Ne-a susținut Austria pentru Schengen și s-a răzgândit? Autoritățile române, în ceață după schimbarea de plan de la Viena ANALIZĂ
0Guvernul de la București e complet opac în prezentarea oricăror informații despre cauzele care au dus la ratarea aderării la Schengen. Specialiștii arată mai ales spre diplomații români de la Viena, apoi spre analiza deficitară a celor din Executiv.
Surse guvernamentale au transmis în mass-media că relațiile între partea română și cea austriacă s-au intensificat începând cu iulie 2021 și până în decembrie, fiind aproape 30 de contacte, pe diverse paliere – ambasade, miniștri de Externe, miniștri de Interne. La rândul său, Lucian Bode (Interne) a invocat o promisiune făcută de omologul Gerhard Karner, în luna ianuarie, dovadă fiind însă doar o postare a ministrului român. Nimic de la austriac. Cealaltă promisiune, înțeleasă de Bode și asumată din partea României, ar fi fost făcută la Forumul Salzburg, desfășurat la București, la jumătatea lui noiembrie. Însă nicăieri în spațiul public n-a apărut vreun document sau declarație pro-aderare a factorilor decizionali austrieci. Pe scurt, un comunicat sau declarație publică a unui înalt demnitar care să spună pe șleau că nu se opun aderării României.
Inclusiv după ce Karner (ministrul austriac de Interne) a spus prima dată răspicat că se opune includerii României în Schengen, pe 18 noiembrie, Lucian Bode a venit cu precizări pe 23 noiembrie în care susținea că omologul său nu se opune României, ci unui sistem care nu funcționează. Acest lucru a fost repetat și în Parlamentul României, ieri. De altfel, ministrul de Interne l-a acuzat pe Karner, într-o scrisoare publică, „de minciuni și nedreptate”. „Ați tratat românii și România într-o manieră nedreaptă, discriminatorie și ilogică”, a acuzat Bode.
Nimeni nu vorbește
Însă dincolo de aceste ieșiri, în instituțiile statului e o tăcere totală. Cei implicați în dosarul Schengen refuză să vorbească, pentru a oferi explicații. „Adevărul” a vrut să discute cu ministrul de Interne (Lucian Bode), cu ministrul de Externe (Bogdan Aurescu), cu Ministerul de Externe ca instituție, prin purtătorul de cuvânt, cu Emil Hurezeanu (ambasador rechemat în Centrala MAE din Austria), dar și cu un consilier pe politică externă al premierului Nicolae Ciucă, Iulian Chifu. Bode și Aurescu au fost chestionați dacă pot indica un document concret, asumat de partea austriacă, privind susținerea aderării României la Schengen. Nu au răspuns. Și purtătorul de cuvânt al MAE, Radu Mihail Filip, a cerut să fie depusă solicitare la minister, pentru informații de interes public, pe tema pregătirii dosarului Schengen de instituție și privind informațiile primite de la Ambasada din Viena.
Refuzați am fost și de Iulian Chifu, care a zis că nu poate comenta, precizând că se comunică prin Biroul de presă al Guvernului. Nu în ultimul rând, Emil Hurezeanu a precizat că nu poate da declarații pentru moment: „Trebuie să mai așteptăm pentru declarații. Mulțumesc pentru înțelegere!”, a fost mesajul sec transmis de Emil Hurezeanu.
Echipă solidă la Viena, față de alte state-cheie
Potrivit unei analize a „Adevărul”, la Ambasada de la Viena sunt nu mai puțin de 18 persoane în aparatul tehnic, în afară de ambasador. Dintre aceștia, șapte sunt la „Secția politică”, adică responsabilă de urmărirea evoluțiilor politice și de documentarea a ceea ce se întâmplă. Raportat la alte state care au dat bătăi de cap României, Viena stă foarte bine. De exemplu, Suedia, țară care a ținut și ea în șah România, are o singură persoană la Secția politică. Olanda, alt stat-cheie, are patru persoane la această structură. Practic, la Viena, e un număr similar cu cel din mari capitale europene, cum sunt Parisul sau Berlinul, motoare ale UE.
Surse din MAE au precizat pentru „Adevărul” că primele evaluări ar fi trebuit să plece de la Viena, de la echipa din capitala Austriei. „Ei erau cel mai aproape, aveau acces la presă, comunicau cu localnici și puteau lua temperatura”. Apoi, urmează celelalte evaluări strânse de statul român pe alte canale.
Ce spun specialiștii
Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe, susține că evaluarea situației ar fi trebuit să vină din mai multe direcții, toate puse pe masa decidenților finali: MAE și premierul: „Totalitatea informațiilor vin în Centrala MAE. E vorba de toate semnalele bilaterale. Primele informații de la țara X vin din acea țară X, nu din altă parte. Însă informațiile se verifică, după, încrucișat, nu pe baza unei singure surse (n.r. - adică statul vizat de informare). Pentru că pot veni semnale și din alte părți. Și aici ajung atât lucruri scrise, cât și la nivel de promisiune verbală”. Întrebat dacă de obicei evaluările dintr-o ambasadă, pe zona de politică, sunt responsabilitatea „Secției politice”, fostul ministru a confirmat, precizând că de obicei această structură e printre cele mai numeroase din instituție.
„Conform legii, evaluarea finală se face la Ministerul Afacerilor Externe. Evident, această evaluare se face pe baza informațiilor obținute de la diplomații aflați la post, de la serviciile de informații, precum și din alte surse, inclusiv deschise, așa cum este mass-media. Toate acestea oferă informații, analize, dar în final este obligația și responsabilitatea MAE la nivel central să construiască strategia de acțiune și de comunicare în astfel de cazuri. Evident, un rol major îl are și președintele, cel care este șeful politicii externe. Cred, totuși, că analiza realizată la MAE a fost una bună. Tocmai de aceea, Bogdan Aurescu s-a retras public din orice dezbatere și orice comunicare pe această temă încă din octombrie. În schimb, a fost aruncat în prima linie domnul Bode. Cred că în tot acest timp domnul Aurescu știa ceva ce domnul Bode avea să afle mult mai târziu.”, subliniază, la rândul său, analistul George Rîpă, fost jurnalist de politică externă.
Oamenii noștri la Viena
Și Răzvan Munteanu, specialist în relații internaționale, susține că prima sursă de informații trebuia să fie reprezentanții României în Austria, în acest caz. „Ar trebui să fie ambasada (n.r. - principala sursă de informare). Acolo sunt diplomații care au acces la mediul jurnalistic, vorbesc limba, interacționează cu politicienii, cu alți oameni din comunitate. Informațiile principale, acolo le culeag. Că e și rolul lor de a le culege și să aibă o viziune coerentă”, a punctat Răzvan Munteanu, care e și blogger „Adevărul”.
În schimb, analistul Radu Delicote susține că ar fi dificil de „pus degetul” pe un vinovat sau altul, dar că mai bine ar trebui început munca pentru noua încercare de aderare. „Este dificil de pus degetul pe o direcție sau alta și, în zorii acestui test pe care l-am picat, prima tendință este să căutam vinovați. Desigur, emoția este puternică, dar cred că acum ar fi bine să începem să lucrăm la episodul următor”, a precizat analistul.
Mai mult, Delicote susține că e bizar că Austria s-a răzgândit recent, fără a fi semnale despre această abordare. „Răspunsul cred că îl vom afla la un moment dat, sper eu, din ambele părți – și cea română, și cea austriacă. Atât timp cât votul de intrare în spațiul Schengen are la bază unanimitatea, elementul politic sau de negociere la sânge va predomina. Și cred cu tărie că acest moment este unul de cotitură pentru noi ca societate, pentru noi ca țară și, inclusiv, pentru noi ca eurofili. Cum în orice criză există oportunitate, sunt sanse reale să putem negocia mai bine, mai eficient și cu rezultate pozitive pentru noi. Austria ne-a dat o lecție, dură într-adevăr, incorectă, nemeritată, dar din care poate învățăm ceva: să ne asumam un proiect de țară, trans-partinic, apolitic și care aduce beneficii societății în ansamblu”
Vorbele nu sunt o garanție certă
Întrebat dacă erau de ajuns promisiunile verbale ale unor demnitari, în lipsa unui document scris, Cristian Diaconescu susține că, uzual, între părți nu ar trebui să apară reevaluarea situației la 180 de grade. „În mod normal, da (n.r. – un demnitar ar trebui să își țină cuvântul). Nu ești mințit, dacă ai stabilit ceva la nivel de discuție bilaterală. Însă apoi mai pot apărea anumite diferențe, poate să relativizeze declarațiile”, a avertizat Diaconescu.
Și George Rîpă e de părere că ar fi trebuit luate măsuri cu mai multă atenție, ca să nu apară surprize: „Discuțiile, fie ele și informale, sunt extrem de importante, mai ales când există o relație de lungă durată sau când cei implicați în proces sunt politicieni sau diplomați de anvergură. Un exemplu e relația dintre Eduard Șevardnadze și James Baker. În cazul nostru însă, România s-a bazat pe declarații diplomatice care nu au o componentă juridică. De altfel, chiar domnul Bode, în scrisoarea publică trimisă către omologul său austriac, îi reamintește acestuia de declarația sa conform căreia ar fi un prieten al României. Însă, în aceeași frază, domnul Bode admite că același domn Karner a explicat că nu susține extinderea spațiului Schengen „cu niciun stat”. Diplomația română ar fi trebuit să obțină un angajament scris din partea Austriei, în cadrul unei întâlniri oficiale între premieri și /sau miniștri de externe sau chiar în cadrul unei reuniuni mai largi. Or, nouă tocmai acest lucru ne-a lipsit, o asumare juridică clar din partea Vienei.”, arată analistul.
Delicote susține că România a primit o lecție de cinism politic în această situație: „Discuțiile bilaterale sunt utile, însă fără o poziționare fermă, poate chiar publică, de multe ori nu te poți baza doar pe aceste discuții bilaterale. Într-adevăr, am primit o lecție de cinism politic”.
Răzvan Munteanu punctează faptul că oricum ar fi venit evaluările de la aparatul de specialitate, decizia a stat la factorul politic. „Ideal ar fi ca decidentul să conclucreze în mod direct cu diplomații, cu oamenii care știau despre dosar. Dar decizia e la decidentul politic. O decizie pe care o poate lua dincolo de ce spun consultanții sau sursele din ambasada. Decizia e a politicianului, pentru că în definitv el ajunge să fie sancționat sau nu la vot”, a completat specialistul în relații internaționale.
Nu în ultimul rând, analistul Radu Delicote a subliniat că e bine că România nu a apelat, pe ultima suta de metri, la compromisuri majore, fiind dezirabilă o amânare, chiar dacă se întâmplă să creeze pentru moment „frustrări, nemulțumiri și acuze”. Și Răzvan Munteanu a concluzionat că per total, România a încercat să profite de un context favorabil, chiar dacă în ultimele zile era clară problema Austria: „Austria a fost pusă sub o presiune diplomatică internațională. România a jucat corect, încercând să fructifice situația. Au încercat să joace până în ultimul moment. Au existat speranțe”, a explicat Munteanu, care a avertizat că decidenții români ar trebui să fie atenți la posibilitatea decuplării, care s-ar putea nu fie favorabilă pentru noi.
Se încarcă comentariile...
