Exclusiv Iranul a amenințat fățiș Franța și Marea Britanie. General NATO: „Vulnerabilitatea României diferă de cea a Bulgariei”

Iranul a amenințat direct primele două puteri militare ale Europei, Franța și Marea Britaniei, ceea ce ar putea implica și NATO. Generalul (r) Alexandru Grumaz explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, în ce măsură există riscul unui război și cât de expusă ar fi și România.

Rachetele iraniene au suprins apărarea statelor din zona Orientului Mijlociu. FOTO: EPA EFE

Iranul a somat Franța și Marea Britanie și le-a amenințat cu un „răspuns decisiv și imediat” dacă acestea trimit forțe militare în Strâmtoarea Hormuz. Totuși, cele două state nu țin cont de mesajele agresive ale Teheranului. Marea Britanie a anunțat deja că desfășoară o navă de război a Marinei Regale în Orientul Mijlociu, iar Franța mută grupul de luptă al portavionului Charles de Gaulle la Marea Roșie.

Ministrul adjunct de Externe iranian, Kazem Gharibabadi, a fost cel care a avertizat că armata iraniană va răspunde „decisiv și imediat” în cazul unei desfășurări de forțe franceze și britanice în Strâmtoarea Hormuz, potrivit AFP.

„Adevărul” apelează la analiza generalului (r) Alexandru Grumaz pentru a înțelege dacă și în ce măsură există riscul unei escaladări care să oblige NATO să intervină în conflict. România, de asemenea, ar putea ajunge în bătaia rachetelor iraniene, într-un asemenea scenariu.

NATO este implicat defensiv, nu ofensiv, precizează generalul. Admite însă și că realitatea poate fi mai complexă și nuanțează.

„Poziția oficială este clară: secretarul general Mark Rutte a declarat că «NATO nu este implicat» direct în conflict, deși a subliniat că Iranul reprezintă o amenințare nu doar pentru regiune, ci și pentru Europa. Însă realitatea de pe teren e mai complicată. NATO a interceptat o rachetă balistică iraniană care a intrat în spațiul aerian turcesc — al doilea incident de acest fel într-o săptămână. Turcia a avertizat că are dreptul să riposteze, deși Iranul a negat că ar fi vizat intenționat teritoriul turcesc”, spune generalul Grumaz.

Turcia, deși lovită de rachetele iraniene, a evitat orice escaladare. De altfel, Ankara a făcut tot posibilul și a reușit să evite acest lucru.

„Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a respins speculațiile că incidentul ar putea declanșa Articolul 5 al Tratatului NATO. Cu toate acestea, Ankara are dreptul să invoce Articolul 4, care permite consultări între aliați dacă oricare dintre ei consideră că securitatea sa este amenințată. Franța, Marea Britanie și alte state NATO au adoptat o poziție intermediară: Marea Britanie a subliniat că nu a fost implicată în loviturile inițiale asupra Iranului, dar și-a extins desfășurările defensive în regiune. Distincția dintre participarea ofensivă și sprijinul defensiv este metoda prin care guvernele aliate încearcă să rămână aliniate cu Washington, evitând în același timp asumarea unui război pe care mulți cetățeni îl percep ca pe o escaladare opțională”, mai spune el.

În același timp, amintește generalul, Turcia a refuzat să permită folosirea spațiului său aerian pentru acțiuni împotriva Iranului. Acest lucru a dus la noi tensiuni, la fel cum pozițiile similare ale Spaniei și Italiei au înfuriat administrația Trump.

„Turcia este cel mai tensionat punct: Ankara a declarat că nu va permite folosirea spațiului său aerian împotriva Iranului — o poziție incomodă pentru un aliat SUA și NATO. Totodată, Turcia a desfășurat șase avioane F-16 în Ciprul de Nord pentru a proteja insula de loviturile iraniene”, susține generalul Grumaz.

Rusia și China nu se implică direct

Aliați tradiționali ai Iranului, Rusia și China au evitat până acum orice implicare directă în conflict. Atât Moscova, cât și Beijingul s-au mulțumit să critice ceea ce Statele Unite ale Americii au numit „operațiune militară”. Cu toate acestea, China și Rusia au evitat o escaladare, iar Beijingul chiar a făcut presiuni asupra Teheranului pentru a asigura tranzitul liber prin Strâmtoarea Hormuz.

„Rusia și China sunt observatori activi, nu combatanți. Dacă mari puteri precum China sau Rusia ar interveni dincolo de margini, conflictul regional riscă să se extindă în ceva mult mai periculos — o confruntare directă SUA-Rusia prin proxy, sau o criză energetică globală care ar forța mâna Beijingului. China are mize economice uriașe: Beijing a condamnat inițial loviturile americane ca o încălcare a dreptului internațional și a evacuat peste 3.000 de cetățeni din Iran. Dependent de Strâmtoarea Hormuz pentru 80% din importurile de petrol iranian, China a făcut presiuni asupra Teheranului pentru a asigura tranzitul liber prin această cale navigabilă critică. China a mobilizat active navale din Cornul Africii spre Strâmtoarea Hormuz, alăturându-se marinelor iraniană și rusă deja desfășurate în Golf în cadrul exercițiilor Maritime Security Belt 2026. Rusia a adoptat o retorică dură: Lavrov a declarat că Moscova va face tot posibilul pentru a crea condiții care să facă „imposibilă" operațiunea SUA-Israel împotriva Iranului — fără a trece însă la acțiuni militare directe, implicată cum este în Ucraina”, a explicat generalul Grumaz.

Riscul de degenerare — scenariile critice

Există câteva puncte de aprindere reale, susține generalul Alexandru Grumaz. Nodul turcesc este de departe cel mai periculos, punctează el.

„Turcia și NATO — cel mai periculos nod. Două rachete iraniene interceptate deasupra teritoriului turcesc în câteva zile reprezintă o escaladare serioasă. Dacă Iranul ar viza deliberat teritoriul turcesc, presiunea pentru invocarea Articolului 5 ar deveni greu de ignorat. Pe locul 2 ar fi Cipru și bazele britanice. O dronă despre care se crede că a fost lansată de Hezbollah a lovit o bază a Royal Air Force din Cipru. Ciprul este stat membru UE, ceea ce adaugă o dimensiune politică suplimentară”, mai spune generalul.

El nu a uitat și de tensiunile uriașe dintre Turcia și Grecia și nu i-a uitat nici pe rebelii Houthi.

„Grecia și Turcia — relațiile greco-turce au intrat în tensiune, ambele țări profitând de amenințarea iraniană pentru a-și desfășura armatele în apropierea frontierei comune și pentru a-și securiza pozițiile în Cipru, refuzând să coopereze ca parteneri NATO. Rebelii Houthi nu au intrat încă în război, dar au semnalat că ar putea face acest pas, ceea ce ar deschide un nou front și ar amenința navigația în Marea Roșie”, mai explică generalul. Mingea ar fi, spune el, în terenul Turciei.

Risc redus ca NATO să intre în război, dar nu zero

În concluzie, riscurile ca NATO să intre în război nu sunt complet excluse, avertizează generalul.

„Riscul ca NATO să intre oficial în război este redus, dar nu zero — totul depinde de Turcia. Dacă Iranul lovește deliberat teritoriul turcesc, logica Articolului 5 devine aproape inevitabilă. Rusia și China nu vor interveni militar direct — au prea mult de pierdut — dar alimentează instabilitatea prin retorică, prezență navală și sprijin diplomatic pentru Iran. Scenariul cel mai probabil rămâne un conflict prelungit și regional, cu multiple fronturi secundare (Liban-Hezbollah, Houthi, Caucaz), mai degrabă decât un război mondial deschis. Variabila cheie este cât de mult se erodează capacitățile militare iraniene și dacă regimul de la Teheran supraviețuiește politic”, mai spune generalul.

Pe de altă parte, Grecia a dat un semnal interesant. După ce Bulgaria, la fel ca și România, a fost amenințată de Iran, Atena a făcut o mutare de luat în calcul.

„Grecia va desfășura o baterie Patriot și două avioane F-16 în nordul țării pentru a apăra Bulgaria în contextul escaladării războiului din Orientul Mijlociu, a anunțat ministrul apărării Nikos Dendias. Acesta a spus că a vorbit cu omologul bulgar Atanas Zapryanov în urma unei cereri oficiale din partea Sofiei. Motivul îngrijorării bulgare este unul geografic concret: Bulgaria, ca țară situată în zona de acoperire a rachetelor balistice iraniene cu rază medie, pare să fi stabilit că are nevoie de întărire. Distanța de aproximativ 2.100 de kilometri față de Iran o plasează într-un cerc teoretic de pericol. Prezența aeronavelor americane pe aeroporturile bulgare a crescut și ea nivelul de alertă al Sofiei”, mai afirmă generalul.

Cât de expusă este România

La întrebarea dacă sunt Bulgaria și România în raza de acțiune iraniană, generalul Alexandru Grumaz are un răspuns deloc liniștitor. Cu toate acestea, el subliniază că este puțin probabil ca Teheranul să ia această decizie.

„Răspunsul scurt este da, tehnic vorbind. Ministerul de Externe al Israelului a identificat că regiunea Mediteranei de Est, inclusiv părți semnificative din Balcani și Europa de Sud-Est, se află în mod cert în raza iraniană. Capitalele care se găsesc în această rază potențială includ Atena, Sofia și București. Însă există o nuanță esențială. Deși scenariul în care Iranul decide brusc să lovească Bulgaria cu rachete balistice pare puțin probabil, Sofia a decis să „joace pe siguranță". Bulgaria dispune în prezent de sisteme de rachete antiaeriene sovietice, inclusiv opt lansatoare S-300PMU, dar pentru distrugerea garantată a rachetelor balistice sunt necesare interceptoare cinetice moderne, cum sunt cele folosite de sistemul american Patriot. O singură baterie Patriot nu este suficientă pentru a acoperi întregul teritoriu bulgar”, punctează generalul Grumaz.

În schimb, România se află într-o postură avantajoasă, comparativ cu Bulgaria. România dispune de câteva argumente, iar scutul de la Deveselu și bateriile Patriot ar fi principalele.

„România se află într-o poziție semnificativ mai bine protejată decât Bulgaria, dar și mai expusă în alt sens. Sistemul NATO de apărare antirachetă include un sit Aegis Ashore la baza militară Deveselu din România — parte din arhitectura NATO de apărare balistică împotriva amenințărilor din Iran, construită în ultimii 15 ani exact cu această amenințare în minte. Sistemul include și distrugătoare ale Marinei SUA desfășurate în regiune. După interceptarea rachetei iraniene deasupra Turciei, Comandantul Suprem Aliat pentru Europa a ordonat creșterea posturii de apărare antirachetă la nivelul întregii Alianțe, precizând că NATO va rămâne la acest nivel ridicat de alertă până când amenințarea iraniană scade”, este opinia sa.

În același timp, tocmai aceste atuuri o pot transforma într-o miză mai mare pentru Iran, consideră generalul.

„Vulnerabilitatea României este însă diferită față de cea a Bulgariei: tocmai pentru că baza de la Deveselu este un nod critic în scutul antirachetă NATO, aceasta ar putea fi o țintă cu mult mai mare valoare strategică pentru Iran decât oricare altă locație din regiune. Iranul a avertizat cu ani în urmă că ar putea viza instalațiile NATO din Turcia — logica se poate extinde și la Deveselu”, mai spune el.

Analizând rece situația, există trei scenarii distincte de risc pentru România și Bulgaria, consideră generalul.

„Scenariul 1 — Rătăcire accidentală (risc moderat). Exact ce s-a întâmplat cu Turcia: o rachetă iraniană lansată spre altă țintă deviază sau este intercep­tată deasupra spațiului aerian al unui stat NATO. Iranul are motive strategice să evite deschiderea de noi fronturi cu Turcia sau Azerbaidjanul când este deja sub presiune enormă din partea SUA și Israelului — același raționament se aplică și față de România sau Bulgaria. Scenariul 2 — Atac deliberat cu motivație strategică (risc scăzut, dar neignorat). Iranul ar putea viza baza de la Deveselu dacă consideră că sistemul antirachetă NATO îi degradează semnificativ capacitățile ofensive. Acesta este scenariul cel mai îngrijorător pentru România — nu ca țintă în sine, ci ca infrastructură militară critică”, consideră generalul.

În sfârșit, el se referă și la un al treilea scenariu, cumva intermediar. „Scenariul 3 — Amenințare teroristă sau drone rătăcite (risc real). Dronele iraniene de tip Shahed zboară lent și la altitudine joasă, sunt mai greu de detectat decât rachetele balistice și mult mai ieftine de produs. Iranul a folosit acest tip de armă în valuri masive în întreaga regiune. O dronă rătăcită sau lansată de forțe proxy ajungând deasupra Bulgariei sau României nu este de neimaginat”, rezumă generalul Grumaz.

Concluzia pentru România este că nu există niciun motiv de panică. În schimb, există toate motivele ca România să fie prudentă.

„Suntem mai bine apărați decât Bulgaria — Deveselu este parte integrantă din scutul NATO, nu o gaură în apărare. Dar tocmai această infrastructură ne face mai vizibili strategic. Riscul unui atac deliberat iranian rămâne redus: Iranul nu are niciun beneficiu rațional să lovească România sau Bulgaria și ar declanșa automat Articolul 5. Riscul real este de natură indirectă — economic (prețuri la energie, rute comerciale afectate) și logistic (presiune pe stocurile NATO deja epuizate parțial din cauza sprijinului pentru Ucraina). Situația merită urmărită atent, dar nu justifică panica”, încheie generalul Alexandru Grumaz.