Cât de extremă e stânga care va conduce Franța. „Țara e guvernabilă. Spectrul acesta al unui război civil s-a îndepărtat”

Sub forma unui guvern minoritar sau a unei alianțe cu partidul lui Macron, alianța de stânga Noul Front Popular va guverna Franța în următorii ani. Profesorul Sergiu Mișcoiu ne-a explicat cât de extremă este stânga franceză și cum va aborda aceasta principalele probleme ale societății.

Stânga franceză s-ar putea alia cu partidul lui Macron. FOTO: Profimedia

Alegerile legislative din Franța au fost câștigate de Noul Front Popular, o alianță alcătuită din partide de stânga și extrema stângă, care a obținut cele mai multe mandate – 182.

Pe locul II s-a situat gruparea reunită în jurul președintelui francez Emmanuel Macron - Împreună pentru Republică - cu 168 de mandate.

Pe locul III s-a clasat partidul de extremă dreapta Adunarea Națională (a nu se confunda cu camera inferioară a parlamentului francez, care se numește tot Adunarea Națională, la noi fiind practic Camera Deputaților-nr), care a obținut, alături de aliați, 143 de mandate.

Două scenarii pentru viitorul guvern

Sergiu Mișcoiu, profesor la Universitatea Paris-Est Marne-la-Vallée și UBB Cluj, decorat de statul francez cu medalia de Ofițer al Laurilor Academici pentru activitatea sa academică, a analizat pentru „Adevărul” care sunt posibilele scenarii.

Întrebat dacă partidul lui Macron va face alianță cu Noul Front Popular (NFP), Mișcoiu a precizat. „NFP a câștigat alegerile, impunând de fapt un front republican mai larg împotriva Adunării Naționale a lui Marine Le Pen. Însă NFP nu este o singură mișcare politică, este formată din mai multe entități”, a explicat profesorul.

Astfel, în NFP avem mișcarea Franța Nesupusă a lui Jean-Luc Melenchon (74) de parlamentari, Partidul Socialist (59 de parlamentari) și ecologiștii (28 de mandate). Restul până la 182 sunt parlamentari din partide mai micuțe.

„În economia unui guvern majoritar, ar da foarte prost ca alături de oamenii lui Macron să facă alianță cu politicieni din nucleul din jurul liderului Jean-Luc Melenchon, din Franța Nesupusă”, susține analistul.

Astfel, cel mai probabil, spune el, va exista o discuție inițială legată de formarea unei majorități care să meargă pe Partidul Socialist, ecologiști, ceilalți parlamentari de centru-stânga aleși, partidul lui Macron și partidul neogaullist- Republicanii.

„Deci o grupare de centru-stânga, centru-dreapta, dar fără oamenii lui Jean-Luc Melenchon sau poate fără o parte dintre aceștia. Aceasta este una dintre posibilități”, explică Mișcoiu.

Cealaltă posibilitate este cea în care Noul Front Popular se va prezenta la discuții și negocieri cu toți cei 182 de parlamentari. „Fiind cel mai numeros grup parlamentar, chiar dacă nu este majoritar, va putea fi desemnat să formeze un guvern. În acest caz vom avea o situație în care Guvernul va fi minoritar”, explică profesorul.

În acest caz va exista o înțelegere parlamentară prin care macroniștii vor sprijini în Parlament anumite proiecte de lege ale acestui guvern.

Cât de extremă este stânga care va conduce Franța

În Franța, guvernul nu trebuie să obțină moțiune de investire din partea Parlamentului. „Guvernul este numit de președinte și el poate fi debarcat doar de parcat prin moțiune de cenzură. Deci, cu alte cuvinte, nu trebuie să ai o majoritate absolută în momentul în care intri la guvernare, însă trebuie să reziști unei moțiuni de cenzură depuse de opoziție”, explică el.

Astfel încât există șanse și ca un asemenea guvern să poată să fie instalat. Problema, desigur, va fi aceea că va fi foarte dificil să treacă proiecte de legi precum de exemplu bugetul de stat.

Într-un astfel de scenariu, riscă Franța să cadă dintr-o extremă în alta. Cât de extremă este stânga franceză?

„Această etichetare drept „extremă stângă” a ansamblului format de Frontul Popular este o etichetare folosită în special de partidul doamnei Le Pen. A fost folosită și de către unii macroniști pentru a denigra această mișcare, care este una de stânga, nu de extremă stânga”.

În cadrul acestei mișcări mai largi, avem într-adevăr, forțe politice care se situează, unele dintre ele, în ceea ce am putea numi stânga radicală.

„În sensul în care sunt oameni care susțin renegocierea condițiilor de muncă, scăderea numărului de ore de muncă pe zi, inclusiv anumite naționalizări ale unor companii strategice, mă rog, o bulversare a ordinii capitaliste, ca să vorbim așa”, explică Mișcoiu. Aceștia sunt în general grupați în jurul lui Melenchon.

„În cadrul partidului domnului Melenchon, aș spune că sunt undeva la jumătate din parlamentarii aleși, deci din 74, undeva la 30 și ceva, să spunem. Dar în partid avem și o grupare mult mai moderată care merge pe alte aliniamente. Să nu uităm că mare parte din cei aleși de pe aceste liste sunt de origine sindicalistă, de exemplu, ei militează pentru drepturi colective, dar nu doresc totuși răsturnare a ordinii sociale”.

Avem totuși în Noul Front Popular un contingent de 60 de parlamentari socialiști, printre care și fostul președinte François Hollande, despre care nu există nicio suspiciune că ar fi „revoluționari de stânga”, susține Mișcoiu.

Scenariul cel mai probabil: „o coaliție instabilă”

Întrebat care dintre cele două scenarii i se pare mai fezabil, Mișcoiu a susținut: „Eu cred că se va trece totuși la primul sa în sensul unei coaliții care va fi cumva modelabilă. Deci nu o coaliție foarte stabilă. Mă aștept, de exemplu, ca anumiți oameni de stânga să renunțe, pentru că nu sunt suficient de reprezentate ideile lor în programul de guvernare, ca anumiți republicani, de exemplu, sau chiar oamenii din partidul domnului Macron să fie tentați să nu sprijine guvernul în anumite situații sau chiar să voteze eventuală moțiune de cenzură. Deci există șanse ca această coaliție să fie, în orice caz, destul de instabilă”, susține profesorul.

El nu crede că Franța e neguvernabilă în momentul de față, însă este foarte dificil de stabilit o majoritate coerentă.

Analistul a susținut că rezultatul acesta bun pentru Noul Front Popular, care este marele câștigător al alegerilor, s-a datorat și unei înțelegeri cu partidul lui Macron, de a renunța la candidatul propriul, în funcție de rezultatele pe circumscripții, pentru a învinge candidatul partidului lui Le Pen.

Ce va propune stânga legat de criminalitate

Într-o formă sau alta stânga franceză se va afla la guvernare. L-am întrebat pe Mișcoiu ce propune acest partid legat de cele mai importante probleme dezbătute în campania electorală.

Legat de imigrație și criminalitate, Mișcoiu a precizat: „Frontul Popular este o formațiune heteroclită: în zona mélenchon-iștilor, există o toleranță foarte mare legată de chestiunea imigrației și un laxism securitar. Problemele securitare sunt considerate probleme de extremă dreapta. În zona celorlalți, există această conștiință a faptului că dacă stânga pierde alegerile din ultimii 30 de ani în Franța, le pierde pe aceste două subiecte de securitate și migrație. Cele două subiecte sunt ale Adunării Naționale, ale lui Marine Le Pen. Astfel, că există o tendință de a aborda mai dur, mai serios reprimarea imigrației ilegale și securitizarea societății, de exemplu prin angajarea unui număr important de polițiști.”

Aceste propuneri sunt mai degrabă apropiate de programul lui Macron și, spune Mișcoiu, probabil că va exista o linie comună în această direcție.

Politica externă: consecvență cu politica lui Macron

În ceea ce privește politica externă, ce propune stânga? „A fost o discuție înaintea formării acestui Nou Front Popular legată exact de această chestiune, fiindcă tot partidul lui Mélenchon era oarecum neutru și considera prea aspră politica legată de Rusia, însă a existat un pact între aceste partide că vor susține până la capăt o linie consecventă cu cea de până acum a Franței în ceea ce privește războiul din Ucraina și partidul domnului Mélenchon s-a pliat acestei linii”, a precizat profesorul.

Partidul Mélenchon și-a dat seama că nu are foarte mult de câștigat din această ambiguitate legată de Rusia și mai ales fiindcă aceasta este caracteristică mai degrabă a Adunării Naționale, care a fost finanțată prin intermediul băncilor rusești.

„Și deci politica Noului Front Popular este aceea de a merge pe consolidare a unei Europe sociale și pe consolidarea unei apărări comune europene mai bine structurate. În orice caz, fără să existe nicio ambiguitate legată de poziția Franței în legătură cu Rusia”, a conchis profesorul.

Ce se va întâmpla în Franța

Ce se va întâmpla în Franța până la alegerile următoare prezidențiale?

„Spectrul acesta al unui război civil, că așa a fost numit el chiar de către unii analiști, s-a îndepărtat odată cu îndepărtarea acestei perspective a victoriei partidului lui Marine Le Pen”, a susținut analistul.

Pe de altă parte, nu dispar toate problemele sociale, ecologice, identitare, securitare și de altă natură.

„Astfel că ne putem aștepta în continuare să avem, de exemplu, o recrudescență a protestelor sindicale sau a grevelor, de exemplu, pentru a pune presiune pe o stângă, care va fi orice în orice configurație la putere în perioada următoare, pentru ca aceștia să fie consecvenți cu promisiunile lor și să meargă în direcția aceasta a unor reforme sociale”, spune Mișcoiu.

Ne putem aștepta în continuare la existența unor manifestări. „Dar aș zice că trebuie să le privim altfel de cât le privim din România, unde suntem obișnuiți cu o pace socială permanentă și cu o zonă de revendicări foarte slabă, fiindcă aceasta este modul de funcționare al societății. În Franța, Spania, în Italia, în alte țări ale lumii, protestele sunt zilnice, sunt cotidiene. Ele nu fac o notă discordantă și nici nu înseamnă că la fiecare protest vom avea o cădere a regimului, a guvernului ș.a.m.d.”

Pe lângă renunțarea la reforma pensiilor, stânga mai are pe agendă următoarele: ar putea exista un impozit pentru marile profituri și marile averi, la care s-a renunțat în ultimii ani, oamenii foarte bogați fiind destul de protejați de sistemul fiscal actual; poate o reorientare a unor cheltuieli către zona aceasta de investiții în educație, în sănătate, în servicii publice – a concluzionat analistul.

Astfel, la întrebarea „Cât de extremă este stânga care va guverna Franța?” răspunsul profesorului MIșcoiu este departe de a ne induce panică. Vor fi mișcări de protest în continuare, dar Franța este guvernabilă.