În ignoranţa lui doctă, înaltul prelat insistă că femeia suferă la naştere pentru că a muşcat din măr, fiindcă altminteri oamenii s-ar fi înmulţit „prin puterea cuvintelor dumnezeieşti” şi „dacă nu păcătuia, nu ar fi născut în dureri”.
 

Arhiepiscopul Teodosie reprezintă partea conservatoare sau chiar retrogradă a Bisericii Ortodoxe Române (BOR), care trece dincolo de tradiţie, dizolvând miturile în stereotipuri, mizând pe aceleaşi valori ca liderii AUR şi folosind acelaşi tip de propagandă ca aceştia. Naţionalismul legionaroid, negaţionismul, sabotarea legalităţii fac parte din arsenalul acestei aripi a Bisericii Ortodoxe Române care merge pe sensul greşit al istoriei. O cădere în trecut, care nu a fost, însă, combătută niciodată în mod public de aşa-zisa ramură reformatoare a BOR, care l-ar avea în frunte chiar pe Patriarhul Daniel

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a refuzat să se pronunţe în privinţa „slăbiciunilor” şi „păcatelor femeilor”, sugerând în acest fel că liderul BOR n-ar fi neapărat de acord cu arhiepiscopul Tomisului, dar că nici n-ar vrea să-l contrazică.

Poate că Daniel se teme că echilibrul acesta fragil între ierarhii radicali şi ceilalţi ar putea să ducă la o ruptură în interiorul Biserii Ortodoxe Române. În acelaşi timp, ambiguitatea permanentă între conservatori şi modernişti riscă să transforme în timp Biserica într-o butaforie, pe care o vor folosi forţele politice extremiste. 

Explicaţiile teologice ale arhiepiscopului Teodosie despre inferioritatea femeilor se suprapun peste adnotările şefului Senatului AUR, Sorin Lavric, potrivit căruia „niciun bărbat nu caută în femeie deşteptăciunea, profunzimea sau luciditatea", pentru că gândirea abstractă e „prerogativa cuvenită intelectului masculin”.

De altfel, într-o discuţie televizată între Vasile Bănescu, actualul purtător de cuvânt al Patriarhiei, şi Sorin Lavric despre Mircea Vulcănescu, cei doi cad de acord asupra modelului reprezentat de filozoful legionar, citând chiar o conferinţă a acestuia în care Vulcănescu „nu s-⁠a sfiit să le definească feminitatea în termeni răspicat duri, separând fără milă virtuţile celor două sexe şi respingând orice nuanţă de egalitate între ele”. E de la sine înţeles că nici Bănescu şi nici Lavric nu suflă o vorbă despre ce făcea Vulcănescu în guvernul Antonescu, despre felul în care a contribuit la deposedarea de averi, de bijuterii şi de bani a evreilor deportaţi în Transnistria şi despre contribuţia lui la maniera rapidă în care aceştia au fost exterminaţi.

Biserica Ortodoxă Română susţine cumva cultul criminalilor interbelici, al intelectualilor legionari şi pariază mai departe pe naţionalismul care poate fi resuscitat în acest fel. Ziarul Lumina, publicaţie a Patriarhiei Române, continuă să-i elogieze fără perdea pe aceştia de la Octavian Goga la A.C. Cuza, de la Radu Gyr la Nechifor Crainic, de la Nae Ionescu la Mircea Vulcănescu.

La întrebarea cui folosesc reflexele acestea conservatoare există un răspuns într-o cercetare sociologică făcută de Pew Research Center, care a constatat că 65% dintre români consideră că Rusia are obligaţia să-i apere pe ortodocşii din afara graniţelor.

Lăsându-se în voia propriilor păcate istorice, incapabilă să asimilize prezentul, stimulând prejudecăţile unei tradiţii care dispreţuieşte femeile, Biserica Ortodoxă Română pare să aleagă din nou drumul greşit.

Atunci când încalcă legea, arhiepiscopul Teodosie susţine că „Biserica e autonoma, e a lui Dumnezeu” şi că „nu poate comanda un laic în Biserică". Acest fel de autonomie care îi afectează şi pe cei din afara BOR nu mai poate rămâne, însă, la cheremul judecăţii din interiorul BOR. Se vede cu ochiul liber că delictele clericilor, derapajele de limbaj, discursul care incită la ură nu pot fi reglate de Biserică, pentru că par să facă parte dintr-o ideologie larg acceptată.

Oamenilor bisericii, indiferent de rangul lor, ar trebui să li se aplice aceleaşi standarde, aceleaşi legi, aceleaşi pedepse ca celorlaţi cetăţeni ai ţării. În România există legi care pedepsesc cultul criminalilor, negarea Holocaustului, incitarea la violenţă, inclusiv când este vorba despre femei. 

67 de organizaţii neguvernamentale care apără drepturile femeilor au cerut BOR să ia poziţie faţă de „mesajele pe care preoţi – unii cu funcţii înalte, le transmit în ultima perioadă şi cu privire la scandaluri de agresiuni sexuale şi violenţă domestică, în centrul cărora sunt slujitorii Bisericii”.

De asemenea, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) va trebui să decidă în ce măsură declaraţiile lui Teodosie despre femei sunt sau nu discriminatorii. 

Dacă nu e vorba doar despre mituri, ci şi despre felul în care explicaţiile unui arhiepiscop ar fi putut jigni sau chiar ar fi putut da apă la moară oricui caută un pretext să-şi justifice violenţele cu ajutorul Bibliei, atunci Teodosie ar putea fi amendat. Poate că un astfel de avertisment i-ar face pe mulţi clerici să fie mai smeriţi sau măcar mai reţinuţi.

Sabina Fati - Deutsche Welle