The Telegraph: într-un final, Uniunea Europeană s-a comportat exemplar în cazul România

Uniunea Europeană a acţionat exemplar în gestionarea crizei politice din România, deşi organismul suprastatal sărăceşte naţiunile membre, restrângându-le spiritul democratic şi liberatea, comentează un membru al Parlamentului European.

Daniel Hannan, europarlamentar şi jurnalist britanic, militează pentru susţinerea statului de drept în România în contextul „tentativei de puci” care a marcat ţara noastră prin încercarea Guvernului USL de a-l demite pe preşedintele Traian Băsescu.

Într-un comentariu postat pe ediţia online a publicaţiei britanice „The Telegraph”, Daniel Hannan explică de ce iubeşte şi apără România, mai ales în ceea ce priveşte relaţia acesteia cu Uniunea Europeană, organism suprastatal care, în opinia sa, sărăceşte naţiunile membre, restrângându-le spiritul democratic şi liberatea.

„În timpul vacanţei în care a intrat Parlamentul European, mi-am petrecut aproape toată săptămâna în Bucureşi, militând pentru statul de drept”, scrie Hannan, care continuă prin a explica afinitatea pe care o are faţă de poporul român.

De ce? În principiu, presupun, pentru că îmi plac românii, majoritatea românilor.

Îmi plac disidenţii intelectuali care s-au zbătut să-şi menţină cultura la un nivel ridicat într-unul dintre cele mai groaznice tiranii din spatele Zidului Berlinului.

Îmi plac noile generaţiile, prea tinere pentru a-şi aminti de Ceauşescu, dar suficient de destupate pentru a înţelege că în ţara lor nu este o democraţie normală.

Îmi place regele exilat Mihai, un om de-o vârstă fragedă în 1944 când a răsturnat dictatura fascistă a mareşalului Antonescu şi a restabilit poziţia ţării sale, raliind-o la cauza Aliaţilor.

Este greu să-ţi imaginezi că ţara asta a fost, în mod constant, condusă prost de politicienii ei.

În 1990, am privit din Piaţa Universităţii cum studenţii erau asaltaţi de grupurile de mineri chemate în capitală de aparatcicii (membru marcant al Partidului Comunist, autorul referintu-se la Ion Iliescu, n.r.) însetaţi să preia puterea în stat.

Aparatcicii au obţinut ce şi-au dorit, mai mult sau mai puţin, până în zilele noastre. Dar asta nu înseamnă că România este condusă de comunişti.

Cu câteva excepţii, conducătorii ţării au reuşit să ţină în propriile mâini instituţiile politice ale României. Mult mai important de atât, ei au reuşit, mai ales la nivel local, să prădeze statul de controlul judiciar.

De fapt, despre asta este vorba în criza actuală.

La începutul acestui an, fostul premier Adrian Năstase a fost condamnat pentru corupţie. Spre oroarea colegilor săi socialişti, care s-au aşteptat până în ultimul moment la o scăpare, vechiul şef este acum la închisoare.

Evenimentul a declanşat acţiunile situate în afara legii împotriva preşedintelui Băsescu, emiterea ordonanţelor de urgenţă şi capturarea instituţiilor statului.

Câţiva socialişti, terifiaţi de precedentul creat prin încarcerarea lui Năstase, sunt hotărâţi să preia controlul asupra preşedinţiei şi, prin asta, asupra dreptului de a numi judecători.

Din acest motiv a fost pus în scenă spectacolul grotesc al suspendării şi al tentativei de demitere a preşedintelui, sub pretextul de remediu la autocraţie, cu atât mai mult cu cât se pot servi (premierul Victor Ponta şi ceilalţi oficiali USL, n.r.) de o majoritate parlamentară.

Pe de altă parte, nu pot să nu precizez că Uniunea Europeană s-a comportat exemplar. Celorlalte capitale europene, printre care şi Bruxelles-ul, au pus presiune pentru a preveni înlăturarea preşedintelui fără a ţine cont de procedurile legale şi sfidând, în mod vădit, o hotărâre clară a Curţii Constituţionale.

Daniel Hannan atrage atenţia că cei cărora li se cuvin cele mai multe merite sunt chiar „socialiştii europeni, care s-au dezis de aliaţii lor români”.

În prezent, principala grijă care priveşte UE este ca nu cumva, îmbătată de succes, să stabilească o procedură formală de acţiune împotriva oricărui stat membru care nu se comportă cum se cuvine.

Acest lucru ar fi o greşeală. Orice astfel de procedură ar fi în scurt timp politizată şi întoarsă împotriva tuturor guvernele nepopulare sau eurosceptice.

În orice caz, evenimentele din ultima lună ne demonstrează câte pot obţine statele independente. Şefii guvernelor, exprimându-şi dezaprobarea faţă de un omolog de-al lor, l-au mişcat pe acesta din urmă mai mult decât protestele din ţara sa de origine.

Luaţi aminte de aceste cuvinte parcă prevestitoare, scrise în urmă cu două secole şi jumătate de istoricul britanic Edward Gibbon, în lucrarea sa „Declinul şi Prăbuşirea Imperiului Roman”:

„Divizarea Europei într-un număr de state independente, conectate, cumva, unul de celălalt prin asemănări generale de religie, de limbă şi de obiceiuri, este benefică pentru libertatea omenirii. Un tiran modern, care nu va întâmpina rezistenţă în sinea sa sau în sânul poporului, va resimţi curând o constrângere gentilă din partea omologilor săi străini.”

Asadar, sistemul funcţionează, conchide Hannan.