Vegetaţia marilor oraşe este privită de edili, dar din păcate şi de către cetăţeni, ca pe un decor dispensabil şi nicidecum ca patrimoniu al comunităţilor, aşa cum este tratată în lumea civilizată. Mai mult, copacii au devenit în Bucureşti un inamic public din cauza toaletărilor neprofesioniste şi a stilului catastrofic în care media prezintă accidentele cu pomi din timpul furtunilor de vară.

Piedone şi-a suflecat mânecile şi a hotărât să acţioneze prin masacrarea criminalilor prezumtivi din diferite zone ale sectorului 4. Şi pentru că nu există, probabil,  un recensământ al copacilor din cartierul Berceni, mulţi pomi  tineri au fost decapitaţi pentru că un cetăţean s-a plâns că o crenguţă îi va sparge geamul. Odată cu crenguţa buclucază a fost pus la pământ un întreg perimetru verde din zona Piaţa Sudului, acolo unde locuiesc de aproape 20 de ani.

Un semn de rău augur pentru destinul vegetaţiei din sectorul 4 a fost chiar campania electorală a candidatului Piedone pentru alegerile locale din 2012. Pentru a atrage atenţia asupra efectului poluării şi a modului în care Piedone va lupta cu ea, 11 copaci tineri au fost tăiaţi, decojiţi şi trasformaţi în suport pentru afişele promoţionale ale candidatului. La vremea respectivă ecologiştii din Bucureşti au protestat pentru că într-adevăr ceva mai cinic şi lipsit de orice înţelegere a  idee de spaţiu verde  nu mai fusesese văzut pănâ atunci.

Timpul a trecut, nu mult, iar în vara lui 2013 primăria sectorului 4 s-a ţinut de promisiune aproape distrugand un întreg perimetru verde din Secuilor - Piaţa Sudului. Această înţelegere greşită a procesului de toaletarea pomilor, prin care aceştia sunt retezaţi practic de la jumătate dacă nu tăiaţi cu totul, nu este unică. În Iaşi primărul Gheorghe Nichita a distrus teii din zona centrală în procesul de reamenajare urbană şi îi pusese gând rău şi teiului lui Eminescu din parcul Copou, altfel monument istoric.

Un prieten mi-a atras recent atenţia, într-o plimbare prin Oxford, că pomi de sute de ani au coroanele intacte. În Oxford trăiesc pomi plantaţi la 1800, ei au fost recenzanţi  şi înscrişi într-un catalog botanic cu toate datele lor de identifiucare, sunt monitorizaţi şi toaletaţi şi reprezintă o colecţie de prestigiu a oraşului. Ceea ce se întâmplă cu pomii din spaţiile urbane din România ar fi de neconceput pentru cetăţenii şi administraţia oraşului Oxford, unde, da, periodic au loc furtuni precum cele din România. De neconceput este şi pentru vecinii mei din perimetrul Secuilor, Piaţa Sudului, contrariul. Şi anume că pomii fac parte din patrimoniul  colectiv şi că trebuie apăraţi de incompetenţa autorităţilor

La final două observaţii, una personală şi alta politică. Dezvoltasem o relaţie cu pomii din faţa apartamentului meu pe care i-am urmărit în fiecare zi înălţându-se.  În serile  obositoare sau doar triste, vederea lor era terapeutică, iar în nopţile cu insomnii le ascultam foşnetul  şi  sunetul păsărilor care zburau dintr-o creangă în alta pentru a-mi rechema somnul. Până săptămâna trecută n-am locuit printre betoane, în cartierul dormitor Berceni, ci într-un fel de zăvoi.  Într-o dimineaţă m-am trezit şi în loc de verde am văzut ziduri cenuşii şi cerul gol.

După includerea lui Remus Cernea pe listele parlamentare ale PSD, cel care a reuşit, împreună cu alţii, să mobilizeze Bucureştiul pentru salvarea Parcului Carol pe care BOR intenţiona să-l distrugă prin construcţia Catedralei Mântuirii Neamului, mulţi au sperat, inclusiv eu, că partidul lui Ponta va deveni social-democrat şi ecologist. Cernea a demisionat în contextul acordării avizelor de mediu pentru exploaterea gazelor şist şi partidul urmează linia ideologică din perioada Năstase, o combinaţie de neoliberalism şi social-democraţie pe care ei o numesc a treia cale.