PNL a răspuns aşteptărilor societăţii româneşti

Alegerile şi referendumul din 26 mai au demonstrat maturitatea societăţii româneşti, care nu s-a mai lăsat înşelată de promisiunile fără acoperire ale coaliţiei PSD-ALDE. ALDE a înţeles cât de nocivă este asocierea sa cu PSD, prin scorul ruşinos obţinut la europarlamentare. Preşedintele Iohannis a primit un mandat clar pe care l-a şi valorizat prin blocarea guvernului Dăncilă, uneori la limita Constituţiei. Premierul Orban, desemnat de Traian Băsescu „omul politic al anului 2019”, a reuşit, „bob cu bob”, ce părea imposibil: trecerea unei moţiuni de cenzură şi instalarea guvernului său. Să anticipezi cu exactitate scorul de la moţiunea de cenzură, apoi să aduci 7 parlamentari de la Pro România, exact numărul necesar instalării guvernului Orban, reprezintă performanţe politice destul de rar întâlnite în politică.

Au trecut două luni de la instalarea guvernului Orban, PNL se află în vârful unei ascensiuni fulminante, suntem la câteva luni de alegerile locale şi la 10 luni de cele parlamantare. La ce evoluţie politică să ne aşteptăm?

Ce aşteptări are  populaţia de la guvernul Orban?

Prima şi cea mai importantă aşteptare este eliminarea şi repararea nedreptăţilor PSD-iste. Pensii speciale, rude şi amante înfipte în funcţii publice, o reţea imensă de sifonare a banilor publici, tentativa de îngenunchere a justiţiei, acestea sunt principalele agresiuni ale coaliţiei PSD-ALDE împotriva societăţii,  pe care populaţia aşteaptă să le vadă eliminate. Primii paşi au fost făcuţi. Două luni la guvernare nu înseamnă foarte mult. Sinceritatea guvernului Orban s-a văzut când a arătat că nu există bani prevăzuţi în buget pentru dublarea alocaţiilor copiilor, o măsură populistă luată de PSD în parlament, în scopuri electorale, şi fără să indice sursa de finanţare.

Ideea care circulă pe reţelele de socializare, că dacă guvernul ar lua banii nemeritaţi de la demnitari, pensiile speciale de la actualii beneficiari, s-ar găsi bani de pensii şi de alocaţii, este greşită. Iei de la câteva mii de demnitari şi beneficiari de pensii speciale, şi dai la 3 milioane de copii şi la 5 milioane de pensionari. Disproporţia este imensă. 1 la 1000. Nu aşa se pot găsi banii pentru pensii şi alocaţii, ci prin creştere economică, precedată de investiţii masive. Şi prin eliminarea evaziunii fiscale. Dar şi aici este nevoie de o perioadă lungă de timp, până la transformarea şi digitalizarea ANAF.

O promisiune esenţială

Iată ce promitea premierul Orban în 10 decembrie 2019:

„După 1 ianuarie vom face un audit al structurilor guvernamentale, ministere, autorităţi, agenţii.  Vrem să operăm o amplă restructurare, o reducere a numărului de entităţi, de comasare şi chiar desfiinţare. Unele dintre activităţi pot fi derulate în parteneriat cu entităţi ale societăţii civile pentru că sunt multe activităţi care pot fi delegate”. Sună foarte bine şi frumos, doar că trebuie să şi treacă la realizarea acestui obiectiv major.

Nu este o chetiune de capriciu sau răzbunare. Doar prin reducerea drastică a cheltuielilor de funcţionare a statului se vor găsi bani pentru pensiile şi salariile majorate. Nu mai vorbim de programul de investiţii. Fără aceste măsuri, bugetul de stat nu va fi capabil să asigurea cheltuielile la care guvernul s-a angajat.

Nu văd un grup de lucru în cadrul guvernului care să aibă acest obiectiv, să vină deja cu propuneri. Nu ştiu dacă toţi miniştrii înţeleg şi sunt capabili de această acţiune decisivă pentru viitorul politic şi electoral al PNL. Premierul Orban are şi soluţia remanierii. Sunt unii miniştri pe care nu-i ştim la faţă, nu comunică mai deloc, deşi li s-a cerut să vină la tv să explice oamenilor ce-au găsit şi ce au de gând să facă. Există specialişti foarte buni în afara PNL, care pot fi aduşi ca miniştri independenţi, cu o prestaţie foarte bună dovedită în alte ocazii. Cu excepţia miniştrilor Violeta Alexandru şi Marcel Vela, de la Muncă şi Interne, n-am văzut prestaţii şi comunicare de calitate. În jurul datei de 1 februarie ar fi necesară o evaluare a prestaţiei tuturor miniştrilor, şi remanierea acelora care nu pot prezenta nimic ca rezultat al unui mandat de 3 luni. Perioada poate părea scurtă, dar alegerile de anul acesta nu lasă loc de amânări. Există termene şi un calendar strâns pentru adoptarea deciziilor, ce nu poate fi ignorat.

Un exemplu. Suntem la două luni de funcţionare a guvernului Orban şi nu avem HG-uri de funcţionare şi organizare a ministerelor. Spuneam în alt articol că există riscul ca miniştrii să devină prizonierii structurilor birocratice din ministere, şi dădeam exemplu ministerul Educaţiei şi Cercetării, unde deja trebuia făcută o curăţenie totală, motivată de rezultatele din Educaţie: pe ultimul loc din Europa la testele PISA, 44% elevi analfabeţi funcţionali de 15 ani, 47% nu ştiu cele patru operaţii aritmetice la terminarea gimnaziului. La ce să te mai aştepţi de la un astfel de minister, de la astfel de structuri birocratice? La nimic bun. Dacă ministrul Anisie nu e capabilă să facă curăţenie, rămâne prizoniera sindicatelor şi a funcţionarilor din minister, există totdeauna soluţia remanierii. Trebuie doar ca premierul şi preşedintele Iohannis să înţeleagă şi să treacă la măsuri.

În comparaţie cu importanţa şi urgenţa acestor măsuri, alegerile anticipate devin un moft. Realizabile abia in iunie, iulie si august vacanţă parlamentară. Pentru ce atâta vâlvă şi zbatere, instabilitate politică fără guvern cu mandat plin în funcţie, trântirea de două ori a unui guvern? Pentru a avea un parlament nou cu două luni înaintea celui la termen? Merită?

Premierul Orban şi preşedintele Iohannis trebuie să comunice mai des şi mai explicit asupra problemelor cu care se confruntă

Cei doi  sunt principalii factori de decizie în România la momentul actual. Conferinţe de presă lunare sau bilunare, la care să răspundă cinstit şi sincer la toate întrebările ziariştilor, sunt esenţiale şi de neevitat. Ne-am săturat de scuza: am fost buni dar am comunicat prost. Să comunice bine, nu-i împiedică nimeni să o facă. Şi să oblige şi miniştrii să facă acelaşi lucru. Conferinţele de presă, la care să fie invitate toate instituţiile media importante, nu pot fi înlocuite de alt tip de comunicare. Iar alegerile se apropie, se apropie…  Nu poţi spune în alegeri că ai neglijat comunicarea. Nu te crede nimeni, îţi demonstrezi incompetenţa. Există o şansă uriaşă ca viitorul parlament să aibă o majoritate reformatoare, nu toxică cum este acum. Să putem trece la o reformă administrativă şi constituţională. Electoratul va da această şansă PNL, dacă îl vede decis să facă ce trebuie pentru ţară. Dacă nu, voturile se vor fărâmiţa iarăşi între multe partide, iar absenteismul va decide viitorul parlament. Eventual prin revenirea PSD pe cai mari la viitoarele alegeri.

În concluzie

Nu suntem în situaţia jumătăţilor de măsură. De decizia şi înţelepciunea premierului şi a preşedintelui depinde soarta ţării pe mulţi ani de acum înainte. Reformele administrative şi constituţionale au devenit necesare ca aerul. Nu mai pot aştepta. Dar pentru ca să existe un viitor parlament capabil de astfel de reforme, este necesară decizie şi comunicare acum. Fără ezitări şi fără false dovezi de „umanitate”. Altfel, debaraua istoriei este destul de largă, mai poate primi şi alte partide şi alţi politicieni.