Modelul catalan pentru autonomia secuiască, susţinut oare de UDMR?

Imagine cu liderii mişcării de independenţă a Cataloniei în frunte cu Carles Puigdemont

Zilele trecute, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc/CNS, Izsak Balazs, a anunţat predarea către autorităţile naţionale competente a semnăturilor de susţinere a iniţiativei cetăţeneşti europene privind regiunile naţionale. Impactul acestei ştiri pentru majoritatea publicului românesc este unul minor, însă în spatele demersului pot fi identificate câteva lucruri care ne-au atras atenţia.

Aminteam şi cu alte ocazii că modelul catalan pare să fie unul de inspiratie pentru anumite formaţiuni precum Consiliul Naţional Secuiesc.

Modelul catalan

Printre ţările în care a fost strâns numărul minim de semnături se numără şi Spania, situaţie deloc surprinzătoare, din moment ce şi acolo există o regiune care doreşte să se separe de ţara-mamă: Catalonia. Doar că spaniolii sunt cu un pas înaintea noastră: Deşi catalanii aveau statut autonom din 1978, acest lucru nu i-a împiedicat să ceară mereu mai mult şi să pună toate neajunsurile vieţii de zi cu zi pe seama guvernului spaniol chiar dacă "comunitatea autonomă" avea propriile instituţii (parlament, consiliu guvernamental, preşedinte, curte de justiţie). Catalonia beneficiază de cea mai largă autonomie din UE, având cele mai largi prerogative de autoguvernare...şi totuşi...asta se pare că nu a fost suficient... 

Astfel s-a ajuns la adoptarea noului statut de autonmie catalan, în 2006, care a aprins spiritele deja amorsate. Catalanii au pretins trecerea de la "naţionalitate" la "naţiune" (oare câţi români ar sesiza diferenţa!) şi au decis că limba catalană are "statut preferenţial" faţă de cea spaniolă, aspecte nepermise de Constituţia Spaniei. De aici şi până la organizarea unui referendum pentru independenţă nu a mai fi fost decât un pas. 

Cu tot acest istoric conflictual, surprinde, sau poate nu, decizia domnului Izsak Balazs de a se întâlni, la 1 iulie 2021, cu preşedintele exilat al Cataloniei, Carles Puigdemont, la sediul său din Belgia (sznt.org/hu/cikkek/1462-puigdemont-az-en-hazam-a-ti-hazatok). Catalanul se află la Waterloo, de teama autorităţilor spaniole, fiind condamnat la închisoare pentru "răzvrătire", deoarece a adus Catalonia în pragul unui război civil. Totuşi, se pare că maghiarii care susţin autonomia îl consideră un model de urmat şi îi cer sfaturi pentru a face şi ei progrese pe calea bătătorită de acesta şi poate, de ce nu, pentru a se inspira din ceea ce a facut acesta în trecut pentru ca independeţa Cataloniei să devină realitate. 

Statutul de autonomie secuiesc

Izsak Balazs şi CNS nu sunt voci singulare în peisajul discursului pro autonomie al maghiarilor autohtoni. Şi UDMR, în pofida aparenţei europene şi moderate, s-a manifestat apreciativ la adresa modelului catalan în trecut. În martie 2014 liderul UDMR, Kelemen Hunor, afirma că ungurii trebuie să aducă Catalonia în Ardeal, ca obiectiv pentru europarlamentarii pe care se pregătea să îi trimită la Bruxelles. Asta în condiţiile în care îcă de pe atunci diverse voci din Catalonia susţineau necesitatea independenţei regiunii de Spania

Însă UDMR nu s-a oprit doar la declaraţii.....evident că este prea greu să crederm că nu este o coincidenţă faptul că UDMR, prin parlamentarii prieteni cu CNS şi Izsak Balazs, Biro Zsolt-Istvan şi Kulcsar-Terza Jozsef-Gyorgy, nu a pregetat să introducă de patru ori consecutiv "Statutul pentru autonomie al Ţinutului secuiesc" pe ordinea de zi a Parlamentului României (ultima oară provocând o adevărată furtună politică la Bucureşti, în aprilie 2020). De fiecare dată, evident, propunerea a primit avize peste avize nagative şi a fost respinsă de parlamemnt. Adică, pe scurt, Kelemen Hunor a fost de acord ca UDMR să îşi asocieze imaginea cu Statutul pentru autonomie şi iniţiatorii lui, iniţiatori care în urmă cu câteva zile s-au întâlnit şi au aplaudat demersurile pentru independenţă ale preşedintelui catalan în exil. 

Unde se poate ajunge?

Pare că modelul catalan deja începe să fie pus în aplicare, pas cu pas. Oare până unde sunt dispuşi să meargă liderii UDMR? Nu a auzit nimeni vreo delimitare din partea lui Kelemen Hunor faţă de modul periculos în care au evoluat, la un moment dat, evenimentele din Barcelona. Cum, nici acum, nu am auzit vreo delimitare a lui Kelemen Hunor faţă de întâlnirea lui Izsak Balazs cu Carles Puigdemont, în condiţiile în care colaborarea UDMR-CNS s-a concretrizat prin înaintarea nu doar odată, ci de patru ori, a Statutului pentru autonomie în parlament! 

Oare lecţia hispano-catalană nu ne spune nimic? Cine mai crede că proclamarea "autonomiei" rezolvă mulţumitor şi durabil lucrurile pentru cineva? Cine mai crede că aceşti profitori electorali ai "autonomiei ca panaceu care rezolvă toate problemele" vor ezita să ceară şi independenţa ţinutului secuiesc dacă asta ajută pentru următorul scrutin. Eu unul nu mai am nicio îndoială...    

Editorial de Ionel Grigorescu