Este din ce în ce mai clar că o revoltă în PSD, care să ducă la debarcarea lui Dragnea din fruntea partidului ar putea să aibă loc doar într-o singură situaţie: condamnarea definitivă a acestuia. Şi repet, ar putea... În rest, opozanţii lui Dragnea din partid se dovedesc a fi nişte... habar n-am cum să-i definesc, pentru că indiferent de ce alegere aş face ei ar căpăta o formă, iar ei tocmai asta nu au - o formă articulată. Tudose, Ţuţuianu, Stănescu, Neacşu, Firea, Bădălău nu reprezintă o opoziţie internă faţă de Dragnea, ci doar expresia unor frustrări personale. Din acest motiv, pentru Dragnea este foarte uşor să-i elimine, să-i reducă la tăcere. Aşa-zişii opozanţi nu au nimic concret să pună în locul lui Dragnea, de fapt, vor acelaşi lucru, să subordoneze Justiţia. Dar pentru că în cazul lor sfoara nu e atât de strânsă în jurul gâtului, dau impresia că sunt mai moderaţi. Realitatea este că pentru România, pentru ceea ce definim a fi „statul de drept“ sunt la fel de periculoşi ca Daddy.

România rămâne captivă în mâinile acestui individ. Justiţia este blocată, instituţiile statului subordonate.

Să luăm un alt caz de „opozant“ al lui Dragnea, şi anume pe Ecaterina Andronescu, pentru a înţelege cum se rezolvă lucrurile în acest partid. În urmă cu o lună, doamna în cauză era prezentă pe la toate televiziunile în calitate de apărătoare a libertăţii de opinie şi de exprimare din PSD. Andronescu, poreclită „Abramburica“, pentru darul de a ne bulversa prin deciziile şi atitudinile ei inconstante, a revenit la masa lui Dragnea. Are tacâmurile în faţă şi aşteaptă friptura (remanierea) ca să înceapă să înfulece. Nici ea nu avea un program de opozant, ci doar nişte frustrări, pe care şmecherul cu mustaţă de la Teleorman le-a rezolvat, fluturându-i pe la nas Ministerul Educaţiei. Cam aşa stau lucrurile în PSD!

Aşadar, indiferent care dintre variante este adevărată - „Ori Dragnea e prea deştept, ori opozanţii lui prea proşti...“ - pentru noi nu contează. România rămâne captivă în mâinile acestui individ. Justiţia este blocată, instituţiile statului subordonate, iar opoziţia politică (Iohannis, PNL, USR, PMP şi MRÎ), culcată pe-o ureche în speranţa că Dragnea va fi devorat de colegii de partid, începe să facă ceea ce se pricepe cel mai bine: să se submineze prin atacuri reciproce de genul „Oglindă, oglinjoară, cine-i cel mai frumos opozant din ţară!“.