hepatite), dar şi în alte boli ale ficatului.

> Funcţia renală deteriorată duce la acumularea în sânge, peste limite normale, a unor substanţe-indicatori, care în mod normal sunt eliminate optim prin rinichi. Acestea sunt ureea, acidul uric şi creatinina.

> Sumarul de urină oferă informaţii despre densitatea acesteia, pH şi despre prezenţa unor substanţe precum proteinele, glucoza, globulele roşii şi corpii cetonici. Aceste substanţe, în cantităţi crescute, sunt semn de afectare renală sau a tractului urinar (litiază). Urina poate fi investigată şi pentru depistarea unor germeni.

Sarcina, atent monitorizată

Femeile care doresc să rămână însărcinate şi nu reuşesc trebuie să îşi facă teste anti-Chlamydia, anti-Mycoplasma şi anti-Ureaplasma. Este important ca partenerii să îşi cunoască grupul Rh, iar femeile cu Rh negativ să îşi dozeze anticorpii anti-Rh. În sarcină, se fac analize în funcţie de trimestru, pentru depistarea infecţiilor şi anomaliilor cromozomiale, cum ar fi triplul test, recomandat tuturor femeilor.

Tensiunea, un indicator valoros

Medicii recomandă măsurarea tensiunii arteriale (TA) dimineaţa, după odihnă şi după minimum 30 de minute de la consumarea de cafea, de la fumat sau de la realizarea de efort fizic. De asemenea, ea trebuie să fie precedată de cel puţin 5 minute de repaus în poziţie şezând, iar cel investigat nu trebuie să se afle sub tratament cu substanţe ce conţin epinefrină (Bixtonim).

Se poate măsura la ambele braţe, luându-se în considerare valoarea mai mare. Valoarea optimă a TA este de 120/80 mmHg (coloană de mercur). Tensiunile de peste 140 mmHg, respectiv 90 mmHg sunt semnale pentru o boală hipertensivă.

Cantitatea de sânge recoltat variază în funcţie de numărul de analize solicitate

Teste care <<văd>> cancerul de col

Un consult ginecologic anual este obligatoriu pentru toate femeile. În cadrul acestuia se va efectua un examen Papanicolau, cu recoltarea de celule de la nivelul colului uterin. Testul descoperă modificările cauzate fie de cancerul de col, fie de infecţia cu virusul Papilloma (HPV), fie de inflamaţii. Dacă în urma tratamentului medical antiinflamator şi antiinfecţios modificările nu dispar, se impune testarea HPV. Testul depistează prezenţa şi identifică tipul virusului Papilloma, responsabil de majoritatea cazurilor de cancer de col uterin.

Ecografia de sân, o rutină

După vârsta de 30 de ani, se impune realizarea unei ecografii de sân anuale, pentru depistarea cancerului de sân. Toate femeile trebuie să se palpeze lunar, pentru a sesiza modificările de structură a sânului, iar cele cu antecedente familiale de cancer de sân trebuie să înceapă monitorizarea înaintea vârstei de 30 de ani.

Specialistul nostru

Dr. Laura Calustian medic primar hematolog Institutul Oncologic „Prof. dr. A. Treistoreanu", Bucureşti

Valorile la limită ale hemoleucogramei efectuate în cadrul setului de analize de rutină se interpretează în corelaţie cu semnele şi cu simptomele pacientului. Prezenţa acestora va impune trimiterea la specialistul hematolog.

De exemplu, variaţiile faţă de valorile normale ale trombocitelor sau ale indicatorilor coagulării se pot corela cu prezenţa pe piele a unor echimoze şi pete roşiatice care nu dispar la aplicarea presiunii. De asemenea, o hemoglobină scăzută poate avea multiple cauze, care vor fi investigate prin urmarea unui algoritm complex de diagnostic.

După 60 de ani, tensiunea arterială trebuie monitorizată cel puţin lunar

Analize necesare după vârsta de 40 de ani

După vârsta de 40 de ani, setul de analize uzuale ar trebui completat cu câteva teste extrem de utile, care au rolul de a depista din timp boli specifice vârstelor a doua şi a treia.

Prostata şi testiculele, la risc

Pentru bărbaţii cu istoric familial de cancer testicular, autoexaminarea trebuie făcută anual, începând din adolescenţă. Depistarea unui nodul dureros sau unui testicul mărit necesită investigaţii suplimentare, ca ecografia şi depistarea de markeri tumorali în sânge.

După 45-50 de ani, creşte riscul dezvoltării unui adenom sau unui cancer, astfel că se impune o monitorizare anuală a glandei, prin tuşeu rectal, ecografie rectală în cazul depistării unei formaţiuni şi prin dozare de antigen specific prostatic, PSA. Adenomul, tumoră benignă, se află la originea majorităţii problemelor la urinare.

Măsurarea densităţii osoase

Şi după 40 de ani, femeile vor continua să îşi facă, anual, examenul Papanicolau şi ecografia de sân. Odată cu instalarea menopauzei, testele suplimentare vor depista din timp boli induse de lipsa hormonilor sexuali, cum ar fi osteoporoza. Osteodensitometria măsoară densitatea osoasă prin testul DEXA (absorbţiometrie duală cu raze X). Este indicată femei­lor aflate la menopauză şi bărbaţilor care au avut fracturi patologice (produse la solicitări minime), şi în primul rând celor cu vârste de peste 65 de ani.

De asemenea, femeile cu afecţiuni ale glandei tiroide şi cele care au urmat tratamente pentru boli autoimune, cum ar fi lupusul eritematos, au risc crescut de osteoporoză. Alt test util la această vârstă este mamografia, care permite depistarea cancerului de sân în stadii incipiente.

Oferă informaţii sigure şi detaliate

Tomografia computerizată (CT) oferă imagini detaliate ale structurilor interne de la nivelul regiunii cervicale, toracice, abdominale şi pelviene, precum şi de la nivelul membrelor. Preţul variază în funcţie de zona investigată şi de folosirea sau nu a substanţei de contrast.
Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) analizează zona de investigat din punct de vedere tridimensional.

Oferă informaţii în plus faţă de tomografia computerizată şi este utilă mai ales pentru vizualizarea coloanei vertebrale, vaselor sanguine, oaselor şi articulaţiilor.

Colonoscopia permite vizualizarea interiorului intestinului gros, cu ajutorul unui instrument flexibil prevăzut cu o cameră, precum şi prelevarea de ţesuturi pentru biopsie şi extirparea unor tumori.


Utile pentru ambele sexe

Teste pentru glaucom - supranumit şi boala orbirii tăcute, glaucomul afectează nervul optic, ce transmite informaţiile de la ochi la nivelul creierului. Testul este făcut de medicul oftalmolog. Riscul de boală este crescut în cazul persoanelor care suferă de diabet zaharat, hiper- sau hipotensiune arterială, miopie severă sau de migrenă.

Test de sângerare ocultă din scaun - depistează prezenţa de sânge în scaun. Rezultatele pozitive pot fi semn de sângerare la nivelul unui polip benign sau semnul unei tumori maligne la nivelul colonului. În cazul antecedentelor familiale de cancer colorectal, testul se face şi mai devreme de 45 de ani.

Rezultate fals pozitive (adică microsângerări în lipsa unor boli) pot da consumul de carne roşie, efortul fizic intens şi medicamentele precum acidul acetilsalicilic, colchicina, suplimentele de fier, anticoagulantele şi steroizii. Astfel că acestea trebuie evitate timp de cel puţin trei zile înaintea testării.

Radiografia pulmonară - ajută la diferenţierea între bronşită cronică şi cancer pulmonar.

Electrocardiograma (EKG) - permite diag­nosticarea unor tulburări de ritm cardiac, precum şi depistarea antecedentelor de infarct.

Importante la orice vârstă

Ecografia abdomino-pelviană este o metodă noninvazivă care „vede" organele interne, fiind utilă la orice vârstă, atât în caz de simptome deranjante, cât şi pentru prevenţie.

Dermatoscopia reprezintă fotografierea leziunilor pielii şi în principal a aluniţelor, cu ajutorul dermatoscopului. Acesta este un aparat care oferă o imagine mărită şi bogată în detalii a leziunii. Permite diagnosticarea melanoamelor şi stabilirea limitelor de siguranţă în care trebuie realizată excizia lor chirurgicală. În plus, imaginile aluniţelor expuse riscului de malignizare (cele care se freacă frecvent de haine) sunt stocate şi pot fi comparate în timp.

Specialistul nostru

Dr. Marian Zota gastroenterolog competenţe în ecografie

Efectuarea preventivă a unui bilanţ al stării de sănătate vine în sprijinul ideii de screening. Ecografia abdomino-pelviană (generală) este una dintre investigaţiile care trebuie efectuate în cadrul acestui bilanţ anual. De la ecografia generală există câteva nuanţe care intervin ca evaluări de intenţie secundară:

-ecografia tiroidiană, ecografia de părţi moi, ecografia endovaginală, ecografia transrec­tală prostatică, ecografia cardiacă sau ecografia vasculară Doppler, ecografia transfontanelară (a creierului copilului mic).

Ca ritmicitate, există situaţii în care examenul ecografic este inclus într-un protocol de urmărire. De exemplu, în cazul cirozelor hepatice, se recomandă ca, la fiecare 6 luni, să fie efectuată o ecografie pentru cancerul hepatic. În cazul cancerelor de tub digestiv, ecografia abdominală, în primul rând hepatică, este recomandată din trei în trei luni, în primii doi ani postoperator, ulterior la şase luni.






Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: