Voiau să vadă cât de profitabilă a fost investiţia emoţională imensă din cursul săptămânii trecute, mimatul tristeţii, cu ordin de zi de la partid, păcăleala trasă populaţiei cu ocazia morţii Regelui. Acestor cheltuieli în sentimente naţionale şi pro-monarhice, adăugându-li-se cadoul, făcut pe socoteala impozitelor şi taxelor românilor, după ce noua Majestate Sa, doamna Margareta, şi domnul principe Radu Duda par să fi bătut palma şi să fi acceptat oferta de a transforma Casa Regală în ONG cu subvenţie de la bugetul ţării.

Pesemne, socotelile au ieşit cu minus aşa că preşedintele executiv al partidului, un anume domn pe nume Nicolae Bădălău, şi-a asumat vitejeşte rezolvarea problemei. A ieşit dumnealui luni în faţa presei şi a făcut anunţul în conformitate cu care, în interiorul PSD, s-ar fi înmulţit vocile care socotesc că ar fi momentul pentru referendum. Adică să fie, în fine, întrebat poporul, precum personajele din Ţiganiada a lui Ion Budai-Deleanu, ce formă de guvernământ preferă- Republică sau Monarhie.

Îmi şi imaginez că în PSD s-a constituit deja un grup de reflecţie căruia i s-a fixat drept temă elaborarea unui pronunciament pe această temă. Iar cum consultanţii politici israelieni ai lui Liviu Dragnea nu prea au competenţe în domeniu, s-au gândit ei pesediştii noştri să apeleze la serviciile de înaltă calificare ale d-lui Ion Cristoiu. Că nu degeaba s-au suplimentat indemnizaţiile membrilor Academiei Oamenilor de Ştiinţă unde şi dl. Ion Cristoiu este membru, suplimentarea făcându-se la propunerea doamnei Ecaterina Andronescu şi ea academiciană second hand, ca şi ceilalţi componenţi ai acestui forum academic fantomă care nu s-a făcut remarcat decât prin eficienţa promovării plagiatului.

Bun. Foarte bine. Facem referendum. Cum? Suspendând actuala Constituţie care glăsuieşte că forma de guvernământ republicană nu este revizuibilă? Ducând de nas electoratul păcălit şi anul trecut cu ocazia magnificului program de guvernare ce îi promitea lapte şi miere şi care nu i-a adus decât preţuri mai mari în galantare şi medicamente lipsă în farmacii, formulându-i teme de discuţie, sperând că astfel nu va mai ieşi în pieţe să protesteze faţă de bătaia de joc la care sunt supuse fundamentele justiţiei, ale Statului de drept, orientarea euro-atlantică a ţării?

Sau chiar se iluzionează PSD-ul că va putea să îşi mai îngăduie un matrapazlâc (al câtelea?), că totul se va rezolva la un prânz comun, intervenit, aşa, din întâmplare, la restaurantul Parlamentului, acolo unde aleşii au parte de o tocană mai particoleră, cu preţuri subvenţionate, prânz unde meseni vor fi dl. Daniel Morar şi dl. Florin Iordache, şi astfel,în cazul în care preşedintele Iohannis va recurge la un referendum pe tema legilor justiţiei, va putea să îl paraziteze adăugând o temă care să deturneze atenţia populaţiei?