Jucându-se nu numai cu legea statului român, ci mai ales cu judecata lui Dumnezeu, cetăţeanul Turcescu Robert, de profesie şi jurnalist, pozează într-un fel de vinovat nevinovat. Exact la momentul când cetăţeanul Băsescu Traian, încă Preşedinte al Republicii - prin afirmaţia că un candidat la alegerile prezidenţiale ar fi fost ofiţer de informaţii acoperit - încearcă să arunce în haos orice dezbatere serioasă şi folositoare pentru români cu privire la aceste alegeri, Turcescu îşi face o spectaculoasă mea culpa duhnind a fariseism şi manipulare, iar pe alocuri, a delir religios.

Orice cetăţean român, posesor al unui bun simţ minimal, se va întreba de ce Turcescu nu a fost cuprins de remuşcări chinuitoare că trăieşte dual - seara jurnalist la B1TV, televiziune loială lui Băsescu şi în acelaşi timp, 24 h din 24 h, ofiţer în misiune ordonată - în timpurile când făcea propagandă făţişă lui Traian Băsescu, încălcând orice minimă deontologică a profesiei de jurnalism.

Zice Turcescu Robert că a fost ofiţer de informaţii. Atunci ne întrebăm: avea oare ordin să facă propagandă lui Băsescu? Misiunile informative pe care le executa aveau directă legătură cu interesele lui Băsescu? Notele, rapoartele informative semnate de ofiţerul Turcescu ajungeau cumva şi pe masa Preşedintelui Băsescu, în calitatea dumnealui de Preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, folosindu-i acestuia să-l orienteze, influenţeze pe jurnalistul Turcescu? A comis Turcescu Robert, în calitate de ofiţer de informaţii, fapte care contravin regulamentelor militare, care i-au afectat calitatea de jurnalist, care au slujit unor interese politice ilegale, de simte Turcescu Robert o nevoie atât de mare de a se ”spovedi” public? Dacă DA, atunci de ce nu merge la Procuratura Militară să facă autodenunţ?

Sunt întrebări - dacă ne lăsăm prinşi în capcana delirului pseudo-mistic al cetăţeanului Turcescu ne putem imagina zeci, poate sute de alte întrebări - care au legătură nu neapărat cu modul lamentabil în care se face politică şi presă în România, ci cu gradul de încălcare gravă a interesului naţional şi a siguranţei naţionale. Căci un jurnalist ca Turcescu, care a dovedit şi acum confirmă că este aproape lipsit de libertatea conştiinţei la care face apel în ”spovedania” lui, nu poate fi privit separat de stăpânii lui, fie din zona politică, fie aceia care i-au semnat ştatele de plată când l-au plătit ca jurnalist.

Totuşi, dacă ne detaşăm de mizerabila luptă politică şi privim la scandalul declanşat de Turcescu din perspectiva interesului naţional, suntem obligaţi să rememorăm un alt scandal, de acum vreo doi ani, acela al listelor cu politicieni, jurnalişti, magistraţi etc. cărora le-au fost acordate, mai mult sau mai puţin legal şi moral, grade de ofiţeri în Armata Română. Din lotul acestor indivizi face parte şi cetăţeanul jurnalist Turcescu Robert.

Defel coincidenţă, acest scandal a fost lansat într-un an electoral, 2012, în perioada dintre alegerile locale şi alegerile parlamentare. Turcescu repetă povestea şi se ”spovedeşte” cu câteva zile înainte de începerea campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale 2014, aproape imediat după ce ”fumigena” fusese aruncată de Preşedintele Băsescu, susţinătorul candidatei Udrea Elena. Probabil că acelaşi creier posedat de acelaşi individ egoist, cu sentimente anti-naţionale şi trădător din fire, a refolosit scenariul din 2012.

Pe listele de indivizi cărora le-au fost acordate, în 2012, grade militare de către MApN, deşi nu toţi ar fi fost îndreptăţiţi de lege să le primească, s-au aflat nu numai jurnalişti ca Turcescu, ci şi bancheri, politicieni şi magistraţi, precum guvernatorul BNR Mugur Isărescu, fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, procurorul general, de la acel moment, al României, Laura Codruţa Kovesi, fostul şef al ANAF, Sorin Blejnar, liderul UDMR Kelemen Hunor etc. (vezi articol din presa timpului -aici-)

Când scandalul a depăşit limita de avarie, Ministerul Apărării Naţionale, condus la momentul respectiv de Corneliu Dobriţoiu, şi-a făcut curaj şi a revocat, în noiembrie 2012, peste 800 de ordine de acordare şi înaintare în grad. În iunie 2012, ministrul Dobriţoiu făcea o declaraţie care şi acum are puterea să ne dea fiori şi ne determină să punem cu spaimă, sub semnul întrebării funcţionarea mecanismului democratic în societatea românească: "Ce denotă lipsa de respect faţă de lege, este că, unii oameni au fost avansaţi plecând de la grade de soldat sau caporal, iar alţii nefăcând armata, iar acest lucru este pe lângă lege total. Domnul Robert Turcescu nu a facut stagiul militar. Ministerul Apărării Naţionale va deschide o acţiune în instanţă pentru a-i degrada pe aceşti oameni. Eu am solicitat o analiză. În acest sens sunt foarte multe ordine de avansare, sunt vreo 2.700 de ordine (!!!). Singurul motiv pentru care aceşti oameni au fost avansaţi, s-a datorat serviciilor politice aduse celui care i-a avansat". (vezi articol din presa timpului -aici-)

Spre finalul scandalului din 2012, Kovesi Laura-Codruţa, Turcescu Robert Nicolae şi Kelemen Ioan Hunor au înaintat solicitări către ministrul MApN pentru a li se revoca ordinele de acordare de grade în rezervă. O penibilă ieşire din scenă, gest care nu anulează mizeria acceptării respectivelor grade militare nemeritate - bizar, unii dintre cei avansaţi declarau în epocă, cu inocenţă, că nu ar fi ştiut de respectiva avansare în grad (!!!). Cetăţeanul Turcescu Robert se adresa MApN, într-o scrisoare publică,  şi afirma că înaintarea în grad este pentru el o "regretabilă eroare" şi solicita urgent "îndreptarea acestei situaţii prin revenirea la starea de fapt: cetăţean român care nu şi-a satisfăcut stagiul militar şi, prin urmare, nu poate aparţine corpului ofiţeresc al Armatei Romane", ameninţând că, dacă nu i se va anula gradul primit "în mod accidental", va "acţiona în judecată MApN pentru prejudicii grave de imagine şi tragerea la răspundere a celor care se fac vinovaţi de acest lucru" (sic!).

 

Să nu uităm un aspect extrem de important, acela că listele de avansaţi în grad ale MApN, la anii 2010-2012, conţin numeroase nume importante din viaţa politică - şi nu numai - a ţării. Să rememorăm câteva: analistul Bogdan Chirieac, primarul Buzăului, Constantin Boscodeala, senatorul independent Chirvasuta Laurentiu, fostul primar de Botoşani, Cătălin Flutur, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, primarul de Târgu Jiu, Florin Cîrciumaru, fostul sef al ANI, Cătălin Macovei, un fost secretar de stat în Ministerul Muncii, Nicolae Ivăschescu, fostul şef al TVR, Alexandru Lazescu, senatorul UNPR Ovidius Marcutianu, fostul presedinte al Consiliului Judeţean Buzău, Victor Mocanu, deputatul Dan Ilie Morega, deputatul Eugen Nicolicea, procurorul Codruţ Olaru, primarul oraşului Piteşti, Tudor Pendiuc, deputatul PDL Cezar Preda, vicepreşedintele PDL, Ioan Oltean, primarul Craiovei, Antonie Solomon, primarul Slatinei, Darius Vâlcov, fostul director Metrorex, Gheorghe Udrişte, fostul ministru de Finante, Bogdan Drăgoi, deputatul Nicolae Păun, senatorului PDL, Ion Ruşeţ, deputatul PDL Alin Trăsculescu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi, Constantin Simirad, fostul primar al sectorului 6, Cristian Poteraş, Emilian Schwartzenberg şi realizatorul TV Vlad Enăchescu, foşti membri ai echipei de fotbal Steaua, Miodrag Belodedici, Gabi Balint, Ladislau Boloni, Helmut Duckadam, Adrian Bumbescu, Stefan Iovan, Victor Piţurcă. (alte nume pe listele 2012 ale MApN pot fi aflate din presa timpului -aici-)

Sunt doar câteva nume din cele aproximativ 2700! Te întrebi: de ce şi-au dorit nişte politicieni, primari, preşedinţi de CJ, parlamentari, membri ai guvernului, nişte jurnalişti şi nişte fotbalişti etc. să primească - în cele mai multe cazuri fără să merite - grade de ofiţeri superiori în Armata Română, fără să aibă vreo legătură cu practica şi activitatea militară? Să fie vorba de meschine şi mizerabile interese pecuniare - soldă, pensie etc. - sau cumva trebuie să credem inimaginabilul, o ipoteză ce ţine de ”teoria conspiraţiei” şi care poate fi cel mai mare coşmar al nostru, anume că România este condusă de un grup ocult de complotişti care îşi subordonează elita societăţii prin toate mijloacele posibile, pentru a dispune în orice moment de acces, poate chiar în regim militar, la influenţarea mecanismelor politice, administrative, militare, juridice şi civile ale ţării?

Scandalul declanşat de Turcescu Robert loveşte în plin nu numai imaginea şi interesele Armatei Române, ci mai ales, integritatea sistemului de siguranţă naţională.

Dacă judecăm la rece, vom înţelege şi vom accepta că în orice stat democratic din lumea asta, serviciile secrete au agenţi şi informatori - nu neapărat ofiţeri sub acoperire - în toate domeniile de importanţă vitală pentru existenţa statului respectiv. Gândindu-ne la România, devine evident că un serviciu secret care doreşte să slujească loial interesul naţional îşi va trimite agenţii săi - chiar şi în limitele destul de strâmte ale legislaţiei româneşti - în mediul politic, în administraţia statului şi inclusiv în presă. De ce?

Simplu! Unde se fură cel mai mult din banii bugetului de stat şi din fondurile europene şi în complicitate cu cine? În administraţia statului şi locală, în complicitate cu politicienii şi slujitorii lor care deţin funcţii în guvern, agenţii de stat, direcţii, consilii locale, primării etc. Unde se manipulează grav şi cu consecinţe negative nebănuite asupra interesului naţional? În mass-media, acolo unde banii politicienilor, făcuţi prin jaful comis asupra bugetului naţional şi european, cumpără conştiinţe precum a cetăţeanului Turcescu Robert şi probabil a multora de pe listele de avansaţi în grad ale MApN!

Aşa-zisa ”spovedanie” a lui Turcescu - asemănătoare cu o penibilă şi grotească încercare a unui lacheu în prag de pensionare de a sluji, la ultim ceas, interesele unui stăpân cu mintea risipită şi ”înamorat” de madama care îl duce la pierzare - nu ajută nimănui, dimpotrivă, loveşte mai ales în cei care, respectând legile ţării, îşi riscă destinul în încercarea lor de a opri sau măcar încetini pe cei care, de peste douăzeci de ani, jefuiesc averea statului şi compromit viitorul naţiunii.

Eu nu cred în ”spovedania” lui Turcescu pentru că prea îmi miroase a paradoxul filosofului cretan Epimenide: ”Toţi cretanii sunt mincinoşi şi tot ce spun eu este adevărul”!

...sau mai pe scurt, parafrazând vorba lui Băsescu, zicem doar atât: ”Să-ţi fie ruşine, Robert Turcescu!”