Ce relații ar trebui să aibă România cu China, țara care i-a împărțit pe europeni. Expert: „Ne cam ferim să discutăm acest aspect“

0
Publicat:

Vizita președintelui în China a readus în discuție poziționarea UE față de Beijing, într-un moment în care relațiile economice dintre cele două părți sunt mai strânse ca oricând, în timp pe plan politic ele sunt competitoare.

Xi Jinping și Emmanuel Macron. FOTO EPA EFE
Xi Jinping și Emmanuel Macron. FOTO EPA EFE

Dacă în Occident există o întreagă dezbatere pe această temă, în România subiectul e ca și inexistent. „Adevărul” a stat de vorbă cu profesorul universitar Liliana Popescu, expert în relații internaționale, profesor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) din București, despre cum ar trebui să arate relațiile sino-române.

Conflictul din Ucraina și apropierea dintre Federația Rusă și China, mari rivale pentru zeci de ani, au ținut capul de afiș în 2022, dar și în acest an. Chiar și pe fondul intensificării relațiilor sino-ruse și a temerilor că Beijingul ar putea acorda Moscovei mai mult decât un sprijin diplomatic, țări ca Germania, Franța și Spania au făcut totul pentru a strânge și mai mult relațiile comerciale cu China. Astfel, Olaf Scholz, cancelarul Germaniei, a vizitat China, la finele anului trecut, iar cele două părți au anunțat noi contracte de zeci de miliarde de euro.

Contractele și dezbaterea anului în Europa

Același succes l-a avut și vizita președintelui Franței, Emannuel Macron, în timp ce premierul Spaniei, Pedro Sanchez, nu s-a sfiit să declare că „lumea ar trebui să asculte China pentru a găsi o cale de ieșire din războiul din Ucraina”, provocând rumoare în marile cancelarii europene.

Însă declarația cea mai controversată i-a aparținut lui Macron, care după ce a anunțat noi contracte în valoare de aproape 100 de miliarde de euro între China și Franța a îndemnat Uniunea Europeană să evite orice implicare în problema Taiwanului, de partea SUA sau a Chinei.

Afirmațiile sale au stârnit o adevărată furtună în presa de peste Atlantic și în cea europeană. Declarațiile lui Macron au fost ulterior întărite de președintele Consiliului European, Charles Michel.

În România, discuțiile pe tema relațiilor româno-chineze au fost mai degrabă marginale, deși există voci care susțin că Bucureștiul ar trebui să profite de disponibilitatea Chinei de a investi în Europa, în timp ce alte opinii sunt că România ar trebui să limiteze pe cât posibil orice relații și orice schimburi cu această țară.

Liliana Popescu, profesor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București, a vorbit cu „Adevărul” despre complexitatea relațiilor sino-române.

Liliana Popescu e profesor la SNSPA. FOTO Arhivă personală
Liliana Popescu e profesor la SNSPA. FOTO Arhivă personală

În ce privește relațiile dintre România și China cred că ar fi bine să ne uităm atât în trecut, cât și în prezent. Înainte de 1990, România a avut o relație foarte bună cu China, relație care a fost apreciată atât de China cât și de SUA în perioada de destindere a relațiilor dintre SUA și China, în anii 70. Atât pentru România, cât și pentru SUA, China reprezenta un contrabalans față de relațiile cu URSS. În anii 90 am avut multe vizite la nivel înalt de ambele părți, România și China”, amintește Liliana Popescu.

O nuanță importantă

Ulterior, România a aplicat pentru a deveni membră UE în 1995 și în 1999 a obținut invitația. Între 2000 și 2004 au avut loc negocierile de aderare și în 2007 am devenit stat membru UE. Practic, noi acum funcționăm ca parte a UE, deși suntem stat suveran și independent, explică experta.

Ea amintește și că, având în vedere anvergura economică a statului chinez, precum și pe cea politică, România se coordonează cu partenerii europeni. În documentul strategic al UE din 2019, referința la China sună așa: „China este, în același timp, în diferite zone de politică, un partener de cooperare cu care UE are obiective strâns aliniate, un partener de negociere cu care UE trebuie să găsească un echilibru de interese, un concurent economic în urmărirea leadership-ului tehnologic și un rival sistemic care promovează modele alternative de guvernare”.

În prezent, China are o relație foarte apropiată cu Rusia, chiar dacă recent a surprins și pentru prima dată a susținut rezoluția ONU în care Federația Rusă a fost numită agresor. Totuși, în continuare, așa cum arată experta, cele două state se coordonează din multe puncte de vedere, inclusiv militar.

China, „competitor global” pentru România

„Acest fapt creează dificultăți de înțelegere a ceea ce urmărește China, mai ales în rândul europenilor. Deci într-un sens nu se poate vorbi despre o neutralitate a Chinei. Pe de altă parte, China a fost lovită semnificativ economic de prezența războiului din Ucraina. Totuși, relațiile comerciale dintre UE și China se află la cotele cele mai înalte. În România avem nevoie să conștientizăm și să înțelegem mai mult ascensiunea economică fulminantă a Chinei. Am sentimentul că ne cam ferim să discutăm acest aspect. Și el e important: pentru aliații noștri, SUA, NATO, UE, e important pentru întreaga lume”, adaugă ea.

Liliana Popescu reamintește și că NATO vorbește în conceptul său strategic din 2022 despre China ca fiind „o provocare sistemică”. În strategia de securitate națională a SUA din octombrie 2022, stă scris așa: „Republica Populară Chineză dovedește intenția și, tot mai mult, capacitatea de a remodela ordinea internațională în favoarea unei lumi care înclină terenul de joc global în beneficiul său, chiar în condițiile în care Statele Unite rămân angajate în gestionarea responsabilă a acestei competiții.”

Având în vedere importanța crescândă a Chinei la nivel internațional, pentru România și pentru noi românii devine absolut necesar să cunoaștem mai bine acest competitor global – din punct de vedere economic, politic, cultural, spiritual și uman. În ce privește deciziile de a strânge relațiile cu China, acest aspect ține de modul în care puterea din România reușește să calibreze raporturile cu toți aliații săi pornind de la interesele României în actualul context internațional”, mai spune Liliana Popescu.

În opinia ei, avantajul României este că în trecutul său nu foarte îndepărtat a avut experiența unui regim așa-zis comunist și generațiile mature înțelegem mai bine condiția cetățenilor chinezi, modul de organizare politică, cât și aspirațiile poporului chinez.

„China este un stat care pe de o parte are performanțe economice de vârf (inteligența artificială e doar un exemplu evident), dar are și multe probleme de ordin socio-economic, deși au fost realizate progrese majore în ce privește reducerea sărăciei”, punctează Liliana Popescu.

Cât de mare e riscul unei coliziuni cu BRICS și China

În ce privește BRICS, alianța economică din care fac parte Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud, este exclus ca această organizație să intre în coliziune cu NATO sau cu AUKUS, chiar dacă aceste țări au de multe ori anumite ieșiri împotriva statelor occidentale.

„BRICS este o organizație economică și poate fi considerată o alianță economică a cinci state care se află în spații geografice diferite – Asia, America de Sud, Africa de Sud. Criteriul de aliere a fost statutul economiilor lor de ”economii emergente”. Reunește aproximativ 40 % din populația lumii, în mare parte datorită Indiei și Chinei. BRICS a fost asemănat mai curând cu G7, fiind etichetat un posibil G7 al Sudului Global (al țărilor mai puțin dezvoltate decât cele din G7). Este interesant cum au construit o serie de instituții menite să sprijine și alte țări cu economii mai puțin dezvoltate, cât și propriile lor economii. New Development Bank este una dintre aceste instituții proeminente. Relativ recent, alte state și-au declarat intenția de a se reuni acestui grup de state cu economii emergente, printre care Egipt și Arabia Saudită – ceea ce înseamnă că au succes”, mai afirmă Liliana Popescu.

Ea nu vede BRICS transformându-se într-o alianță militară rivală a NATO. Avertizează însă asupra unei alte organizații: „La întrebarea dacă BRICS ar putea deveni o alianță militară aș răspunde mai curând că nu. În schimb aș atrage atenția asupra Organizației de Cooperare de la Shanghai în acest sens.”

Unite, dar diferite

În cadrul BRICS avem țări cu diferite tradiții de organizare politică, explică experta.

„Dacă Brazilia și India sunt state cu o anumită tradiție și organizare politică actuală democratică (în sensul democrației liberale), China și Rusia sunt organizate mai curând pe principiul „verticalei puterii”. Desigur, există și diferențe semnificative actuale între Rusia și China. Dacă în China există un tip de conducere mai curând colegială la vârful partidului comunist, dublată de un lider care se află la al treilea mandat, în Rusia Putin deține o putere supradimensionată în detrimentul unor consultări chiar și numai la vârful puterii. Vladimir Putin este la al patrulea mandat (întrerupt între 2008-2012 de un mandat în care tot el conducea de facto)și modificările constituționale făcute în anii trecuți îi permit să stea în poziția de președinte al Rusiei până în 2036!”, mai spune Liliana Popescu.

Și între China și India există anumite puncte comune, însă ultima este mai apropiată dintr-un anumit puncte de vedere de Occident.

Ceea ce este diferit, cred, este istoria relațiilor cu occidentul. Cum știm, India s-a despărțit pașnic de Regatul Unit al Marii Britania și Irlandei de Nord, sub conducerea lui Gandhi. China are o memorie istorică mai puțin agreabilă în raporturile cu aceeași fostă putere colonială. Și, revin, diferența de organizare politică democratică apropie India mai mult de Occident”. încheie Liliana Popescu.

Politică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite