Situaţia fondurilor

Săptămâna trecută Acordul de Parteneriat cu UE a fost semnat, acesta fiind documentul strategic pentru utilizarea Fondurilor Structurale şi de Investiţii 2014 - 2020. Este a unsprezecea ţară din cele 28 de state membre care semnează documentul la Bruxelles. Pe toate cele 8 Programe Operaţionale, sumele alocate se ridică la 30,7 miliarde de euro pe următorii 7 ani. 

Fondurile acordate României sunt de aproximativ 1.000 euro/locuitor, adică mai puţini bani decât au obţinut alte ţări mai mici şi ca întindere şi ca populaţie. Vina, spune d-l Teodorovici, o poartă cei care au negociat pentru România: „Se putea condiţiona o alocare mai mare pentru România de nivelul de absorbţie la finalul actualului cadru financiar. Deci, dacă am fi ajuns la un nivel asumat de statul român vis-a-vis de absorbţia pe actualul cadru financiar, să primim o sumă mai mare, în jur de 5-6 miliarde euro pe o anumită zonă... Eu aşa aş fi ridicat problema în faţa celor de la Comisia Europeană, Consiliu şi Parlament.”  Nu înţeleg pe cine dă vina mai exact deoarece, mulţi membrii PSD au luat parte în acest proces de negociere, fie ei europarlamentari sau alţi reprezentanţi ai statului la Bruxelles. Oare d-l Teodorovici, numit în 2012 Ministrul Fondurilor Europene nu putea să le comunice colegilor de partid aceste strategii?

D-l Ministru se mişcă rapid când vine vorba de aprobarea Programelor Operaţionale. 3 dintre PO-urile importante pentru viitoarea perioadă (competitivitate, resurse umane şi asistenţă technică) au fost trimise spre aprobarea a doua zi după ce Acordul de Parteneriat fusese semnat,  cu intenţia de a deschide primele linii de finanţare pentru septembrie 2014. Planificarea fondurilor pe domeniile de dezvoltare respective  - restricţionată însă şi de Comisie - reprezintă o posibilă cauză de eşec economic şi poate stagna România din punctul de vedere al creşterii economice. 

Competitivitatea în România

Conform unui  studiu realizat de Ziarul Financiar, IMM-urile sectorul care ar fi trebuit să aducă oxigen în economie, sunt o prioritate doar în declaraţiile politicienilor. În cifre, România este pe locul 26 în UE după numărul de IMM-uri – cu 23,6 IMM-uri la mia de locuitori, in timp ce Bulgaria are 39,5 iar media UE este la 53,7 IMM-uri la mia de locuitori.

O alta analiză a ZF arată că zece judeţe din cele 42 produc 70% din businessul României şi au 80% din totalul angajaţilor din companii. Dacă un judeţ din cele zece se “închide”, avem o mare problemă. În cel puţin o treime din judeţe, principalul angajator este o instituţie de stat -  spitalul judeţean sau centrul de asistenţă socială.

România va putea intra în zona euro abia după ce o autostradă va trece Munţii Carapaţi, pentru a permite şi dezvoltarea altor zone decât câteva enclave unde s-au concentrat investiţiile străine, Bucureştiul fiind pregătit să treacă la euro, dar este tras în jos de Las Fierbinţi, spunea zilele trecute Mugur Isărescu.

În ultimul articol scriam că judeţe ca Vaslui, Mehedinţi, Botosani, Caraş-Severin, cel mai mare angajator rămâne Consiliul Judeţean, iar angajările sunt pe nepotisme, pile şi relaţii. În privat nu există competiţie economică, nu există antreprenoriat, nu există investitori. E greu de crezut ca astfel de zone vor avea capacitatea să folosească fondurile europene. Astfel de zone sunt conduse de baroni locali, iar firmele clientelare sunt favorizate prin fonduri de stat sau europene, fără a aduce un plus de dezvoltare, fără a crea un flux economic.

Resursele umane

Peste şapte milioane de români sunt asistaţi sociali, iar 95 la sută dintre ei au diferite beneficii sociale şi doar cinci la sută primesc servicii sociale, rezultă dintr-o centralizare făcută de Institutul pentru Politici Publice (IPP), prezentată în luna iunie. Un alt studiu arată că 4,3 milioane de români locuiesc la nivelul Evului Mediu, în case făcute din paiantă sau chirpici, arată  datele centralizate de INS la recensământ. Practic, o treime din totalul clădirilor din ţară sunt din paiantă sau chirpici, iar puţin peste 16% sunt din prefabricate, mai arată datele INS.

Competitivitate vs Resurse Umane

Cu toate acestea planificarea fondurilor europene nu s-a focusat prea mult in viitoarea perioadă pe competitivitate, acest sector primind doar 1.33 miliarde euro, în timp ce programul de resurse umane a primit 4.22 miliarde euro.

E clar că există o problemă de resurse umane la nivel naţional şi că e nevoie de o reformă a administraţiei şi de persoane bine pregătite în domeniul privat, însă unde se angajează dacă nu există firme care să producă?

POSDRU a fost cel mai fraudat program pe perioada 2007-2013, cu proiecte unde salariile ajungeau la mii de euro, iar toate aceste proiecte erau greu cuantificabile ca rezultat, majoritatea scrise de firme de consultanţă pentru a încasa bănuţii europeni şi asta pentru că învăţaseră şablonul scrierii. Au fost proiecte  în care femei de peste 60 de ani urmau cursuri pentru salvamari, sau în care tineri defavorizaţi din mediul rural, unii care de-abia ştiau să scrie bine in româna, erau pregătiţi să-şi dezvolte abilităţile de comunicare.

Deşi afacerile mici şi mijlocii au fost laitmotivul fiecărui program de guvernare prezentat de politicieni în ultimii ani, iar noi proiecte care să sprijine dezvoltarea IMM-urilor au tot fost puse pe masă de toare partidele politice, rezultatele au rămas la nivel declarativ. In discursuri la TV se vorbeşte de IMM-uri si de faptul că trebuie stimulate pentru că ele duc practic în spate economia unei ţări şi când vine vorba de fonduri pentru ele, se dau de 3 ori mai mult la resurse umane pentru fel şi fel de chestii care nu pot fi cuantificate şi greu de contorizat. Cum se va evalua, de exemplul, că o persoană  care a făcut nu ştiu ce cursuri a devenit mai bună?... pe când cu competitivitatea e simplu: ai firma X, îi dai bani să  achiziţioneze echipament modern, iar acel echipament va ajuta firmele să  producă mai mult şi la standarde europene, ceea ce le va permite acelor firme  să concureze cu alte companii din EU şi să devină competitive.

D-l Teodorovici a declarat că „asta ţine de regulamentele europene care ne impun şi nouă, la fel ca celorlalte state membre, investiţii semnificative în zona de social. Am fi avut nevoie de mai mulţi bani în zona de infrastructură, respectiv transporturi, apă, canal, deşeuri.” Dar de IMM-uri d-le Teodorovici, nu spuneţi nimic?

Al şaselea Raport asupra coeziunii economice, sociale şi teritoriale realizat de Comisia Europeană scoate în evidenţă faptul că România este cea mai bisericoasă ţară europeană, adică are cele mai multe biserici pe cap de locuitor, în timp ce infrastructura sa este cea mai înapoiată, statul este cel mai corupt şi oamenii săi cei mai săraci şi mai needucaţi din Europa. Oare  viitorul  aşa sună: cât mai mulţi ajutaţi sociali, care să fie uşor de manipulat?  Sau încercăm să îngroşăm pătura de mijloc? Investim în IMM-uri sau în asistenţă socială?

 

 

Articol publicat şi în La Punkt.