În 1982, sub pseudonimul Alexandru Danciu, critica în revista ”L' Alternative" şi la Europa liberă ipocrizia Programului PCR “Integrarea ţiganilor” 1977-1983, fiind urmărit ca disident de către Securitate, până în 1989. 
 
În 1990, urmare a Pogromului asupra cartierelor de rromi din Bucureşti din 14-15 iunie, convinge Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa să includă în Declaraţia sa problematica rroma în termeni de securitate, fapt care îl repune pe “lista neagră” a statului român. În străinătate primeşte premiul pentru drepturile omului al statului francez (1992), al Uniunii Europene (1997), iar din 1999 urmează o carieră diplomatică pe lângă Înaltul Comisar pentru Minorităţi Naţionale al OSCE.
 
Ca sociolog, meritul lui Nicolae Gheorghe este de a fi reuşit dezideologizarea marxist leninistă încă din anii ‘80, ca “decolonizare epistemologică”, fiind considerat de specialişti un “Bourdieu rrom”, prin proiectele şi programele de intervenţie socială, ca “sociologie a acţiunii”, dar şi prin activismul său civic.
 
Cu Nicolae Gheorghe, Mişcarea internaţională a rromilor începe să aibă strămoşi întemeietori, aşadar, nemuritori!
 
Nascut în 1946, în Roşiorii de Vede, într-o familie săracă de rromi, Nicolae Gheorghe îşi va urma părinţii în marginalitatea RFG (Rahova-Ferentari-Giurgiului)-ului bucureştean, dar va fi o fire studioasă, terminând sociologia ca şef de promoţie (coleg de generaţie cu Adrian Năstase, Vadim Tudor, Alin Teodorescu, Ilie Bădescu etc.). Va lucra la Institutul de Sociologie, făcând cercetări asupra comunităţilor tradiţionale de rromi şi implicându-se în apărarea drepturilor acestora.
 
Ca lider spiritual, lui Nicolae Gheorghe i se datorează formarea a mii de tineri intelectuali rromi, o elită cultă cu recunoaştere în străinătate (evident, nu şi în România!). Tot el este cel care a impus o perspectivă civică a Mişcării rrome, a preeminenţei drepturilor omului şi cetăţeniei, deşi deloc pe gustul partidelor politice, interesate doar de voturi.
 
Dar adevarata moştenire lăsată de Nicolae Gheorghe este dedicaţia sa, o viaţă inchinată Binelui general, transgresând diferenţele etnice, cu Credinţa, faptele şi harul în valorile universale, în responsabilitatea intelectuală faţă de Absolut.
 
Deşi omul Nicolae Gheorghe a murit, intelectualul care a reformat Mişcarea rromilor la nivel mondial va trăi mult mai mult decât mulţi dintre noi. Pentru cei ca el, a muri înseamnă doar a nu mai putea fi văzut. Rămâne în responsabilitatea milioanelor de urmaşi ai săi să desăvârşească aceasta Cale, creată cu bunătatea, răbdarea şi suferinţa sa. Cu Nicolae Gheorghe, Mişcarea internaţională a rromilor începe să aibă strămoşi întemeietori, aşadar, nemuritori!