Adrian Năstase: „Sistemul“ şi-a onorat de fiecare dată obligaţiile faţă de slugile sale

FOTO Eduard Enea

Fostul premier PSD Adrian Năstase a făcut, pe blogul său personal, o recapitulare a situaţiei de-a lungul timpului a completelor de judecată de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

„La început, completele de 5 erau de 9 (vezi art. 32 din Legea 304/2004, Secţiunea „Completele de judecată”). Era vorba de completele de recurs de la ICCJ. Ele erau formate din judecători de la TOATE secţiile ICCJ pentru a evita situaţia în care colegi de secţie şi de birou ai judecătorilor de la fond să se pronunţe în recurs“, scrie fostul lider PSD.

„Aşa era în 2004. În 2005, Băsescu şi Macovei, prin asumarea răspunderii în parlament, au  modificat legile justiţiei şi, ulterior, au reuşit să schimbe conducerea parchetelor. Nu intru în detalii.

Pe această bază, sosesc în peisaj Daniel Morar şi L.C. Kovesi. Misiuni clare împotriva adversarilor politici. În noiembrie 2005, Morar începe urmărirea penală împotriva mea. Un an mai târziu ( noiembrie 2006), unul din cele vreo 20 de dosare deschise împotriva mea este trimis spre judecată la ICCJ. În 2007, la fond şi în 2008, în recurs, ICCJ anulează urmărirea penală, după ce CCR semnalase „şmecheria” prin care se încercase evitarea obţinerii avizului din partea parlamentului (eram vizat ca fost membru al guvernului. Se declarase neconstituţionala încercarea de a elimina cerinţa avizului pentru foştii miniştri. CCR se mai pronunţase o dată pe această chestiune).

Problem. „Regimul mafiot” al lui Băsescu reuşise să preia conducerea parchetelor dar nu avea conducerea ICCJ, unde conducerea era asigurată de dnă judecător Bărbulescu.  Se reia urmărirea penală, se trimite din nou dosarul la ICCJ dar lucrurile mergeau greu. Un termen pe lună, cu 972 de martori în dosarul afişelor, operaţiunea risca să dureze ani de zile, până la al doilea mandat al lui Johannis“, a continuat acesta pe blog.

Năstase scrie şi despre Legea micii reforme, despre care spune că îi era dedicată, în mare măsură, lui.

„Intră in scenă sluga Predoiu (reacţia lui Cătălin Predoiu - n.red.). Este adoptată Legea micii reforme din justiţie (Legea 202/2010), lege care, în mare măsură îmi era dedicată. Se introduce celeritatea! În baza ei, până în 2012, am avut „dreptul” la 2-3 şedinţe de judecată pe săptămână (în total, vreo 200 de „vizite” la ICCJ). Acum s-a revenit la practică termenelor lunare!!!

În al doilea rând, s-a modificat compunerea completelor de recurs (apel). „La începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc două complete (în 2010 incă se numeau „complete”)   de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul Secţiei penale a ICCJ”. (Art III.5 referitor la art 32 din legea 304/2004).  Se  menţionează că aceste două complete sunt prezidate de preşedintele sau vicepreşedintele ICCJ. Este adevărat, în Legea din 2004 există o astfel de prevedere dar ea era oarecum firească, în măsura în care în completul de 9 erau judecători din toate secţiile. Chiar şi aşa, art. 33 din Legea de organizare judiciară crea o oarecare confuzie în această privinţă. Găselniţa lui Predoiu şi a stăpânilor săi a fost de a crea, pentru hotărârile definitive, două complete stabilite pentru întregul an, controlate prin preşedintele şi vicepreşedintele ICCJ“, scrie Năstase.

Lucrurile, deci, se „simplifică”. În acelaşi an – 2010 – în septembrie, Livia Stanciu, după ce bea o cafea cu Traian Băsescu, este numită preşedintă a ICCJ. Astfel, Băsescu , ajutat de complicii săi, după ce preluase controlul parchetelor, preia prin intermediul lui Predoiu, ministru al justiţiei, şi al Liviei Stanciu, ca preşedinte al ICCJ, şi controlul segmentului judecătoresc. Avea deja controlul CSM şi al serviciilor, astfel încât „culoarul” (ca să folosesc termenul utilizat, mai târziu, de Elena Udrea) era creat.  În aceste condiţii, s-a produs condamnarea mea din 2012, în Dosarul afişelor electorale, unde, la fond, judecătorul Ionuţ Matei şi-a dovedit calităţile de loialitate fată de sistem, ceea ce i-a adus, în 2013, binecuvântarea lui Băsescu şi numirea ca vicepreşedinte al ICCJ.

Totuşi, lucrurile încep să bată la ochi. De ce doi membri ai completelor de 5 nu sunt şi ei traşi la sorţi? Intervine Legea 255/2013, adoptată la 19 iulie 2013, publicată în M.Of. 515 din 14 august 2013, dar care stabileşte că dată de intrare în vigoare data de 1 februarie 2014 (deci peste cinci luni)!!!. În noua lege, se prevedea clar că toţi membrii completelor de 5 sunt traşi la sorţi, nemaiexistând membri de drept ai acestor complete. O veste rea pentru „sistem” care pierdea controlul asupra completelor de execuţie“, afirmă Adrian Năstase pe blog.

În aceste condiţii, recursul meu (apelul), început în septembrie 2013, avea doar 3-4 luni pentru finalizare – până intră în vigoare nouă lege. De aici graba numirii ca vicepreşedinte al ICCJ a lui Ionuţ Matei (ceea ce s-a întâmplat în noiembrie 2013) , care le-a înlocuit pe cele care au condus succesiv completul  de recurs (apel) la primele termene – Aida Popă, Jijie sau Cristina Tarcea. După două termene în noiembrie şi decembrie în condiţiile în care „martora” Cristina Popa fusese ascunsă trei termene anterioare pentru a justifica intrarea în complet a noului vicepreşedinte , hotărârea de condamnare împotriva mea a fost dată de Ionuţ Matei în 6 ianuarie 2014, cu 3 săptămâni înainte de intrarea în vigoare a legii care îi scotea, parţial, din joc pe oamenii lui Băsescu – Livia Stanciu şi Ionuţ Matei.“, scrie fostul prim-ministru.

„Sigur, compunerea aleatorie a completelor de 5 este şi era importantă dar cel puţin la fel de importantă a fost lipsa de calitate morală a celor care au condus aceste complete, ca membri de drept. Vă mai amintiţi ce spunea judecătoarea Sofica Dumitrascu?“, concluzionează Adrian Năstase.