Cum să câștigi un referendum
0
Un referendum câștigat este, de fapt, rezultatul îndeplinirii unor pași succesivi în timpul campaniei premergătoare votării, după cum arată un material publicat de BBC News care prezintă sfaturile câștigătorilor, dar și ale învinșilor în diferite referendumuri din Marea Britanie.
Referendumurile reprezintă o luptă pe viață și pe moarte între cele două părți participante, care nu vor mai înfrunta vreodată la urnele de votare, relatează reporterul politic Brian Wheeler, de la BBC News. Nicio parte nu va apela la o coaliție sau la vreun compromis, deoarece câștigătorul obține victoria totală în urma acestei proceduri.
Pașii pentru o victorie la referendum se bazează pe campaniile premergătoare acestuia.
Chiar dacă fiecare campanie este diferită, există, totuși, și factori comuni, pe care jurnalistul britanic îi analizează din perspectiva referendumurile viitoare din Marea Britanie, care vor avea ca obiect relaţia țării cu Uniunea Europeană, reforma Camerei Lorzilor şi independența Scoției.
O campanie ca-n filme
Tinerii strategi din spatele campaniei din 2004 de blocare a planurilor lui John Prescott care intenționa să formeze o adunare regională în partea de nord-est a Angliei, s-au inspirat din filmele de război, mai exact din pelicula „Patton” a generalului George C. Scott. Urmând exemplele din film, strategii au decis că nu este suficient să-ți aperi propriul teritoriu, ci trebuie să înaintezi și să-ți destabilizezi inamicul.
„Principalul șiretlic este să-i ataci punctele puternice și să câştigi, pentru că atunci oponentul nu va mai putea riposta iar tu vei putea să-i aplici lovitura de grație”, scrie fostul strateg al campaniei de respingere a referendumului din North East, William Norton, în cartea sa „White Elephant: How the North-East Said No”.
Tacticile descrise în cartea lui Norton, dar și succesul campaniei împotriva votului alternativ de anul trecut din Marea Britanie, reprezintă lecții sigure pentru câștigarea unui referendum.
Află cu cine te confrunți!
Director de campanie în cadrul referendumului privind votul alternativ din Marea Britanie, Katie Ghose, recunoaște că nu a stabilit linii de atac în „bătălia” din 2011 pentru schimbarea sistemului de vot de la Westminster, în ciuda faptului că rivalii săi au elaborat o „campanie clasică de NU”. „Trebuie să fii conștient de realitatea dură pe care o confrunți. Nu poți schimba radical opinia publică în perioada campaniei”, precizează Ghose.
Analistul BBC, Brian Wheeler, atrage atenția că unele dintre principalele reguli este să nu vorbești doar pentru susținătorii campaniei, indiferent ce promovează.
Totodată, Wheeler susține că tabăra care are un pas înainte în alegeri este adesea cea mai vulnerabilă și are toate șansele să piardă, pentru că, adesea, își subestimează rivalul: „Un avans timpuriu poate fi fatal".
„Nu ai nevoie întotdeauna de un mesaj pozitiv", vine următorul sfat publicat în materialul BBC „Folosind sloganul «O persoană, un vot», am transmis un mesaj pozitiv și am evidențiat, de asemenea, că votul alternativ ar fi, de fapt, un pas în spate pentru democrație”, explică Matthew Elliot, directorul campaniei „NU votului alternativ” și, în prezent, liderul Alianței Contribuabililor.
Să determini opoziția să joace în hora ta, după regulile stabilite de tine, este partea cea mai importantă din orice campanie de referendum. Strategii campaniei „Împotriva votului alternativ” au susținut că acesta ar costa 250 milioane de lire, fapt infirmat ulterior de tabăra adversă. Cu toate acestea, publicul auzise deja că implementarea votului alternativ „ar costa 250 milioane de lire” și cu siguranță li s-a întipărit ideea undeva în minte. Este o metodă de anihilare a adversarului prin care un referendum poate fi câștigat sau pierdut.
Fă-l relevant pentru oamenii de rând!
Matthew Elliott atrage atenția că „afacerile constituţionale sunt abstracte pentru majoritatea populației, mai preocupată de problemele cotidiene, precum păstrarea locului de muncă și educarea copiilor lor. Trebuie găsită o modalitate pentru a face acest lucru relevant pentru viaţa lor zilnică”. Directorul de campanie împotriva votului alternativ oferă un exemplu de „ajutor” venit chiar de la oponenții săi: „Liderul Partidului Liberal Britanic, Nick Clegg, ne-a ajutat deoarece membrii Parlamentului au votat pentru mărirea taxelor școlare”.
Până în acel punct, toți liberalii erau în favoarea scoaterii taxelor școlare, așa că schimbarea la 180 de grade a poziției lor le-a subminat popularitatea și le-a evidențiat promisiunile încălcate. Altfel spus, tabăra lui Clegg și-a generat singură eșecul, oferind „o mână de ajutor” oponentului său de campanie, Matthew Elliott.
Nu apela la celebrități!
Declan Ganley, om de afaceri și activist politic irlandez care a militat cu succes pentru votul împotriva Tratatului de la Lisabona în 2008, susține că "nu ai nevoie de celebrităţi". Vedetele pot diviza opinia publică și nu te ajută întotdeauna să transmiți mesajul dorit alegătorilor. Oamenii de afaceri de succes şi academicienii reprezintă o cale mai sigură pentru câștigarea unui referendum, mai cu seamă dacă acesta vizează locuri de muncă sau chestiuni economice.
N-ai nevoie de politicieni, ci de partidele lor!
În zilele noastre votul antipolitic este o forță puternică, dar un referendum este totuși o alegere, iar acest lucru înseamnă atragerea unei majorități. Pentru a atinge acest scop este necesar să te afiliezi structurilor unui partid existent.
Director de campanie în cadrul referendumului privind votul alternativ, Katie Ghose, precizează că marele său regret constă în „încercarea de a construi o mașină a partidului în doar câteva luni. Nu poți face așa ceva”. „Nu poți câștiga războiul fără sprijinul unui partid politic mare”, adaugă Ghose.
„Nu” poate înseamna „Da”
Declan Ganley crede că toată campania „Împotriva votului alternativ” începe cu 5% până la 10% dezavantaj pentru că nu susține un mesaj afirmativ.
Totodată, Ghose susţine că cei care luptă împotriva menţinerii status quo-ului - care este de obicei campania pentru NU - pleacă din start cu un mic avantaj deoarece cetăţenii nu vor să rişte o schimbare.
Primul referendum britanic la nivel național, cu privire la membrii din Comunitatea Economică Europeană, a fost câștigat de campania pro. Având în vedere că Marea Britanie este membră a Comunității Economice Europene din 1975, votul afirmativ a păstrat situația de fapt. De asemenea, votul a fost favorizat de o dezordine economică adâncă.
Uneori însă „chiar nu poţi câştiga". Poţi avea cele mai strălucite tactici şi cei mai mulţi bani, dar dacă situaţia politică şi economică este împotriva ta, vei pierde cel mai probabil,.
Ceea ce important la referendum este că populația are întotdeauna răspunsul final. Și după cum știu toți democrații, ei nu greșesc niciodată, conchide Brian Wheeler, de la BBC News.
Se încarcă comentariile...
