Victor Ciorbea: „Jaful naţional trebuie redus măcar cu 75%”

Fostul premier Victor Ciorbea spune că, dacă ar fi astăzi în fruntea guvernului, ar scădea fiscalitatea şi ar încerca readucerea în ţară a banilor depozitaţi de români în străinătate. Retras din viaţa politică de aproape şase ani, Victor Ciorbea judecă la rece mandatul său în fruntea guvernului din perioada 1997-1998.

Ştiri pe aceeaşi temă

Rememorează negocierile „cu spatele la zid" pe care le-a purtat cu reprezentanţii FMI şi susţine că a reuşit scoaterea din faliment a României, într-o situaţie cu mult mai dificilă decât acum.

Victor Ciorbea consideră că actualul Acord semnat cu Fondul a devenit o necesitate în contextul în care, timp de un an, nu s-au luat măsuri de combatere a crizei economice. Cauza? Campaniile electorale din 2009. Fostul premier - şi lider sindical - nu crede că în toamnă vom avea parte de mişcări sociale de amploare, indiferent de impactul măsurilor de austeritate.

Motivul îl constituie manipularea la care sunt supuşi românii, dar şi sărăcia care-i ţine captivi în lupta pentru asigurarea zilei de mâine. Nu în ultimul rând, Victor Ciorbea spune că depolitizarea administraţiei publice româneşti este singura şansă pentru reformarea statului.

CARTE DE VIZITĂ

-Victor Ciorbea s-a născut la 26 octombrie 1954 la Ponor, judeţul Alba.
-A urmat Dreptul la Cluj, absolvind şef de promoţie.
-Înainte de 1989 a fost judecător şi apoi procuror.
-După 1990 devine lider al Sindicatului C.N.S.L.R. „Frăţia".
-În 1996 este ales primar al Capitalei.
-Deţine funcţia de prim-ministru de la 12 decembrie 1996 la 30 martie 1998.
-În prezent este avocat.

„Adevărul": Care ar fi primele trei măsuri pe care le-aţi lua acum, dacă aţi fi premier?

Victor Ciorbea: E cam utopic spus că prima măsură ar trebui să fie oprirea jafului naţional. Dintr-o dată nu-l poţi opri, dar măcar îl poţi diminua şi pune sub control. O reducere de 75% a jafului naţional ar însemna enorm pentru România, în situaţia actuală. A doua măsură pe care aş lua-o este aceea de reducere a fiscalităţii, astfel încât să scoatem la suprafaţă o mare parte din economia gri şi din cea neagră. Evident că asta presupune şi o lărgire a bazei de impozitare. În al treilea rând, eu am propus de un an şi ceva - de când a fost adoptat de către guvernul Turciei - un complex de măsuri menit să readucă sumele acestea de zeci de miliarde, depuse de români în băncile din străinătate.

Pentru ce aţi opta pe timp de criză - pentru cota unică de impozitare sau pentru impozitarea progresivă?

În momentul de faţă cred că impozitarea unică este soluţia. Sigur, când ne vom reveni, când lucrurile vor intra cât de cât în normal, putem vorbi despre ipozitarea progresivă pe care o regăsim şi în alte state. Deocamdată este o cădere fără precedent a investiţiilor străine directe, iar menţinerea cotei unice de impozitare este necesară.

Cum găsiţi Acordul încheiat de România cu FMI? Se afirmă că 70% din bani s-au dus la băncile străine...

Eu cred că dacă măsurile anticriză ar fi fost adoptate la timpul potrivit, respectiv din momentul în care s-a aflat de propagarea cu repeziciune a acestei crize, Acordul cu FMI nu ar fi fost necesar. Numai că „marii" noştri lideri vorbeau atunci despre România ca despre o oază de stabilitate... Acordul cu FMI a devenit o necesitate în contextul în care, timp de un an, din raţiuni de campanie electorală, nu s-a recunoscut adevărul şi nu s-au luat măsuri de combatere a crizei economice.

Cum ar trebui judecate negocierile cu FMI ale guvernului condus de Dumneavoastră, comparativ cu cele purtate de către guvernul Boc?

Categoric, negocierile de pe vremea mea au fost mult mai dificile. Din păcate, noi eram cu spatele la zid. Nu aveam 30 şi ceva de miliarde de euro în rezerva valutară a ţării, ci aveam doar vreo 560 de milioane de dolari, iar datoria internă şi cea externă depăşeau cu mult această cifră. Asta ca să nu mai vorbesc despre subvenţiile pe care trebuia să le acordăm şi pe care le-am tăiat în cursul anului, despre întreprinderile subvenţionate dintre care pe cele mai mari le-am închis...

Aţi încercat reducerea aparatului bugetar, în perioada respectivă?

În perioada respectivă, nu. Am lăsat administraţia mai la urmă. Ne-am ocupat în primul rând de aspectele de ordin economic. Să nu uităm că eram după trei, patru acorduri cu FMI care eşuaseră. Asta din cauza nerespectării condiţionalităţilor, a cuvântului dat. Sigur că noi, cu CDR - ul în frunte, prezentam o credibilitate mai mare decât prezenta „FSN-ul 2" la începutul negocierilor sale. Dar ni s-a spus că om fi noi o altă putere politică, însă trebuie să facem dovada că luăm anumite măsuri. Deci nu numai să ne angajăm, ci şi să le punem în practică. Atunci a trebuit să trecem cu adevărat la liberalizarea raportului leu/dolar. N-am avut niciun fel de intervenţie din partea Băncii Naţionale - pentru că era o condiţie şi pentru că nici n-ar fi avut de unde.



Aveaţi un dialog, la vremea respectivă, cu Mugur Isărescu?

Aveam. L-am folosit în toată perioada negocierilor şi am făcut un fel de echipă. Tot ce s-a adoptat în acea perioadă s-a făcut în echipă, din aceasta făcând parte şi Mugur Isărescu. Sigur că nu ştiu dacă, la un moment dat, nu ar fi putut împiedica acel vârf extraordinar, istoric, de creştere a dolarului în raport cu leul. Dar după vreo lună a început să coboare şi să se stabilizeze la un curs normal, stabilit de piaţă. În rest, colaborarea cu Banca Naţională a fost destul de bună.

„BNR şi-a făcut calculele cam pe unde se va ajunge"

Ar fi o soluţie Mugur Isărescu pentru ceea ce se întâmplă din punct de vedere economic în România?

Vedeţi, mereu se apelează la formula aceasta. Cel puţin teoretic... Până în urmă cu vreo doi, trei ani, atunci când s-a compromis politic total, şi numele lui Theodor Stolojan era vehiculat. Acum a ieşit din competiţie Stolojan şi a rămas doar Isărescu. Eu sunt convins că Guvernatorului BNR nu i-ar conveni să-şi părăsească poziţia care îi permite să-şi prezerve o anumită cotă de credibilitate. Acum ar prelua criza economică în piept.

Are cumva Mugur Isărescu mai multe pârghii de a interveni în economie de la BNR decât ar avea de la Palatul Victoria?

În primul rând nu ştiu care sunt raporturile dintre Guvernator şi Guvern sau dintre Guvernator şi Preşedinţie. Cred că raporturile cu Preşedinţia sunt bune, dovadă şi nominalizarea, la un moment dat, a domnului Croitoru ca premier desemnat. Prin urmare, cred că ceea ce se poate face de la BNR, se face. Asta din perspectiva politicii economice a actualei puteri. Să fim bine înţeleşi! De multe ori am văzut că Guvernatorul a încercat să mai lanseze mici înţepături - aşa cum îi este în fire, delicat - către guvernanţi, către cei de la putere, în legătură cu politica economică actuală.

Decontează cumva politic Emil Boc ceea ce decide Mugur Isărescu la Banca Naţională?

N-aş crede... Cei de la Banca Naţională nu sunt atât de naivi încât să nu-şi fi dat seama că pe parcursul anului trecut nu s-a făcut nimic din ceea ce trebuia, pe motiv de campanie prezidenţială. Şi-au făcut şi ei calculele cam pe unde se va ajunge. Poate au fost surprinşi în declaraţii, ca şi cei de la FMI, că nu şi-au imaginat că vom ajunge într-o asemenea situaţie. Adevărul este că din aceste raţiuni, pur populiste şi electorale, măsurile n-au fost întreprinse nici măcar în ceea ce tot se promite - restructurarea bugetară etc. Nu s-a făcut nimic!

Ar fi fost legală reducerea pensiilor cu 15%?

Reducerea pensiilor, categoric nu! Aici am în vedere nu numai pensiile propriu-zise, ci şi pensiile speciale. Să fim bine înţeleşi! Eu m-am luptat întotdeauna pentru salarizare sau pentru dreptul la pensie, cât mai corect calculate, însă nu putem să spunem unor aviatori civili, unor piloţi sau unor comandanţi care şi-au consacrat întreaga viaţă zborului şi care pe la 50 de ani, din cauza efectelor multiple ale activităţii lor, sunt afectaţi de diverse boli profesionale că trebuie să-i punem în aceeaşi categorie cu nu-ştiu-ce muncitor, chiar de înaltă calificare. Este o greşeală! Ca să nu mai vorbim de faptul că avioanele utilitare şi MIG-urile cad mai ceva decât grindina. Oamenii aceştia sunt supuşi unor riscuri uriaşe. Chiar statul român îi pune într-o asemenea situaţie de risc maxim, nealocând banii necesari domeniilor respective.

Problema pensiilor mari a fost dezbătută în special având ca reper pensiile magistraţilor...

Asta a fost concepţia de ordin politic, la nivelul Uniunii Europene, pentru a se compensa într-un fel drepturile de care aceştia sunt privaţi pe parcursul activităţii. Inclusiv dreptul de a fi ales într-o anumită funcţie, spre exemplu! Nu vorbesc despre sacrificiile profesionale, de condiţiile în care lucrează, de sutele de dosare... Plus riscurile de ordin fizic rezultate din cauzele pe care le instrumentează şi pe care le judecă.

„Impozitul forfetar este o tâmpenie"

Unde credeţi că vom fi peste şase luni de acum înainte, din punct de vedere economic?

Foarte sincer vă spun că nu văd niciun semn de îmbunătăţire a situaţiei. Din nefericire, aşa cum intuiesc şi românii, ne vom afla într-o situaţie mai proastă.

Ce decizii administrative ar trebui luate astăzi?

Aş sta să analizez foarte serios condiţiile în care trebuie realizată restructurarea administrativ-bugetară, mergând pe nişte criterii cât se poate de serioase. În 1997, toţi membrii guvernului ne întâlneam şi discutam despre statutul funcţionarului public, despre cabinetul demnitarului etc. şi am vrut să ajungem şi la definirea unor criterii privind performanţa în domeniul serviciilor publice. Chiar ar trebui să se ajungă la un moment în care să încetăm a politiza totul, de la directorii de şcoală şi până la secretarii de stat.

Reducerea numărului taxelor şi impozitelor ar ajuta sectorul privat care, la rândul său, ar prelua forţă de muncă din sectorul public...

Chiar dacă s-au mai luat nişte măsuri în acest sens, tot conducem în clasamentul statelor cu cel mai mare număr de taxe şi impozite. Guvernanţii parcă numai la asta se gândesc - să inventeze noi taxe şi noi impozite, sub promisiunea că nu vor schimba cota unică. Pe de altă parte, în contextul menţinerii cotei unice - pentru care am spus clar că aş opta - ar trebui văzut în ce măsură poate fi redus CAS-ul. Sunt convins că poate fi redus. Trebuie să le permiţi patronilor să respire şi să poată angaja forţă de muncă.



Cum găsiţi impozitul forfetar?

Impozitul forfetar este o tâmpenie! Este o măsură de îngropare premeditată a întreprinzătorilor mici. Erau multe întreprinderi de familie care, chiar dacă nu reuşeau să angajeze pe alţii, măcar îşi rezolvau problemele acolo şi nu mai erau o povară pentru stat.

Va da BNR drumul la inflaţie pentru eliminarea tensiunilor din economie?

Este, de fapt, drumul pe care am pornit - cu sau fără voia Băncii Naţionale. Deja Fondul Monetar a acceptat această creştere semnificativă a inflaţiei şi nu vom şti exact care va fi nivelul acesteia până la sfârşitul anului viitor. Să vedem anul acesta în ce inflaţie ne vom încadra...

Nu există riscul ca asemenea măsuri să genereze mişcări sociale care, la rândul lor, să determine schimbări politice?

Sincer să vă spun... nu sunt neapărat sceptic, dar bieţii români sunt atât de manipulaţi şi de săraci încât abia văd ziua de mâine. Mi-e greu să cred că vor fi mişcări sociale atât de importante încât să genereze schimbări politice.

Cum vedeţi mişcarea sindicală acum, având în vedere că şi dumneavoastră aţi fost lider al acesteia?

Nu vreau să mă cert cu foştii colegi din lumea sindicală, însă când am constatat că CNSLR Frăţia merge pe drumul preşedintelui Iliescu, am demisionat şi am creat CSDR şi am semnat, deschis, în 1994, protocolul cu preşedintele Constantinescu. Asta cu aprobarea seniorului Coposu. Când s-a pus problema că mi-am făcut treaba şi am scos ţara din faliment, în 1998, şi nu mai aveam ce căuta la guvern, am demisionat şi din funcţia de premier, şi din cea de primar general al Capitalei. Mişcarea sindicală de astăzi nu mai este, nici pe departe, la nivelul forţei pe care o avea în urmă cu 15-20 de ani. Prin urmare, şi capacitatea ei de a mobiliza sindicaliştii nu este foarte mare. Îmi pare rău că lucrurile stau aşa.

„E nevoie de un partid axat pe valorile CDR"

Care sunt perspectivele politice ale României pe termen scurt şi mediu, în opinia Dumneavoastră?

Cam negre, dacă nu se schimbă ceva în mod serios. Se va schimba ceva numai dacă vrem mai mulţi...

Îşi va asuma guvernarea vreunul dintre partidele aflate în opoziţie, fie şi într-un cabinet de coaliţie?


În opinia mea, nu merge colaborarea PNL cu FSN-ul, adică nici cu PSD, nici cu PDL. Trebuie ajutaţi liberalii, dar nu de un PNŢCD structurat ca şi cel actual. Este necesar un partid care să pună accentul pe ceea ce lipseşte din ceea ce avea Convenţia Democrată - adevăr, dreptate. Această formaţiune, în combinaţie cu PNL, ar putea contracara în mare măsură vechiul FSN.

În ce relaţii sunteţi cu Crin Antonescu?

N-am avut probleme niciodată. Tot am vrut să mă întâlnesc cu el şi, poate, la un moment dat ne vom întâlni.

Se va ajunge la alegeri anticipate, pe fondul accentuării efectelor recesiunii?

Nu cred. Asta pentru că cele două FSN-uri - şi de acum şi cel de-al treilea, mic, dar care creşte alimentat de la Cotroceni, UNPR - n-au niciun interes în sensul acesta. FSN-ul de la putere (PDL) e bucuros că are acces la „măcelărie" în continuare, iar FSN-ul din opoziţie e fericit datorită creşterii în sondaje. PSD, stând şi făcând câte o moţiune, creşte în sondaje. Din păcate, milioane şi milioane de români se îngroapă în timpul acesta în mizerie. Numărul celor care sunt sub pragul de sărăcie va creşte spre opt, nouă milioane. În plus, mocirla morală este principala boală de care suferă societatea, ca şi clasa politică.

„Aş fi câştigat alegerile fără probleme în 1997"


Care este cel mai mare rău pe care l-a făcut României preşedintele Traian Băsescu, în opinia dumneavoastră?

Este răul care l-a caracterizat în întreaga lui activitate politică şi anume faptul că s-a bazat numai pe promisiuni. El şi oamenii săi s-au bazat, din păcate, numai pe minciuni - minciuni electorale sau minciuni de exercitare a atribuţiilor.

Dar cel mai mare bine pe care l-a făcut preşedintele Băsescu în activitatea sa?

Sincer, nu am nimic de genul acesta în memorie... Nici nu vreau să fiu ipocrit şi să spun că nu ştiu ce minuni a adus. Din păcate, eu l-am ştiut şi l-am văzut cum acţionează de mult. Lucrurile pe care unii le descoperă de un an şi ceva eu le spun din vara anului 1998, de când mi s-a permis să vorbesc. Dacă înainte aş fi avut permisiunea să vorbesc cu Traian Băsescu faţă în faţă la vreo televiziune, cu cota de credibilitate pe care o avea fiecare atunci, era altceva. În momentul în care am demisionat din funcţia de premier aveam o cotă mare de încredere, chiar şi în sondajele care mi se aduceau ca să fiu convins să demisionez. Aveam o cotă de încredere mai mare decât preşedintele şi premierul de astăzi la un loc.

Nu se ştie dacă acea cotă de încredere ar fi putut fi transformată în intenţie de vot...

Este cert că, în cazul în care factorii decidenţi ar fi acceptat propunerea unora din CDR, inclusiv a mea, şi am fi organizat alegeri anticipate în decembrie 1997, CDR ar fi câştigat fără probleme majoritatea absolută în Parlament.


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările