Nu mi-am propus să fac o discuţie despre modă, festivaluri de modă sau despre ce înseamnă frumos sau decent... Îmi doresc doar să fac o paralelă succintă între ceea ce înţeleg unii dintre colegii mei despre ce ar trebui să fie un cod de conduită şi ce înţeleg alte state din Europa sau din lume.

Să începem de la faimoasa declaraţie a preşedintelui comisiei pentru regulament din Camera Deputaţilor. "parlamentarii români trebuie să aibă ţinute oficiale decente, şi să nu vină în Parlament aratând ca o paiaţă.” Şi nu pot să nu citez în continuare...  "Rolul unui astfel de Cod nu este acela de a participa cu parlamentarii la nu ştiu ce prezentare de moda sau de coafuri. Poţi fi decent şi cu coadă, n-are nicio relevanţă, nu mai suntem ca pe vremuri să te tundă când te duci la şcoală.” În opinia mea, e fascinantă pledoaria aceasta pentru ţinute decente şi păr tuns cu briceagul la frizeria de la colţul blocului. Tot acelaşi domn recunoaşte: ”Codul vine să te îndrume către o cale bună, dacă nu vrei să o iei pe calea asta, mandatul este imperativ, nu am ce să-i fac decât să-l tot sancţionez, dar mandatul nu pot să-l ridic.”

Nu pot să nu remarc faptul că se vorbeşte despre "mandat imperativ”, când Constituţia României prevede expres în art. 69 că ”Orice mandat imperativ este nul.” Voi veni poate cu precizări cu altă ocazie.

Revenind la codul de conduită: practic, avem o idee, ni se pare că e una strălucită, dar nu ştim cum să o transformăm într-o metodă viabilă de combatere a ”problemei” pe care am identificat-o. Nu ştim ce sancţiuni trebuie aplicate, de către cine, când. Prin urmare, avem doar o idee şi atât. Totuşi, cred că discuţia asta despre haine nu face decât să ducă în derizoriu toată dezbaterea care s-ar fi putut concentra pe nişte probleme mult mai importante. Evident, interesului presei e asigurat încă de la început pentru că, aşa cum spunea un spot publicitar ”partidul te vrea tuns!”

Tot cei care au promovat ideea au şi explicat: ”Vorbind despre Codul de conduită se poate spune că nu reprezintă neapărat o necesitate, din punctul meu de vedere, dar pentru că trendul european este spre aşa ceva sigur că şi România trebuie să se încadreze în acest trend.”

Declaraţia mi-a stârnit curiozitatea, aşa că am făcut o mică documentare. Câte state din Europa au un ”cod de conduită” în sensul strict şi în câte dintre acestea se vorbeşte şi despre lungimea fustei în acest context?

Ceea ce am descoperit nu m-a surprins deloc. Doar nouă state europene au un ”cod de conduită”. Dispoziţiile acestor coduri stabilesc principii de bază, care sunt comune pentru toate statele, inclusiv pentru state care nu au un astfel de cod.

Printre aceste principii am identificat: garantarea libertăţii de exprimare, obligaţia de a declara interese financiare, obligaţia de a evita incompatibilitatea şi conflictul de interese, interdicţia de a se folosi de funcţia ocupată în interes personal sau obligaţia de a-şi exercita mandatul în sarcina cetăţenilor.

În general, pentru a avea un mecanism eficient de implementare, statele au considerat că o amendă nu ar fi suficientă pentru a preveni şi viitoare abateri de la codul de conduită, astfel încât, în Polonia de exemplu, cei care nu se conformează codului vor trebui să răspundă în faţa unui comitet de etică care va avea dreptul să îl mustre pe respectivul parlamentar, iar mustrarea va putea fi publicată pe site-ul oficial al parlamentului. Şi explicaţia lor e foarte simplă : orice parlamentar îşi va permite să plătească o amendă într-un cuantum modic, însă dacă abaterile lui sunt făcute publice, îi va fi mult mai greu să îşi repare reputaţia.

Oare chiar e necesar să măsurăm lungimea fustei, a părului, să analizăm tipul coafurii sau să definim ceea ce ar trebui să fie decent ?

Preluat şi pe  http://www.alinagorghiu.ro