SERIAL România după DNA. Corupţia nu dispare, se transformă
0
CONCLUZII În ultimul episod al serialului despre anticorupţie, vă arătăm care sunt schimbările sociale produse în siajul acestui fenomen şi către ce se îndreaptă România după dezintegrarea grupurilor de interese care au deţinut controlul în ultimii 25 de ani.
Vom porni de la această imagine: pe 18 martie 2013, Nicolae Mischie, fostul baron al judeţului Gorj, intra pe poarta Penitenciarului Târgu-Jiu şi se întâlnea în închisoare cu foşti primari, directori de întreprinderi şi oameni de afaceri locali. Văzându-l pe cel alături de care stăpâniseră cândva întregul judeţ, aceştia au început să plângă. Mischie s-a răstit la ei: „Zic: «Ce-aveţi, bă? De ce plângeţi?». Unul zice: «Ia uite, dom'ne, noi ăştia, unde am ajuns!»”.
Este o imagine simbolică pentru transformările din România ultimilor ani. Dincolo de zidurile închisorilor în care se adună marii corupţi, ţara începe să respire şi să palpite sub presiunea unor aşteptări tot mai mari: se vorbeşte despre schimbări de mentalitate, despre o primenire a clasei politice şi chiar despre o remodelare a întregii societăţi. Populaţia urmăreşte cu sufletul la gură evoluţia marilor dosare. Încrederea în DNA a sărit de 60%, dar tot mai multe voci avertizează că România poate rata momentul dacă va aştepta totul de la o singură instituţie. “Dincolo de eforturile procurorilor, noi trebuie să ne întrebăm cine vine în loc. Asta nu-i treaba Justiţiei penale, e treaba noastră, ca societate civilă şi ca ţară. Dacă ajung la putere alţi oameni care se vor comporta la fel, n-ai rezolvat nimic”, spune Laura Ştefan, expert în anticorupţie.
„Pentru ce spectacolul ăsta de forţă?”
DNA a început să crească în popularitate şi să fie percepută ca un motor al schimbării odată cu finalizarea marilor dosare: de la condamnarea lui Adrian Năstase, care a spulberat mitul politicianului intangibil, şi până la valul de condamnări şi arestări preventive din ultimul an. În contrast cu entuziasmul celor care s-au bucurat să-i vadă încătuşaţi pe marii corupţi, a apărut teoria supraexpunerii, a celor care acuză DNA că a transformat actul de justiţie într-un show televizat. Între aceştia se află şi fostul preşedinte Traian Băsescu: “Când te duci cu şase mascaţi să iei omul de pe terasă – mă refer la Mazăre, oricât mi-ar fi de antipatic – pentru ce trebuie spectacolul ăsta de forţă?”.
Analistul Cristian Ghinea crede că DNA-ul condus de Laura Codruţa Kovesi a trecut la o altă strategie faţă de perioada „mai aşezată” din mandatul lui Daniel Morar (2005-2012). Morar este acum judecător la Curtea Constituţională şi lasă de înţeles că un stil axat pe arestări preventive i se pare periculos: „Sigur, există şi situaţii în care arestările se impun. Dar aceste dosare au un grad mai mare de risc decât cele în care cercetarea se desfăşoară cu persoana în stare de libertate. (…) E un moment în care toată lumea validează ce face DNA-ul, dar acum trebuie să ne gândim şi la riscuri. Trebuie foarte mare atenţie pentru ca la adăpăstul acestei credibilităţi să nu se comită greşeli şi mai ales abuzuri”.
Cei care conduc în prezent DNA se apără spunând că procurorii anticorupţie nu arestează mai mult decât cei din alte parchete, dar ies în evidenţă prin notorietatea celor reţinuţi. Laura Codruţa Kovesi se întoarce la statistici: “Şi dosarele sunt mai multe decât în trecut. Acum ce să facem? Să nu mai facem arestări că deranjăm? Trebuie să ne punem problema de ce se comit aceste fapte, nu de ce îi prinde DNA şi îi arestează. Pe mine nu mă intimidează declaraţii de genul să ne ferim de riscul unor abuzuri sau DNA arestează prea mult sau n-ar mai trebui să aresteze. Când cetăţenii vor fi nemulţumiţi şi încrederea în DNA va scădea, atunci o să-mi fac probleme. Dar cu toate aceste false probleme aruncate în spaţiul public, încrederea DNA creşte. Eu nu cred niciodată că facem prea mult, cred că facem ceea ce trebuie să facem”.
Tot mai mulţi denunţători
Alina Mungiu Pippidi, implicată în lupta anticorupţie ca reprezentant al societăţii civile, crede că „spectacolul” arestărilor la oră de maximă audienţă este o etapă necesară în procesul de transformare a României: „Trebuie să dai un mesaj că era privilegiată în care unii erau deasupra legii s-a terminat. Pentru toţi ăştia, situaţia de azi era de neconceput acum cinci ani. Erau oameni care spuneau pe faţă oricui că ei sunt deasupra legii. Legea trebuie să fie şi ea deasupra oamenilor vreo cinci-zece ani până când or să se descurajeze comportamentele”.
Cu gândul la o altă teorie apărută recent, aceea a blocării instituţiilor publice în care funcţionarii se feresc să îşi pună semnăturile pe documente, Cristian Ghinea completează: „Miza acestei chestii e ca oamenii să se gândească, poate, că e mai bine să nu facă o mizerie decât să ajungă la puşcărie. Şi asta se întâmplă deja. Sunt oameni care spun «Eu nu semnez asta, că mă ia DNA-ul»”.
DNA a produs spaimă, dar nu numai atât. Faptul că tot mai multe persoane importante au ajuns să fie cercetate, dar şi câteva prevederi din Codul Penal care îi protejează pe complici dacă denunţă o faptă înainte ca procurorii să fi început o anchetă au încurajat populaţia, după ani de tăcere, să facă sesizări de corupţie. Numărul celor care s-au prezentat la DNA pentru a semnala astfel de cazuri a crescut cu 75% în 2014. „Începe să se simtă o schimbare a mentalităţii. Sunt foarte mulţi cetăţeni revoltaţi că li se cere mită şi vin şi denunţă. Nu mai avem acea mentalitate că trebuie să dai bani ca să se rezolve ceva, iar atunci când vezi că legea este egală pentru toată lumea, când vezi că procurorii DNA au curaj şi se leagă de toată lumea, sigur că ai încredere să vii să denunţi”, spune Laura Codruţa Kovesi.
Sunt foarte mulţi oameni care spun «DNA-ul este singura mea şansă, vreau să mi se facă dreptate», dar vin cu probleme care nu sunt de competenţa instituţiei. Există şi o presiune din partea mass-media, în fiecare zi suntem întrebaţi: «Astăzi nu arestaţi pe nimeni? Chiar aşa, DNA nu mai lucrează?». Laura Codruţa Kovesi, procurorul-şef al DNA
<strong>Noua clasă politică şi teoria corupţiei controlate</strong>
În ciuda schimbărilor tot mai evidente pe care cruciada anticorupţie le produce în societate, rămâne încă neclar dacă România va trece printr-o „restartare” generală sau doar îşi va ajusta metehnele. Alina Mungiu crede că procurorii nu pot schimba singuri România: „Ce fac ei este indispensabil, dar nu suficient”.
Răspunsul la întrebarea recurentă „Pe cine sau ce punem în loc?” se găseşte deopotrivă în partide – care pot lua acest an drept momentul zero pentru a decide cine intră în politică şi cum ajunge să fie promovat –, ca şi în societate. Doar că nu avem încă o societate pregătită să profite de curăţenia pe care o face DNA-ul: „Cât timp stimulentul de intrare în politică este înavuţirea, politica din România va fi o lume coruptă, poate să aresteze DNA-ul nu ştiu câţi. Trebuie să păstrăm acest nivel de independenţă a justiţiei până când societatea va evolua şi ea şi va fi capabilă să se grupeze în acţiuni colective, să creeze asociaţii şi să schimbe regulile jocului. Altfel, degeaba schimbi oamenii. Ăia care vin în locul lor vor face la fel”, crede Alina Mungiu Pippidi.
Aşa cum nu avem încă nici partidele pregătite să accepte curăţenia. Din perspectiva celui care a profitat din plin de vechile reguli ale jocului, controversatul Sorin Ovidiu Vîntu spune că totul ţine de felul în care sunt finanţate partidele politice: „Partidele ar trebui finanţate de oamenii de afaceri într-un mod transparent şi asumat. Să zicem că Vîntu a donat 5.000 de lei la PSD sau la PNL. Eu îmi asum finanţarea unui partid, iar politicianul mă asumă pe mine. Până acum a fost nici-nici. Mie nu-mi făcea plăcere să se ştie că l-am corupt pe unul, ăluia nu-i făcea plăcere să se ştie că l-am corupt eu. Politicianul să-şi asume transparent finanţatorul, ca peste tot în lume. Când eu, care l-am finanţat pe cutare, iau un contract, te duci şi vezi ce marjă de profit am la el. 200%!? Jos, cutare! Te bag în mă-ta de corupt! E simplu. Dacă vezi că marja a fost 10%, e OK. Iau şi eu un 7-8% şi îi dau şi politicianului 2-3%. Asta se cheamă corupţie controlată, care face ca lucrurile să funcţioneze”.
Indiferent de motivul protestului, mesajul tinerilor e acelaşi: "Corupţia ucide". Foto: Mediafax
Corupţia nu dispare, se transformă
Până va reuşi să ajungă la o corupţie controlată, România rămâne, cel puţin pentru moment, suspendată în incertitudinea unui mare paradox. Clasa politică este decimată în fiecare zi de condamnări şi arestări preventive şi tot mai mulţi îşi anunţă retragerea din viaţa publică. Se întâmplă chiar şi în cazul celor care sfârşesc achitaţi, cum este cazul fostului ministru Paul Păcuraru. Întrebat dacă mai are de gând să facă politică, acesta răspunde tranşant: „Nu-mi mai trebuie!”.
Numai că în ciuda acestei situaţii, politicienii rămaşi în picioare par mai degrabă preocupaţi de cum ar putea să opreasă fenomenul anticorupţiei şi nu de o eventuală primenire a clasei politice. „Ei vor căuta mereu să se strecoare, să găsească noi metode, noi feţe ale corupţiei. După «Mani Pulite», în Italia controlul banilor s-a mutat prin diverse cluburi, loje... Au început şi la noi să apară tot felul de masonerii din astea parapolitice, deci băieţii se adaptează”, afirmă Alina Mungiu.
Alexandru Chiciu, fost procuror PNA, arată cum se rafinează, în timp, metodele corupţilor în încercarea de a fi cât mai greu de depistat de către anchetatori: „Metodele clasice încep să fie depăşite. Nu prea se mai dă şpagă cu plasa, se dă prin off-shore, se dă prin insideri în piaţa de capital. Sau alt caz de şpagă modernă: prin jocuri online. Cineva joacă poker pe calculator, camuflat sub un nickname, şi face în aşa fel încât să piardă 50.000 de euro în favoarea altcuiva ascuns sub un alt nickname. Banii ăştia sunt, de fapt, o şpagă. Omul poate fi în orice parte a globului şi să facă asta pe internet, perfect legal”.
Cu toate că nu ştie prea bine ce ar putea să aşeze în loc, România se străduieşte să dărâme sistemul de relaţii şi interese care a controlat ţara în ultimii 25 de ani. Procurorii DNA spun că, văzut din interior, fenomenul corupţiei nu dă semne de regres şi sunt conştienţi că nu vor putea eradica definitiv această problemă. “Nu ştim dacă va fi în cinci sau în zece ani, dar sperăm ca numărul investigaţiilor să scadă la un moment dat. Până la urmă, corupţia trebuie să ajungă la limite tolerabile pentru cetăţean. Nu cred că va fi eradicată niciodată, pentru că nicio ţară din lume n-a reuşit să facă aşa ceva”, spune Nistor Călin, procuror-şef adjunct în Direcţia Naţională Anticorupţie.
Un post de televiziune bulgar mi-a luat un interviu despre cum a apărut DNA. Populaţia e invidioasă, dar nu sunt supăraţi pe români, sunt supăraţi pe politicienii bulgari. Şi în Ungaria am dat un interviu şi cei de acolo mi-au spus «Am vrea şi noi un DNA». Ideal ar fi ca noi, românii, să învăţăm să ne apărăm aceste instituţii, să nu aşteptăm mereu intervenţia Occidentului. Monica Macovei, europarlamentar, fost ministru al Justiţiei
Şi în 2007, 2008, 2010 ieşeau oamenii din DNA tot cu cătuşe. Nu cred că s-au inventat cătuşele în 2015. Încătuşarea este o măsură poliţienească, procurorul dă ordonanţa de reţinere unui poliţist care aplică regulile emise de Ministerul de Interne şi de Poliţai Română. E o problemă? Şeful Poliţiei şi ministrul de Interne să modifice regulile. Laura Codruţa Kovesi, procurorul-şef al DNA
Sunt mult mai puţini aceia care ar semna orice pentru că aşa le-a zis şeful. Şi acesta e un act de normalitate şi o transformare profundă a României. Şi una ireversibilă. Oamanii au început să ridice capul şi să spună «N-am să fac o porcărie pentru că mi-o cere şeful, pentru că am o familie şi pentru că nu răspunde el». Laura Ştefan, expert în anticorupţie
Faptul că politicienii corupţi sunt expuşi public cu cătuşe la mâini este un lucru bun. Faptul că se decimează clasa oamenilor de afaceri este un lucru extrem de dăunător naţiei. Sorin Ovidiu Vîntu, om de afaceri
Cred că acum este un apogeu al luptei anticorupţie. Nu vom ajunge să se plictisească procurorii în birouri, dar nu cred că vor mai fi cazuri atât de spectaculoase. Cred că se va intra într-o etapă mai liniară. George Maior, fost director al SRI
Procesul putea fi cu uşurinţă întors în 2009, în 2012. Nici acum nu este ireversibil. Să fim foarte clari. Este suficient să se facă ceva amendamente prin Coduri şi lucrurile s-au rezolvat. Mai avem cel puţin încă vreo 10 ani în care să se lucreze la un sistem de justiţie care să devină 100% performant. Traian Băsescu, fost preşedinte al României
Dacă ştiu câţi oameni sunt pe Facebook, pot să ştiu cât de capabilă este ţara respectivă să controleze corupţia. Sigur, oamenii nu s-au dus pe Facebook ca să facă anticorupţie, dar, finalmente, e vorba despre oameni care se pot aduna ca să se opună unui abuz. Or, dacă se adună pe Facebook, se adună şi în stradă. Alina Mungiu Pippidi, activist civic
Celelalte episoade ale serialului:
Episodul 1: Anticorupţia. Istoria unui fenomen care transformă România
Episodul 2: La început a fost PNA. Cum am încercat să intrăm în Uniunea Europeană "pe blat"
Episodul 3: Zece ani de DNA. Oamenii care au pornit „buldozerul”
Episodul 8: SRI şi anticorupţia. Istoria unei relaţii controversate
Se încarcă comentariile...
