CCR a făcut ceea ce a ştiut mai bine. Şi-a slujit perfect sponsorii politici - pesediştii - aşa cum a mai făcut-o de atâtea ori până acum. Trebuie să fii prost informat ori naiv politic ca să speri ca într-o situaţie cu o miză de atât de mare anvergură, CCR şi preşedintele ei, dl. Valer Dorneanu, pesedist de- o viaţă (apropo, ştiţi zicala cu lupul, părul şi năravul la care, în acest caz, se adaugă vreo trei sau patru pensii speciale?) vor opera o schimbare de atitudine de 180 de grade. Or, preşedintele şi peneliştii s-au dovedit a fi astfel. Prost informaţi, naivi şi prea siguri pe ei înşişi. Iar lucrul acesta mai mult ca sigur că o să-i coste.

Pariez că proximele sondaje de opinie publică vor indica deja o scădere a simpatiei de care se bucură în ochii românilor dl. Klaus Iohannis ca şi a opţiunilor de vot ale electoratului în favoarea PNL. Iar scăderea va continua mai mult ca sigur dacă PSD-ului îi va ieşi jocul de pe urma căruia guvernul în exerciţiu va fi condamnat la un interimat ce nu se va sfârşi decât după alegerile care deja sunt aproape sigur că nu mai au cum să se desfăşoare altfel decât la termen. Un an agricol prost, aşa cum se anunţă a fi 2020 în primul rând din cauza secetei prelungite, iminenta scumpire a produselor de primă necesitate, creşterea ratei de schimb leu-euro care va aduce cu sine majorări de preţuri în masă, o posibilă sporire a şomajului (deja unele firme mari au anunţat că se văd silite să treacă la concedieri) vor fi decontate electoral de PNL.

Cine l-a văzut pe preşedintele Iohannis la declaraţiile de presă de luni seara doar dacă era legat la ochi nu avea cum să nu remarce schimbarea de atitudine. Dl. Iohannis nu mai era politicianul sigur pe sine Primul om în Stat s-a arătat, evident, dezamăgit, iar lucrul acesta nu a putut să fie mascat de diatriba anti-PSD. În ceea ce a spus preşedintele Iohannis s-a strecurat şi o gravă eroare de strategie. Reprezentată de punerea la zid a PSD pentru vina de a fi sesizat CCR în privinţa posibilei existenţe a unui conflict de natură constituţională între Preşedinte şi Parlament, conflict insinuat în procesul desemnării persoanei însărcinate cu formarea noului guvern al României.

În orice ţară democratică, sesizarea CCR înseamnă o operaţiune cum nu se poate mai normală. Că această normalitate e puternic afectată în România de evidentul partizanat politic al CCR e cu totul altă poveste şi, cum spuneam, nicidecum o noutate. Firesc ar fi fost ca atât dl. Iohannis cât şi conducerea PNL să fi procedat de aşa natură încât să nu se ajungă la sesizarea CCR.

Dl. Iohannis are la Cotroceni o liotă de consilieri, un consistent aparat tehnic şi de jurişti care ar fi trebuit să îl prevină asupra riscurilor pe care şi le asumă. Jurişti, specialişti în Drept constituţional trebuie că are şi PNL. Rolul lor e de a acorda consultanţă mai-marilor partidului. De aici o serie întreagă de întrebări. Sunt aceşti jurişti şi consilieri mai proşti, mai slab pregătiţi profesional decât cei de care dispune PSD? Dacă nu, şi-au făcut ei datoria de a-i preveni pe Şeful Statului şi pe cei din conducerea PNL asupra riscurilor pe care şi le asumă? Dacă au făcut-o, de ce nu li s-a dat ascultare?

Preşedintele şi conducerea PNL trebuie să analizeze lucid şi în regim de maximă urgenţă situaţia. Altminteri, e cum nu se poate mai posibil să se repete catastrofa din cursul anului electoral 2016. Ieri seară l-am văzut pe preşedinte mult mai nuanţat. Mi-a întărit convingerea că, aşa după cum am scris ieri, a început dezvrăjirea. În plus, e de remarcat o schimbare de ritm.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro