Victor Ponta e Împăratul Muştelor, un puşti necopt, crescut la umbra marilor păpuşari ai PSD-ului. Zâmbeşte ca un puşti pus pe şotii în timp ce spune cele mai mari minciuni. Este şi va rămâne un imatur politic incapabil să înţeleagă mizele etice şi morale pe care le are în faţa sa. Este baieţelul de la bloc pe care îl cunoşti de o viaţă şi care striveşte indiferent cu pantoful melcii ieşiţi după ploaie. Pentru că poate şi pentru că se bucură infantil de zgomotul cochiliei zdrobite. Nu are conştiinţa faptului că pune capăt existenţei unei fiinţe. Te împinge fără regret de pe cornişa terasei unui bloc.

Şi frica şi-o trăieşte cu aceeaşi imagine imberbă îngheţată în ochi şi în rictusul feţei. E aproape imposibil să îi mai distingi expresiile faciale şi sentimentele care îl încearcă. Trăieşte din adrenalina fricii de a nu pierde toate jucăriile cu care s-a trezit în braţe de la părinţii lui politici. Cei care îi cultivă sondajele şi îi hrănesc orgoliul. De prestaţia lui depinde viaţa lor în libertate şi posibilitatea de a-şi cheltui banii pe croazetă.

Şi, ca să îşi asigure victoria finală, încearcă să îi elimine pe toţi cei care reprezintă un pericol pentru pupila lor. Este evident că există un potenţial exploziv social pe care încearcă să îl evite cu orice preţ, chiar şi dacă asta înseamnă să se acopere de ridicol. E simpla explicaţie pentru declaraţiile ridicole prin care Victor Ponta vota schizofrenic în funcţie de clădirea în care intra. Şi din acest plan face parte şi campania lor împotriva mea şi a FORŢEI CIVICE.

Potenţialul candidaturii mele la funcţia de Preşedinte îi sperie pentru că ştiu că vor pierde dacă se va coagula dreapta în spatele meu. Şi ca sa preîntimpine acest lucru, fac tot posibilul ca să saboteze campania noastră pentru europarlamentare prin agesiuni fizice prin ţară şi cu ajutorul mediatic al televiziunilor propriilor moguli la nivel naţional. Aşa a apărut şi dosarul cheltuielilor de la Guvern, prin care s-au falsificat sumele de protocol. Postacii lor îşi fac datoria zilnic şi trimit tone de abjecţii în spaţiu virtual. Premierul unguent, alifie, vita kobe, ne-ai mâncat banii de pensii, ai pus pensionarii să dea zăpada, evreule, vândut la unguri, ai furat fundaţia Gojdu, mason, marioneta lui Basescu şi multe altele sunt propagate zilnic împotriva mea. Am rabdare şi voi lupta cu ei atât timp cât e nevoie. Pentru că nu au ce să îmi facă. Pentru că nu au dosare împotriva mea. Pentru că nu au cu ce să mă agaţe. Şi cât eu aştept, dosarele lor curg. Şi le e frică pentru că au sondaje şi ştiu că scânteia s-a aprins. Speră că, până în decembrie, focul nu va deveni suficient de puternic încât să îi ardă. Am rabdare, pentru că focul acesta se aprinde încet, aşezat şi cu grijă.

La partajul USL, Victor Ponta a rămas cu minciuna, în timp ce Crin Antonescu a plecat cu ipocrizia. Fiecare cu talentul său, dar ei rămân veşnic legaţi ombilical prin validarea faptelor lor şi dependenţa de oameni ca Dan Voiculescu. Acum susţinutul este Ponta, dar nu am uitat cum se pozau împreună mai deunazi Crin Antonescu şi Dan Voiculescu. Cum justificau alianţa dintre ei. Cum analiştii Antenelor l-au transformat în cel mai mare orator al zilelor noastre pe acest Cicero al minciunii prin omisiune.

E nevoie de o goliciune completă a fiinţei tale ca să duci ipocrizia la nivel de artă. Să uiţi rolul precedent şi să te juri că nu ai vrut să prabuşeşti statul de drept, să uiţi complet cum aruncai Europa la gunoi, să stai cu Fenechiu la masă şi declarai emfatic despre cum crezi că e nevinovat. Crin Antonescu e un performer. E cel care te scuipă pe stradă şi îţi strânge mâna în acelaşi timp. E cel care te ia în braţe şi îţi fură portofelul. E cel care îţi jigneşte soţia în timp ce te bate prieteneşte pe spate. Talentul său e să vină apoi şi să spună că a făcut-o spre binele tau. Că te-a umilit, furat şi jignit pentru că are grijă de tine. Că e un domn şi că, de fapt, lupta împotriva lui Traian Basescu justifică orice infamie.

Crin Antonescu a pierdut alegerile, a pierdut PNL-ul şi şi-a pierdut şi reputaţia. Nu ştie şi nu vrea să ştie pentru că tiparul lui psihologic respectă zicala "dupa mine potopul". Inconsistenţa sa intelectuala şi etică îl împiedică să înţeleagă ce înseamnă o construcţie. Că nu eşti singur. Că faci parte dintr-o lume pe care ai primit-o de la cei dinaintea ta şi pe care eşti dator să o laşi celor care vor urma. Mai bună dacă se poate, dar în nici un caz distrusă.

Lui Crin Antonescu îi e teamă că va pierde primul examen al acestui an şi nu va aduna voturile care să îi salveze candidatura. Încearcă să ia voturi de peste tot şi, mai ales de la mine şi de la FORŢA CIVICĂ. Are nevoie să arate că sondajele care mă plasează înaintea lui nu se confirmă. Teoria votului pierdut dat FORŢEI CIVICE face parte din acest plan al său. Un liberal, urmaş al Brătienilor, cere electoratului să voteze din interes şi nu din convingere. Halal european.

S-au despărţit cu lăutari şi analişti pe la uşi. Îşi împart banii lui Mazare şi Fenechiu. Au campanii publicitare enorme. Sunt peste tot. La fel ca Adrian Nastase. Şi cine ar fi crezut că cel mai ”performant” Premier va scrie carţi din închisoare? Şi cine ar fi crezut că miniştri în funcţiune vor pleca de la Palatul Victoria la Jilava? Şi cine ar fi crezut că alde Gigi Becali, Vântu, Borcea şi alţii ca ei, care ţineau statul la degetul lor mic, vor umple puşcăriile? Şi cine crede acum că Ponta şi Antonescu nu vor îngenunchea statul de drept şi că vor pierde puterea? Avem rabdare. Nota de plată o să le vină, chiar şi dacă fug hoţeşte pe uşa de la geamul toaletei.