Pe ce s-a bazat rețeta succesului lui George Simion în diaspora - analiză Politico

Alegerile prezidențiale din România au oferit o imagine clară a rupturii dintre țară și cei plecați din ea. Cu un scor zdrobitor în diaspora, liderul AUR, George Simion, a reușit să transforme frustrarea românilor plecați la muncă în Occident într-o forță electorală care acum amenință să-l propulseze în fruntea statului, scrie Politico.

George Simion, liderul AUR/FOTO:Facebook

Cu aproape 40% din votul general și peste 60% în diaspora, Simion nu doar că a intrat detașat în turul al doilea, dar a și confirmat ceea ce se contura de luni de zile în sondaje și pe rețelele sociale: electoratul extern, în special cel din Italia, Spania și Germania, s-a radicalizat. Și-a pierdut încrederea în sistem, dar și discernământul civic, iar în locul unei oferte raționale a îmbrățișat un discurs ultra-naționalist ambalat în live-uri și clipuri virale.

„Eu nu știu dacă cei din diaspora înțeleg că prin votul lor pot distruge această țară”, avertiza economistul Cristian Păun la o televiziune locală. Declarația, deși radicală, reflectă o teamă reală: că în absența unui dialog autentic între stat și cetățenii săi plecați, aceștia au devenit vulnerabili la populismul de rețea, în care emoția bate fapta, iar promisiunile imposibile sună ca revelații divine.

Ce caută diaspora la Simion

Aproximativ patru milioane de români locuiesc și muncesc în străinătate, căutând oportunități economice și educaționale mai bune în afara țării est-europene cu 19 milioane de locuitori.

Italia, Spania și Germania găzduiesc cel mai mare număr de expatriați români. În toate cele trei țări, alegătorii l-au susținut în masă pe Simion, peste 70% din voturile exprimate mergând către liderul de extremă dreapta.

Mulți fac munci adesea prost plătite, și și-au găsit un cămin politic în politicile și retorica lui Simion, un instigator la gloată ferm anti-sistem, care a dat vina pe clasa politică stagnantă pentru multe dintre problemele țării.

„De obicei, cei din Spania, Italia, majoritatea sunt lucrători sezonieri, deci cei care au părăsit țara din cauza a ceea ce consideră a fi condiții socioeconomice foarte precare pentru ei”, a declarat Oana-Valentina Suciu, profesor asistent de științe politice la Universitatea din București.

Cei aproape patru milioane de români plecați, în special muncitori din construcții, îngrijitori, șoferi sau lucrători sezonieri, s-au simțit băgați în seamă de Simion. Nu pentru că le-ar fi oferit soluții realiste — ci pentru că i-a vizitat, le-a vorbit direct și i-a validat în frustrările lor. A fost suficient pentru ca el să devină, în ochii multora, „salvatorul”, „liderul”, „mesia”. Un politician cu chip de revoltat, nu de diplomat.

Deși economia României și-a revenit semnificativ în deceniile de la ieșirea din dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu, țara este încă afectată de corupție și de un nivel de trai mai scăzut decât țările mai bogate din vestul și nordul Europei.

„Simion a fost singurul care a vizitat literalmente zonele sărace din România și comunitățile românești din diaspora, așa că el a fost cel care, aparent, le-a acordat atenție — chiar dacă, de fapt, soluțiile pe care le propune sunt complet nerealiste”, a spus Suciu.

Pentru votanții săi, însă, nu contează fezabilitatea, ci tonul și direcția: împotriva „sistemului”.

Pentru alți alegători, a spus ea, susținerea lui Simion ținea mai puțin de politicile sale concrete și mai mult de opoziția față de sistem.

„Ei [expatriații români] merg întotdeauna împotriva sistemului, indiferent cine sunt candidații”, a spus ea. „De obicei, aleg ceea ce consideră a fi un outsider.”

Anti-occidentalismul de pe TikTok

Simion nu s-a sfiit să adopte agenda radicală a dreptei internaționale. Susține viziunea MAGA a lui Trump, vrea unirea României cu Republica Moldova, se opune ajutorului militar pentru Ucraina și declară, senin, că va încălca legislația UE dacă o consideră „dăunătoare”.

În acest peisaj, TikTok-ul a devenit principalul său canal de propagare. Cu peste 1,4 milioane de urmăritori și 30 de milioane de like-uri, Simion a reușit să creeze o prezență aproape permanentă în viețile digitale ale alegătorilor săi. „Îl vezi peste tot. Se filmează singur, încontinuu. Pare autentic, de-al lor”, spune Vlad, un român din Belgia. Fără să dea nume, el admite că majoritatea celor din diaspora nu au educație superioară și trăiesc în condiții dure, izolați de restul societății. „TikTok-ul i-a adus pe toți împreună, într-o bulă anti-orice.”

„Este un produs TikTok și și-a lansat întreaga mișcare pe baza dezinformării legate de Covid, printre altele”, a spus el.

Partidul AUR al lui Simion a alimentat teorii ale conspirației în timpul pandemiei de Covid-19, opunându-se măsurilor guvernamentale de limitare a răspândirii virusului și răspândind minciuni despre vaccinuri pentru a surclasa un val de sentimente anti-științifice.

„Practic, din cauza TikTok, a explodat în timpul pandemiei... face live-uri pe TikTok tot timpul, se filmează peste tot, așa că emană o personalitate cu adevărat autentică pe care și-a construit-o”, a spus Vlad.

Nu este prima dată când rețelele sociale influențează masiv votul. Alegerile anulate din noiembrie, în urma descoperirii unei operațiuni de influențare pe model rusesc în favoarea altui naționalist, Călin Georgescu, arată că terenul era deja pregătit.

România, între două radicalisme

Ce face această confruntare inedită — între George Simion și Nicușor Dan — cu adevărat periculoasă este că amândoi sunt percepuți ca „anti-sistem”, deși vin din lumi politice total diferite. Simion este produsul unui val populist cu accente autoritare, Dan reprezintă tehnocratismul pro-occidental. „Este un vot de respingere a coaliției aflate la putere. Românii vor alege între un ultra-naționalist și un candidat pro-european”, subliniază Oana Lungescu, fost purtător de cuvânt NATO.

Într-un context în care clasa politică tradițională pare să fi pierdut contactul cu realitatea, iar presa mainstream este ignorată în favoarea „influencerilor” de criză, viitorul președinte al României va fi decis nu de soluții, ci de cine reușește să strige mai tare într-o țară obosită de promisiuni, notează Politico.